4,933 matches
-
și în prima parte a lui 1503, spaniolii au fost asediați în Barletta lângă Ofanto pe malul Mării Adriatice. Córdoba a refuzat ferm să fie ispitit în luptă, fie de batjocura franceză sau nemulțumirea propriilor soldati. A organizat expediții, cu partizanii aragonezi din țară, de hărțuire a comunicațiilor inamice, distrăgându-și oamenii cu un turneu între cavalerii italieni ai lui Ettore Fieramosca și prizonierii francezi. Când a fost sprijinit, el a luat ofensiva și s-a năpustit asupra depozitului de aprovizionare
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început să îi atace pe cei ai tatălui. Câmpurile din Belgia au fost devastate, Limburg a fost cucerit, iar Henric a fost luat prizonier și închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
termine o comandă monumentală, a învățat mult de la Neagu Anghel, Benone Șuvăilă, profesorul Constantin Crișan, Bogdan Pietriș cu care a mers în fiecare vară, săptămâni întregi în Delta Dunării la Mila 23 și mai apoi la Casa de Creație de la Partizani (pe brațul Sulina). În perioada 1978 - 1983, viața lui Valeriu Pantazi a fost marcată de prietenia (și emulația) cu „poetul național” Nichita Stănescu și grupul de scriitori și pictori din jurul acestuia. A pictat și a vândut lucrări direct din atelier
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
salvează pe Saba, o acolita a lui Își Jasmin, principala concurență a lui Mikofsky în privința reputației științifice. Profesorul decide să meargă să-i ceară ajutorul pentru a rezolva problema deteriorării continue a stării "animalului-planetă". În drumul lor sunt capturați de partizanii expansiunii animalului, care stimulează reproducerea accelerată a celulelor din anumite zone ale acestuia pentru a obtine noi teritorii și vor chiar să desprindă de corp o anumită parte, pentru a crea un astru-animal doar al lor. Partizanii sunt distruși de
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
sunt capturați de partizanii expansiunii animalului, care stimulează reproducerea accelerată a celulelor din anumite zone ale acestuia pentru a obtine noi teritorii și vor chiar să desprindă de corp o anumită parte, pentru a crea un astru-animal doar al lor. Partizanii sunt distruși de reacția organismului în fața agresiunii la care este supus, singurii supraviețuitori fiind Mikofsky, Liza și Goot, care-și continua drumul până la zona controlată de Își Jasmin. Cercetătoarea de culoare a descoperit că animalul se sinucide pentru a scăpa
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
un sârb și este salvat de la moarte de o sârboaică văduvă, care-i dă de mâncare și îi spală hainele. Apropiindu-se de linia frontului, trenul trece peste o mină aflată pe calea ferată și deraiază în urma exploziei provocate de partizanii sârbi. În urma acestui incident mor mai multe persoane, printre care și Siteavul. După două zile și două nopți, trenul ajunge la capătul de linie. Oile sunt descărcate din vagoane, iar prizonierii români așteaptă să fie duși pe frontul din Bitolia
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
împreună spre Albania, traversează păduri și munți și sunt pe punctul de a fi împușcați de doi clefți greci pentru a li se fura încălțămintea. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii macedoneni. Sunt capturați de macedoneni și luptă alături de ei împotriva nemților, fiind apoi lăsați liberi să plece. Conducătorul partizanilor îi sfătuiește să meargă înspre România, deoarece traversarea Albaniei era periculoasă din cauza tulburărilor mari ce aveau loc în acea țară. În timpul
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
pentru a li se fura încălțămintea. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii macedoneni. Sunt capturați de macedoneni și luptă alături de ei împotriva nemților, fiind apoi lăsați liberi să plece. Conducătorul partizanilor îi sfătuiește să meargă înspre România, deoarece traversarea Albaniei era periculoasă din cauza tulburărilor mari ce aveau loc în acea țară. În timpul drumului, Darie are halucinații și este îngrijit de Diplomat. Un turc le fură hainele pe când se scăldau într-un
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
doi clefți, capturarea de către cuțovlahi și lupta alături de aceștia împotriva nemților, arestarea de către grănicerii bulgari, traversarea periculoasă a Dunării etc. Darie are parte de două întâlniri providențiale care-l salvează de la o posibilă soartă tragică: mai întâi cu Gură-Neagră, căpetenia partizanilor macedoneni, ce fusese mai demult pândar al moșiei boierului Arizan de la Clocociov, și apoi cu Ivan, sergent grănicer bulgar, fiul lui bai Gheorghe, ce avusese înainte de război o grădină de zarzavat pe valea Călmățuiului. Sosirea la București coincide cu arestarea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
era format din Cornel Coman (Spelbul), Ștefan Sileanu (Siteavul), Ferencz Bencze (Dodu), Ernest Maftei (lăutarul țigan), Jean Reder (feldwebelul), Károly Sinka (ofițerul german), Irina Petrescu (sârboaica), Florina Cercel și Elena Albu (cele două grecoaice), Boris Ciornei (pescarul), Cornel Gârbea (conducătorul partizanilor sârbi), Andrei Codarcea (interpretul sârb) ș.a. Filmul a fost realizat pe o peliculă color (2864 de metri) și are o durată de 105 minute. Titlul filmului a fost schimbat la solicitarea lui Dumitru Popescu „Dumnezeu”, președintele Consiliului Culturii și Educației
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
și politice, de a liberaliza, după exemplul lui, structurile administrative ale Orientului Apropiat. În plus, ambele mișcări s-au manifestat împotriva idei de ruptură totală cu Imperiul Otoman: Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī a continuat să-l perceapă drept sediul califatului, iar partizanii cei mai hotărâți ai ideii arabe, în ciuda criticilor aduse absolutismului sultanilor și hegemoniei turcești, nu luau în calcul posibilitatea secesiunii. Nășīf al-Yăziğī (1800-1871) este considerat urmaș al tradiției umaniste a culturii arabe clasice. El a aparținut unei familii înstărite de
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
(AL, "Armata Poporului") a fost o forța a partizanilor comuniști organizată de Partidul Muncitoresc Polonez (PPR) în timpul celui de-al doilea război mondial. Armata a fost înființată ca urmare a hotărârii Consiliului Național de Stat pe 1 ianuarie 1944. Scopul principal al formării acestei forțe militare a fost sprijinirea
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
sale armate, Armia Krajowa. Pe 1 ianuarie 1944, Consiliul Național de Stat (Krajowa Rada Narodawa, KRN) a hotărât înlocuirea Gwardia Ludowa cu Armia Ludowa. KRN avea intenția să mărească efectivele AL prin cooptarea de voluntari din rândurile altor grupuri de partizani. Până la formarea AL, organizația militară număra aproximativ 10.000 de membri. Spre sfârșitul lunii iulie 1944, (când cea mai mare parte a teritoriului Poloniei se afla deja sub controlul Armatei Roșii), efectivele sale crescuseră la 20.000 - 30.000 de
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
30.000 de membri, dintre care aproximativ 5.000 erau cetățeni sovietici. Estimările efectivelor variază funcție de sursă, de la un minim de 14.000 de luptători, la un maxim 50.000 - 60.000 de oameni. Dintre aceștia, aproximativ 6.000 erau partizani care luptaseră efectiv în timpul ocupației germane. Dacă asupra efectivelor totale există estimări diferite, cercetătorii sunt cu toții de acord că AL a avut un număr semnificativ mai mic de luptători decât principala organizație de rezistență poloneză, Armia Krajowa. Pe de altă
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
5-10% din acțiunile pe care susține GL/AL că le-a desfășurat au avut cu adevărat loc. Mai mult chiar, istoricul consideră că în cele mai multe cazuri GL/AL s-a apărat în timpul acțiunilor antipartizan declanșate de germani, situațiile în care partizanii comuniști au ales să atace forțele naziste fiind foarte puține> Practic, în loc să se angajeze în lupte cu forțele regulate germane GL/AL a preferat să atace ținte facile, precum ofițerii administrației germane. Această situație s-a schimbat în 1944, când
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
cifre mai mici, de aproximativ 500 de oameni. Dat fiind faptul GL/AL s-a bucurat de un sprijin mai redus în teritoriu comparativ cu AK, forța armată a Statului Secret Polonez, cât și datorită faptului că sovieticii parașutau pentru partizani în principal armament și muniție, nu și alimente, luptătorii Armia Ludowa au trebuit să rechiziționeze proviziile de la populația locală, cercetători moderni descriind o asemenea practică drept „banditism”. Luptătorii GL/AL au rechiziționat bunuri și alimente de la ferme, biserici și s-
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
și evreilor din orașele vecine Bochnia și Niepołomice care au fost uciși în adâncul pădurii. În pădure există numeroase gropi comune, inclusiv cele a soldaților polonezi de la Infanteria 156 a Armatei Cracoviei, uciși la 9 septembrie 1939, precum și cele ale partizanilor locali care au murit înainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Printre cei 40 de ostatici executați acolo la 11 decembrie 1942 se numără eroicul Președintele al Cracoviei, Dr. Stanisław Klimecki. În prezent, padurea este întreținută în conformitate cu practicile forestiere
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
militară. Aceste caracteristici vor da naștere unui regim diferit pe care îl putem numi pretorianismul radical . În această primă etapă armata joacă un rol progresist și modernizator. Ofițerii sunt favorabili reformelor sociale și economice, susțin integrarea națională și devin astfel partizanii schimbării. Chiar și înainte de cel de-al Doilea Război Mondial există discuții printre soldații Colegiului Militar în cea ce privește viitorul Egiptului și organizarea sa socială și politică. În anii 1940 se pot observa mai multe grupări naționaliste formate și
Regimul lui Nasser () [Corola-website/Science/329449_a_330778]
-
timpurilor tulburi a invaziei mongole. A fost un membru al școlii fondate de Ahmad ibn Hanbal, și este considerat, de către urmași, împreună cu Ibn Qudamah, ca fiind unul dintre cei doi cei mai importanți susținători ai mișcării hanbalite; în era modernă partizanii săi se refereau deseori la cei doi ca fiind “cei doi șeici și șeicul Islamului”' Ibn Taymiyya era o personă de seamă întrucât a luptat pentru întoarcerea islamului la ceea ce el considera a fi cea dintâi interpretare a Coranului și
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
sub acuzare pentru atentatul menționat. Ulterior a fost condamnat la trei pedepse cu moartea, comutate la detenție pe viață, pentru uciderea unor rivali politici, printre care fostul premier Rachid Karame (1987). Procesul său a fost calificat drept inechitabil atât de partizanii săi, cât și de Amnesty International. El a fost încarcerat într-o celulă de șase m2 amenajată la subsolul Ministerului Apărării, drepturile de vizită fiindu-i restrânse (inclusiv soția sa și avocații nu s-au putut întîlni cu Geagea decât
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
acestuia, în cadrul Stărilor Generale, așa-numita Mare Ordonanță, care prevede reorganizarea profundă a administrării regatului. Pentru să învinge opoziția lui Carol, a declanșat în 1258 o răzvrătire urbană. Aliat cu regele Navarriei, Carol cel Rău, și cu 3.000 de partizani înarmați, a invadat rezidența regală, Palatul Orașului. Două mareșali au fost uciși în prezența Delfinului Carol, care a fost forțat să se acopere cu o pălărie roș-albastru, culorile Parisului. Totuși, în timp ce Étienne Marcel participă la Stările Provinciale din Champagne, Delfinul
Étienne Marcel () [Corola-website/Science/335390_a_336719]
-
a regimului feudal turc. Tocmai din această pricină Mahmud al II-lea a apelat la o soluție de compromis. Acesta a lăsat aceste seminarii să-și continue activitatea, dar s-au construit și alte școli adecvate exigențelor statului. Sultanul Mahmud, partizan cunoscut al unor idei europene și mai ales ale celor aparținând enciclopediștilor, a declarat obligatoriu învățământul elementar.În firman se prevedea obligativitatea disciplinelor religioase, pe lângă scris și citit. Învățământul primar obligatoriu era o practică întâlnită numai în capitala statului, Istanbul
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
primul, apoi reprezentanții tribului Tinmel, urmați de celelalte triburi Masmuda, ierarhia fiind închisă de sclavii negri, cunoscuți și ca "abid". Fiecare unitate avea o ierarhie internă strictă, condusă de un mohtasib, și împărțită în două facțiuni: una pentru cei dintâi partizani, cea de-a doua pentru partizanii veniți mai târziu, fiecare dintre aceste două grupuri fiind conduse de un mizwar (sau amswaru); apoi urmau sakkakin (trezorierii), cei care colectau taxele, apoi armata (jund), grupurile religioase - muezinii, hafidh-ii și hizb-ii, urmați de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
de celelalte triburi Masmuda, ierarhia fiind închisă de sclavii negri, cunoscuți și ca "abid". Fiecare unitate avea o ierarhie internă strictă, condusă de un mohtasib, și împărțită în două facțiuni: una pentru cei dintâi partizani, cea de-a doua pentru partizanii veniți mai târziu, fiecare dintre aceste două grupuri fiind conduse de un mizwar (sau amswaru); apoi urmau sakkakin (trezorierii), cei care colectau taxele, apoi armata (jund), grupurile religioase - muezinii, hafidh-ii și hizb-ii, urmați de arcași și sclavi. Cel mai apropiat
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
loc în Cordoba- al-Bayyasi a fost ucis iar capul acestuia va fi trimis la Marrakesh drept trofeu. Însă califul al-Adil nu va avea timp să se bucure de aceasta victorie- el va fi asasinat în octombrie 1227, în Marrakesh, de către partizanii lui Yahya, care va fi desemnat, imediat după aceasta, ca noul calif almohad, Yahya “al-Mu'tasim”. Partea andalusă a dinastiei almohade a refuzat să accepte această schimbare. Fratele lui al-Adil, pe atunci încă în Sevilia, s-a autoproclamat ca fiind
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]