8,290 matches
-
eu de sânul tău m-ating." (Locul aripelor) Nu există vedere fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o singură privire: trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vor să și le scoată? Să nu așteptăm ca răspunsul la această amară întrebare să vină din partea recentului vizitator al Washingtonului. 16 aprilie Vedem la tv, în comentariul excelent nicotinic al Găbiței, că academicianul Mărinică Sorescu își fericește în Săptămîna Patimilor fanii c-o expoziție de pictură, pe undeva, pe la casa Armatei sau pe la Foișorul de Foc sau pe la Piața Matache, mă rog, nu are importanță (oricum, nu la Dalles). Mai vedem, la aceleași mirobolante Actualități, că la vernisaj e prezent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmez așadar invitația și sun la ușă (celebra lui sonerie cu tril de mierlă). Stupoare! Nici urmă de lucrări. Le vînduse pe toate. Cu cît mai dai pînza? mă iscodește într-un tîrziu, gratuit-amuzat, așa cum o făcea cît îl ținuse patima. Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul? N-a făcut și el tot un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după gard, pe iarbă, mai rad o bere. Le fac cu ochiul: știu, încă una și mă duc. 20 iunie Cineva, în revista Habitat, face "elogiul" micului: "De soia, în timpul postului, lîngă miel, pe grătare, de 1 Mai, în Săptămîna Patimilor, de ziua arhitecturii sau a eliberării Europei (9 Mai)". Micul românesc, viermele gras, fără piele, pare a fi etern. Cum ar arăta habitatul nostru fără mic? se-ntreabă antimicul nostru. Imposibil de imaginat, răspunde tot el. Și de-aici, începe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să înceapă campania împotriva românilor. Adresa către Kemeny se deda la insulte atât de degradante pentru români, încât - observa Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se respectă „și, mai vârtos
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în fața interesului țării; ei au dat măsura patriotismului lor, numind la Iași și București același domnitor, colonelul Cuza”. Există în istoria popoarelor anume momente, să le numim de grație, singulare, prin forța de a impune stingerea „pentru o clipă” a patimilor ce se consumă în satisfacerea intereselor personale sau de grup social, unice prin supunerea față de imperative majore generale de care atârnă soarta tuturor. Nu sunt minuni exorcistice. Pacea socială n-a fost niciodată decât relativă, dar împrejurările istorice decid uneori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forța sa, el e în stare să ajungă numai la adevăruri relative, ceea ce nu știrbește din importanța profesiunii care este „evolutivă și perfectibilă”, adevărul având a sluji binele general (abusus non tollit usum !) în temeiul cunoașterii fără prejudecăți și fără patimă. „Nici geneza - spune Alexandru Zub - nici devenirea faptelor istorice nu s-ar înțelege dincolo de raportarea continuă la adevărul vieții, ceea ce reclamă, deopotrivă, bun simț imaginație”, iar adevărul vieții nu se cuvine căutat numai în faptele diplomatico-militare, ci în toate registrele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
personaje (Ghiță, Ana, Lică Sămădăul) puse în prim-plan de Ioan Slavici în nuvela Moara cu noroc. În redactarea eseului structurat se recomandă să dezvolți următoarele repere: explicarea semnificației cuvintelor bătrânei (din introducerea nuvelei); prezentarea evoluției lui Ghiță, orbit de patima pentru bani; motivarea transformării personajului Ana dintr-o soție iubitoare și devotată într-una care-și schimbă atitudinea față de soț și-l trădează; evidențierea rolului malefic pe care îl are Lică Sămădăul. Pentru conținutul eseului, vei primi 20 de puncte
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
înțesate de referințe la Lupasco. Mathieu procedează astfel nu doar din admirație pentru opera lui Lupasco, ci și în virtutea unei profunde înrudiri cu propriul său act creator. Opera de pictor a lui Mathieu este o adevărată încarnare a logicii contradictoriului. Patima/furia actului creator, în toată nuditatea sa existențială, pare ieșită din materia psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Deoarece dascălii greci nu concepeau învățătura fără pedepse, termenul de pedeapsă derivă din verbul a învăța. De aceea, și astăzi găsim în dicționarul limbii române următoarele sinonime: calvar, canon, caznă, chin, creștere, cultivare, durere, educare, educație, formare, instrucție, învățământ, învățătură, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură. Legat de aceste sinonime, trebuie amintit că, pe lângă înțelesul pe care îl are astăzi acest cuvânt, de sancțiune aplicată de o autoritate celui care se face vinovat de încălcarea normelor legale, mai vorbim de pedeapsă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Mă reîncheg în nesfîrșită suferință; de nu m-aș fi sculat nicicînd Din somnul rece-al morții de sub străfundu-Oceanului ce muge. Și nu pot cei care cîndva iubit-au Iubirea lor vreodată să o uite? Iubirea și mînia sînt oare-aceeași patimă? în mine ele-s una. Cei ce iubesc sînt oare precum acei care-au murit, din moarte înviați, 20 Nemuritori în chin nemuritor, spre-a nu fi izbăviți nicicînd? Nu-i cu putință oare că cineva din moarte înviat Să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să mă-ntorc", Vala, III, 64) nu este, așadar, o sinucidere. Este vorba mai degrabă de depășirea de sine, de transcenderea binelui și răului, căci Blake spune că iubirea și mînia una sînt în Tharmas-Tatăl ("Iubirea și mînia sînt oare-aceeași patimă? în mine ele-s una", Vala, IV, 18). În această privință, asemănarea cu Böhme este limpede: pentru acesta din urmă, mînia lui Dumnezeu este mereu ascunsă; în sine, mînia este un izvor aspru, usturător (calitatea sau spiritul aspru luat singur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
implicit mîntuirea trupului fizic: transformarea acestuia în trup spiritual, de Slavă, nemuritor, de diamant. 252 (VIII, 202) În versiunea Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are sensurile următoare: furie, nebunie, turbare; patimă; inspirație, delir; extaz, tranșă; există expresiile: furor loquendi (logolalie extaz al vorbirii, vorbire în extaz); furor poeticus (frenezie poetica); furor scribendi (dezlănțuire extatica a scrisului). Toate sînt legate de procesul de creație prin infuzie din planuri superioare, deșchideri extatice ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de o importanță excepțională și care, cu siguranta, reprezintă o contribuție unică în istoria muzicologiei universale. Decenii de audiții, răsfoitul a zeci și zeci de librete, compararea sutelor de interpretări celebre ale diverselor opere, o titanica muncă de documentare, precum și patimă arzătoare dăruita de destin pentru artă lirica, i au permis autorului să creeze o impresionantă enciclopedie a acestui gen muzical, odinioară atât de popular, iar astăzi, din păcate, în desuetitudine. De ce cărțile acestea sunt scrise de un inginer și nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rele)” și i se vor părea „cele mai drăgălașe, mai frumoase, mai Înțelepte”, chiar dacă sunt prostești și Împătimitoare (Sf. Maxim Mărturisitorul). E nevoie să veghem la cultivarea semințelor binelui, iar pe cele ale răului să le Înlăturăm de la Început. Buruienele patimilor apar dacă nu știm cum să ne gestionăm primele impulsuri. Fizionomia Începutului de drum determină tot ceea ce urmează. „Dormim așa cum ne așternem”, spune un proverb autohton, iar acest cuget primește semnificații grăitoare și În acest context. Cochetarea cu răul gândit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
exactitate, un etos al echilibrului și al bunei măsuri, o dragoste evidentă față de om și umanitate. A fost aspru față de cei cu alunecări și căderi mai mult sau mai puțin omenești. A urât minciuna, Înșelătoria, fățărnicia, delăsarea, hoția și toate patimile rele. Era direct, frust, dezarmant de transparent, nu avea „vocația” duplicității, a manierelor așa-zise civilizate. A avut un adevărat cult al muncii, propovăduind direct, În școală, prin activități practice de vară ale elevilor, valoarea sudorii frunții și a brațelor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
romantică (travesti, situații-limită, lovituri de teatru, tirade - despre soartă, cu ale ei căderi și înălțări, despre glorie și deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului. O apariție bizară, cu pigmentări burlești, este aceea a nebunului Ciubăr vodă, surescitat de visuri de mărire, dar transformându-se, în ultimele
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei, 1884), ca și prin Ovidiu (din drama cu același nume, 1885), el își mărturisește propriile frământări și neliniști. În Ovidiu - din care autorul trage și
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
A. Inspirată probabil de La Bouquetière des Champs Elysées de Paul de Kock și Valory, Buchetiera de la Florența, prima lui scriere în proză, publicată în 1840 în „Dacia literară”, e un „prinos Italiei și romantismului”. Personaje exaltate, prinse în vârtejul unor patimi devoratoare, se zbuciumă amarnic într-un cadru somptuos, dar și lugubru. O atmosferă tenebroasă, cu fulgerări terifiante, împânzește Muntele de foc (din Călătorie în Africa). Încercarea de roman Dridri, a cărei primă parte e întocmită în felul romanului lui Paul
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
contrariilor, îngr. și pref. Florin Faifer, postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Turtureanu, Poeți amânați, CRC, 1997, 3-4; Gabriela Gavril, „Tristețea aceasta trupească a mea”, „Timpul”, 1997, 4; Gellu Dorian, Irina Andone, CL, 1998, 6; Valeriu Stancu, Mistuitoarea patimă a scrisului și judecata posterității, CRC, 1998, 10; Gabi Haja, „Nu e păcat ca să se lepede clipa cea repede...”, RR, 1998,4; Nicolae Panaite, Un fel de durere de secoli, CL, 1999, 1; Maftei, Personalități, VIII, 30-32; Busuioc, Scriitori ieșeni
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
1947 (în același an, cu puțin înainte, mai publicase versuri în „Sportul popular”). Debutul editorial îl constituie volumul de proză Șapte inși într-o căruță (1961). Debutează ca dramaturg în 1968, când i se reprezintă la Cluj drama istorică Săptămâna patimilor, publicată apoi, în 1972, împreună cu drama Viteazul, în volumul Teatru (Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române). A desfășurat o vastă - și foarte remarcată, în epocă, în contextul confruntării unor poziții diferite în materie de ideologie culturală - activitate publicistică (la „Scânteia”, „Contemporanul
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
1972; Convorbiri culturale, București, 1972; Recitind o țară, București, 1972; Teatru, București, 1972; Nouă arhivă sentimentală, București, 1975; Scrisoare de la Rahova, București, 1977; O clipă în China, București, 1978; Te Deum la Grivița, București, 1978; Noaptea otomană, București, 1979; Săptămâna patimilor, București, 1979; Popasuri între arme, București, 1979; Fluviile, București, 1980; Ieșirea din iarnă, București, 1981; Noroaiele, București, 1982; Zăpezile, București, 1984; Cutremurul, București, 1986; Întoarcerea morților, București, 1987; Ieșirea la mare, București, 1988; Fascinația ierbii, București, 1988; Zăpezile de-acum
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei,/ Și toată-această larmă, cu zăngănit de fiare/ E-un joc al tinereții și-al patimilor ei.// ...Atâția frați de-ai noștri În acest iad căzură!/ Hai, cruntă amazoană, să ne-azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere pare ciudat cum, Începând cu Baudelaire și Barbey, modernii fascinați de amazoane
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un anumit cinism. Barbey continuă, cu pană de prozator: „Brummell era prea dandy ca să se simtă rănit de un asemenea bilet. Nu era dintre cei care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]