13,759 matches
-
litera s. masa de repaus ?0: variază între limite foarte largi. De exemplu fotonul, are masă în mișcare: , iar cea în repaus ?0 = 0. Electronii au masă foarte mică, iar nucleonii și hiperonii au masă de valoare mare în comparație cu alte particule elementare. timpul mediului de viață: depinde de natura particulei elementare, având viață foarte mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
foarte largi. De exemplu fotonul, are masă în mișcare: , iar cea în repaus ?0 = 0. Electronii au masă foarte mică, iar nucleonii și hiperonii au masă de valoare mare în comparație cu alte particule elementare. timpul mediului de viață: depinde de natura particulei elementare, având viață foarte mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică, barionică de semn opus, celor ale particulei respective, strainătate
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
?0 = 0. Electronii au masă foarte mică, iar nucleonii și hiperonii au masă de valoare mare în comparație cu alte particule elementare. timpul mediului de viață: depinde de natura particulei elementare, având viață foarte mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică, barionică de semn opus, celor ale particulei respective, strainătate, masă egală cu masa particulei, precum și timpul mediu de viață, respectarea legilor de
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
hiperonii au masă de valoare mare în comparație cu alte particule elementare. timpul mediului de viață: depinde de natura particulei elementare, având viață foarte mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică, barionică de semn opus, celor ale particulei respective, strainătate, masă egală cu masa particulei, precum și timpul mediu de viață, respectarea legilor de conservare în interacțiuni nucleare.
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
valoare mare în comparație cu alte particule elementare. timpul mediului de viață: depinde de natura particulei elementare, având viață foarte mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică, barionică de semn opus, celor ale particulei respective, strainătate, masă egală cu masa particulei, precum și timpul mediu de viață, respectarea legilor de conservare în interacțiuni nucleare.
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
de natura particulei elementare, având viață foarte mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică, barionică de semn opus, celor ale particulei respective, strainătate, masă egală cu masa particulei, precum și timpul mediu de viață, respectarea legilor de conservare în interacțiuni nucleare.
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
mare (infinită), altele au viața scurtă, foarte scurtă. Particulele cu viața foarte scurtă se numesc rezonanțe. antiparticule: sunt particulele elementare ale propriilor particule caracterizate prin: sarcină electrică, barionică de semn opus, celor ale particulei respective, strainătate, masă egală cu masa particulei, precum și timpul mediu de viață, respectarea legilor de conservare în interacțiuni nucleare.
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
care se leagă de antigen și un fragment Fc, prin care se leagă de receptori celulari sau complement. Anticorpii îndeplinesc mai multe roluri: Favorizarea fagocitozei prin imobilizarea unor microbi, opsonizare sau stimularea digestiei enzimatice a fagocitelor Neutralizarea toxinelor microbiene Neutralizarea particulelor virale libere circulante Distrugerea celulelor infectate Blocarea atașării microbilor pe receptori Inițierea inflamației prin interacționarea cu antigenele și complementul. Anticorpii secretați pot fi monomeri (IgG, IgE, IgD), dimeri (IgA) sau pentameri (IgM). Imunograma serică este utilă pentru determinarea cantitativă și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
interes pentru companiile farmaceutice. Deși până în prezent au fost experimentate numeroase molecule antivirale, doar puține au reușit să parcurgă toate etapele experimentale și să fie folosite în practică. Virusurile se replică intracelular, utilizând enzimele și organitele celulelor gazdă pentru sinteza particulelor virale. De aceea, aprobarea moleculelor antiviralelor este condiționată de asigurarea unui nivel ridicat de specificitate, care să se situeze sub pragul de toxicitate pentru celula gazdă. Informațiile asupra farmacokineticii antiviralelor sunt limitate deocamdată, metodele de măsurare a concentrațiilor intracelulare de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și imunoprofilaxia bolilor infecțioase Imunizarea poate fi dobândită pasiv, prin administrarea de anticorpi, sub formă de imunoglobuline și antitoxine sau activ, stimulând formarea de anticorpi după administrarea de antigene conținute în vaccinuri și toxoide. Vaccinurile sunt suspensii de fragmente sau particule întregi de bacterii sau virusuri, vii sau inactivate, nepatogene dar imunogene. Anatoxina (toxoidul) reprezintă o toxină microbiană modificată, care nu mai are proprietăți toxice, dar care își menține capacitatea de a stimula sistemul imun, pentru a produce antitoxină (anticorpi). Antitoxina
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de tip CD4 și sunt reprezentate în majoritate de limfocite Th (CD4), dar și de celulele epiteliale, celule ale măduvei osoase sau ale sistemului nervos. Este reprezentat ciclul replicării virale, cu următoarele etape: atașarea virusului pe receptorii celulari CD4 fuziunea particulei virale de membrana celulară cu ajutorul unor coreceptori (CCR5. CXCR4) penetrarea virusului în celulă și decapsidarea revers-transcripția ARN în ADN proviral liniar, sub acțiunea reverstranscriptazei (RT) integrarea ADN proviral în ADN-ul celulei gazdă sub acțiunea integrazei (I) transcripția ADN în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în ADN proviral liniar, sub acțiunea reverstranscriptazei (RT) integrarea ADN proviral în ADN-ul celulei gazdă sub acțiunea integrazei (I) transcripția ADN în ARNm translația ARNm și formarea proteinelor structurale, separate prin acțiunea proteazei (P) asamblarea componentelor virale și eliberarea particulei virale prin “înmugurire”. Descifrarea acestor etape a permis identificarea principalelor “ținte” pentru dezvoltarea terapiei antivirale. Cunoștințele actuale asupra patogeniei HIV sunt fundamentate de următoarele caracteristici: Capacitatea HIV de a transforma materialul genetic ARN în ADN, sub acțiunea unei enzime “cheie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
această ramură a chimiei care se ocupă de cele mai mari și mai complexe macromolecule. CAPITOLUL 1 POLIMERIZAREA ÎN SUSPENSIE Cristina Doina Vlad Generalități Polimerizarea în suspensie (PSp) este o tehnică de obținere a polimerilor sub formă de perle, (granule, particule, mărgele sau microbloc) și se referă la un sistem în care monomerii conținând 8 inițiator radicalic, sunt suspendați sub formă de picături (fază discontinuă) în mediul de reacție (fază contiunuă) și polimerizați. Pentru a avea o stabilitate maximă, (energie interfacială
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
maximă, (energie interfacială minimă), aceste picături adoptă forma sferică, având o mărime medie controlată în mare parte de viteza de agitare, de cantitatea și tipul agentului de stabilizare utilizat /1-9/ Termenul de polimerizare sub formă de perle (sau perlare) descrie particule netede și sferice care se obțin prin PSp. Mărimea acestora depinde de condițiile de obținere, fiind de obicei mai mari ca cele obținute prin polimerizarea în emulsie. În general, tehnica de polimerizare dictează mărimea particulelor, așa cum se vede în figura
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de perle (sau perlare) descrie particule netede și sferice care se obțin prin PSp. Mărimea acestora depinde de condițiile de obținere, fiind de obicei mai mari ca cele obținute prin polimerizarea în emulsie. În general, tehnica de polimerizare dictează mărimea particulelor, așa cum se vede în figura 1/ 10-11/. Descrierea procesului Mecanismul formării suspensiilor de monomeri insolubili în apă /12/ este ilustrat schematic în figura 2. Inconjurarea picăturii de monomer cu un strat de stabilizator (figura 2a) contribuie la stabilizarea dimensiunii picăturilor
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
reduce procesul de aglomerare. La începutul procesului de polimerizare, apar granule de polimer insolubi care constituie “centrii” sau “nucleii” de polimerizare (figura 2b). Continuarea polimerizării duce la creșterea centrilor de polimerizare, granulele devin lipicioase, se leagă între ele (figura 2c), particula începe să se contracte, polimerizarea monomerilor continuă conform mecanismului impus de tipul monomerilor si se formează o fază solidă (figura 2d), care în anumite condiții pot conține pori. Monomerul se consumă pe măsura avansării polimerizării , porii de la suprafață se colmatează
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
aceasta s-au preferat metode și stabilizatori pentru anumite aplicații și nu obținerea unui anumit tip de stabilizator. Aceste sisteme fac obiectul literaturii de patente. Sistemul de stabilizare ajută la formarea distribuției mărimii inițiale a picăturilor de monomer (afectează mărimea particulelor) controlează coalescența picăturilor și reduc aglomerarea particulelor. Un bun stabilizator trebuie să nu influențeze polimerizarea prin efecte de inhibare sau întârziere, să se caracterizeze printr-un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
pentru anumite aplicații și nu obținerea unui anumit tip de stabilizator. Aceste sisteme fac obiectul literaturii de patente. Sistemul de stabilizare ajută la formarea distribuției mărimii inițiale a picăturilor de monomer (afectează mărimea particulelor) controlează coalescența picăturilor și reduc aglomerarea particulelor. Un bun stabilizator trebuie să nu influențeze polimerizarea prin efecte de inhibare sau întârziere, să se caracterizeze printr-un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul picăturilor protejate; să asigure creșterea optimă a
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
a nu împiedica buna dispersare a monomerilor. În cazul când monomerii sunt solubili în faza apoasă, se utilizează tehnica polimerizării inverse, mediile de dispersie fiind compuși organici ce nu solubilizează monomerii /13-17 /. Între viteza de dispersie și dimensiunea medie a particulelor există o relație directă: o agitare neuniformă nu poate genera un sistem monodispers. Agitarea optimă este asigurată de raportul coalescență/dispersie. Raportul dintre nivelul lichidului și agitator, tipul agitatorului, raportul dintre viscozitatea inițială a monomerului și cea a fazei apoase
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
0,1% față de greutatea monomerului sunt peroxizi organici (peroxidul de benzoil, lauroil) sau compuși azo (AIBN) solubili în monomeri și insolubili în faza apoasă. Deoarece s-a constatat că natura inițiatorului joacă un rol foarte important în formarea uniformă a particulelor prin viteza de polimerizare și mecanismul ce îl implică, au fost investigate un număr mare de sisteme de inițiere /22 36/. Cinetica și mecanismul polimerizării în suspensie depind de natura, cantitatea de monomeri, de structura monomerilor, de inițiatori și stabilizatori
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
parametrul de solubilitate. Diferența mică între parametrul de solubilitate al monomerului și al polimerului, sugerează că entalpia de amestecare a acestor două componente este mică. În asemenea sisteme aglomerarea probei este evitată, iar lipsa defectelor sugerează că unirea a două particule și aderența lor are loc într-o perioadă mică de timp. Cu toată diferența de densitate dintre monomer și polimer, aceste picături nu colapsează din cauză că are loc reticularea. Parametrul de solubilitate este o măsură convenabilă de estimare a solubilității sistemelor
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
morfologia perlelor. Polimerizarea în masă și polimerizarea în suspensie urmează aceleași legi cînd toate componentele sistemului sînt solubile în faza de monomer (inițiatori, macrocatene radicalice, agenți de transfer de catenă). Viteza de polimerizare în perlă nu este influențată de dimensiunea particulei și de tipul de stabilizator /38/. Mecanismul (co)polimerizării reticulante radicalice În tehnica polimerizării în suspensie, formarea copolimerilor reticulați din monomeri mono și polinesaturați are loc prin reticularea radicalică a catenelor. La începutul reacției de copolimerizare a catenelor monomerilor polinesaturați
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
o creștere a probabilității de formare a ciclurilor de diferite mărimi și la o descreștere a reactivității legăturilor duble datorată efectelor sterice ale structurilor formate. O concentrație mare de monomer divinilic duce la formarea de macromolecule compactate prin reticulare internă (particulele microgelului format se leagă împreună prin participarea grupărilor vinilice periferice în timpul creșterii macroradicalului în faza lichidă). Diluția favorizează contactele dintre particule și macroradicalul are șanse mai mari de a ataca o legătură vinilică periferică de pe aceeași particulă. Paradoxal, creșterea conversiei
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
sterice ale structurilor formate. O concentrație mare de monomer divinilic duce la formarea de macromolecule compactate prin reticulare internă (particulele microgelului format se leagă împreună prin participarea grupărilor vinilice periferice în timpul creșterii macroradicalului în faza lichidă). Diluția favorizează contactele dintre particule și macroradicalul are șanse mai mari de a ataca o legătură vinilică periferică de pe aceeași particulă. Paradoxal, creșterea conversiei nu crește heterogenitatea sistemelor. Spațiile dintre particule sunt gradat umplute cu polimer nou format din monomer, prin participarea grupărilor vinilice periferice
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
prin reticulare internă (particulele microgelului format se leagă împreună prin participarea grupărilor vinilice periferice în timpul creșterii macroradicalului în faza lichidă). Diluția favorizează contactele dintre particule și macroradicalul are șanse mai mari de a ataca o legătură vinilică periferică de pe aceeași particulă. Paradoxal, creșterea conversiei nu crește heterogenitatea sistemelor. Spațiile dintre particule sunt gradat umplute cu polimer nou format din monomer, prin participarea grupărilor vinilice periferice, în toate particulele existente și fluctuația densității începe să se uniformizeze (heterogenitatea se estompează). Rolul diluanților
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]