5,213 matches
-
a-l împiedica pe Hadji Mehmet Bayram Pașa să transfere trupele din Asia Mică în Peloponez. Rebelii au reușit doar să întârzie deplasarea turcilor, fiind înfrânți în pasul Retina (Salonic). Insurecția din Halkidiki s-a rezumat doar la acțiunile din peninsulele Muntelui Atos și Kassandra. Pe 30 noiembrie 1821, ofensiva declanșată de noul pașa al Salonicului, Mehmet Emin Abulubud, s-a încheiat cu o victorie decisivă otomană la Kassandra. Supraviețuitorii eleni ai înfrângerii de la Kassandra, printre ei aflându-se și Pappas
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și mai apoi vânduți ca sclavi. O parte dintre cei care nu au fost luați prizonieri imedioat, au decis să se arunce în aer cu încărcături de praf de pușcă, pentru ca să evite sclavia. Ibrahim și-a trimis un reprezentant în Peninsula Mani pentru ca să le ceară locuitorilor regiunii să capituleze, alternativa fiind devastarea teritoriilor în mod asemănător cu ce se petrecuse în Peolponez. Manioții s-au lăsat impresionați și i-au răspuns lui Ibrahim că așteaptă înarmați atacul egiptenilor. Egiptenii au încercat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
2.000 de manioți și 500 de refugiați din alte regiuni ale Greciei până când Kolokotronis a juns în regiune, atacându-i din spate pe otomani. Ibrahim a fost obligat să-și retragă forțele. O a doua tentativă de intrare în Peninsula Mani a fost respinsă de forțele elene. De această dată, manioții au contraatact, urmărindu-i pe egipteni prin Kalamata până la Vergas. Aceste tentative eșuate nu doar că a provocat pierderi însemnate forțelor lui Ibrahim (aproximativ 2.500 de morți), dar
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
această dată, manioții au contraatact, urmărindu-i pe egipteni prin Kalamata până la Vergas. Aceste tentative eșuate nu doar că a provocat pierderi însemnate forțelor lui Ibrahim (aproximativ 2.500 de morți), dar a zădărnicit planurile lui Ibrahim de cucerire a peninsulei dinspre nord. Ibrahim a avut mai multe tentative de cucerire a peninsulei Mani, dar de fiecare dată a fost respins cu pierderi grele. Atunci când veștile despre izbucnirea revoluției elene au ajuns în Europa, toate marile puteri ale vremii au reacționat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Vergas. Aceste tentative eșuate nu doar că a provocat pierderi însemnate forțelor lui Ibrahim (aproximativ 2.500 de morți), dar a zădărnicit planurile lui Ibrahim de cucerire a peninsulei dinspre nord. Ibrahim a avut mai multe tentative de cucerire a peninsulei Mani, dar de fiecare dată a fost respins cu pierderi grele. Atunci când veștile despre izbucnirea revoluției elene au ajuns în Europa, toate marile puteri ale vremii au reacționat cu o ostilitate nedisimulată. Deși marile puteri recunoșteau că Imperiul Otoman se
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
al guvernului, Kapodistrias a cerut sprijinul trupelor ruse, datorită faptului că cea mai mare parte a armatei elene era controlată de "capetanaioi" care participaseră la rebeliune. În 1831, conducerea lui Kapoistrias a devenit mai nepopulară, în special în rândurile locuitorilor peninsulei Mani și a negustorilor puternici și bogați din insulele Hydra, Spetses și Psara. Taxele vamale percepute de hydrioți erau principala sursă de venit a municipalităților, așa că acestea au refuzat să cedeze banii rezultați guvernului central. Refuzul lui Kapodistria de convocare
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și a slăbit mult poziția sa politică. El a convocat în cele din urmă Adunarea Națională, dar opoziția față de guvernarea sa a continuat să crească. Kapodistrias a ordonat în 1831 întemnițarea lui Petrobey Mavromichalis, cel mai cunoscut lider local din Peninsula Mani, regiunea cea mai turbulentă din Grecia. Un asemena act a fost considerat o ofensă mortală la adresa familiei Mavromichalis și, drept răzbunare, fratele și fiul lui Petros, Konstantis, respectiv Georgios, l-au asasinat pe 9 octombrie 1831 (27 septembrie stil
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
aplicării contramăsurilor electronice în conflictele militare. În Orientul Îndepărtat a izbucnit un război, care în Europa nu a trezit interes deosebit. Japonia a intrat în conflict cu China, care de multă vreme era închisă în sine. Motivul conflictului a fost peninsula Coreeană, ocupată de Hideoshi Toyotomi încă în 1500. De-a lungul secolelor în peninsula Coreeană Japonia exercita influență politică aproape totală, pe care pentru propria sa siguranță o considera ca fiind de importanță strategică. Elita Coreeană se opunea din ce în ce mai mult
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
în Europa nu a trezit interes deosebit. Japonia a intrat în conflict cu China, care de multă vreme era închisă în sine. Motivul conflictului a fost peninsula Coreeană, ocupată de Hideoshi Toyotomi încă în 1500. De-a lungul secolelor în peninsula Coreeană Japonia exercita influență politică aproape totală, pe care pentru propria sa siguranță o considera ca fiind de importanță strategică. Elita Coreeană se opunea din ce în ce mai mult acestei stări de fapt, căutând sprijinul Chinei. Astfel a început o rivalizare între China
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Coreeană se opunea din ce în ce mai mult acestei stări de fapt, căutând sprijinul Chinei. Astfel a început o rivalizare între China și Japonia, care s-a încheiat în 1885 cu un tratat, care impunea ambelor părți să-și retragă forțele militare din peninsulă. În 1894 însă, datorită revoltei unei secte religioase, atât China cât și Japonia a trimis trupe în Coreea și în curând a izbunit războiul. Atenția Europei a fost atrasă de un incident, când un crucișător japonez a oprit nava britanică
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
viața amiralul Makarov, pictorul Vassili Vereșciaghin, 32 ofițeri și 600 de marinari. Succesorii săi nu au reușit să înfrunte marina japoneză și rușii au fost efectiv prinși în baza lor de la Port Arthur. Până în mai, japonezii au debarcat forțele pe Peninsula Liaodong și în luna august au început asediul bazei navale. La 9 august, țarul Nicolae al II-lea îi ordonă amiralului Wilgelm Vitgeft comandantul Primei Escadrile Navale din Pacific să disloce flota sa la Vladivostok , să ia legătura cu escadrila
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
prentru a simplifica traseul. Amiralul Togo, cu baza la Pusan, Coreea, de asemenea, credea că ar fi Tsushima va fi drumul preferat al rușilor. Strâmtoarea Tsushima se află lângă Insulele Tsushima, situată la jumătatea distanței dintre insula japoneză Kyushu și Peninsula coreeană, fiind ruta cea mai scurtă și cea mai directă de la Indochina. Alte rute ar fi însemnat ca flota să navigheze în jurul părții estice a Japoniei. Flota Combinată Japoneză, precum și cea de a doua și a treia escadră navală rusă
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
asigure independența efectivă a Coreei prin dezvoltarea resurselor și reformarea administrației sale. Cum a subliniat consilierul prusac maior Klemens Meckel despre armata japoneză, Coreea era „un pumnal îndreptat spre inima Japoniei”. Japonia simțea că prezența unei alte puteri militare în peninsula coreeană ar fi fost în detrimentul securității naționale japoneze și astfel Japonia a decis să pună capăt suzeranității chineze vechi de secole asupra Coreei. În plus, Japonia și-a dat seama că a avea acces la cărbunele și la zăcămintele de
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
găsit în imposibilitatea de a rezista intervenției politice și invaziei teritoriale de către puterile occidentale (a se vedea tratatele inegale). Japonia a văzut acest lucru ca o oportunitate de a înlocui influența chineză în Coreea, cu propria ei influență. În 1882 peninsula Coreeană a cunoscut o secetă severă, care a condus la penurie de alimente, cauzând greutăți și discordie în rândul populației. Coreea a fost în pragul falimentului, guvernul nu a fost în măsură să își plătească datoriile, în special pentru armată
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
(sau oscană) este o limbă indo-europeană, care aparține familiei limbilor italice, din grupul sabellic, azi dispărută. Se crede că popularea Peninsulei Italice de către indo-europeni s-a făcut în două valuri: primul val în mileniul al II-lea î.Hr. (italioții, care au fondat, între altele, civilizația terramarilor sau "terramaricolă"), iar un al doilea val, spre anul 1000 î.Hr. (civilizația numită villanoviană). Primul
Limba oscă () [Corola-website/Science/322599_a_323928]
-
ale Italiei centrale și meridionale, excluzând regiunile actuale ale Pugliei și ale Calabriei. Osca este, fără îndoială, limba italică cel mai bine cunoscută, după limba latină, prin faptul că a avut o foarte mare difuzare în mai multe regiuni ale Peninsulei Italice. Pe planul vocabularului, dacă unele cuvinte sunt cu ușurință identificabile pornind de la limba latină (de exemplu, „cetățean”: în oscă se zice "cevs", iar în latină "civis"), numeroase cuvinte sunt proprii limbii osce și probabil ieșite dintr-un substrat neindo-european
Limba oscă () [Corola-website/Science/322599_a_323928]
-
care avea alte planuri matrimoniale pentru ea. Împăratul, care nu dorea să și-l facă dușman pe Cosimo, în locul arhiducesei, i-a propus mâna uneia dintre fiicele viceregelui Neapolelui, care era unul dintre cei mai bogați și influenți bărbați ai peninsulei. Eleonora era cunoscută pentru frumusețea ei răpitoare: părul castaniu, ochi căprui, avea chipul de un oval perfect, linii dulci și de o înnăscută maiestate, după cum dealtfel se vede și în portretele ei. Fără să ne hazardăm, se poate spune că
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
să existe un singur ierarh, pentru a putea înființa această Mitropolie, împăratul Teodosie cel Mare a trecut sub jurisdicția Tomisului, trei scaune arhierești din afara provinciei. Astfel, la sfârșitul secoluilui al IV-lea Mitropolia Scytiei se întinde pe malul Mării Negre, din Peninsulă Crimeea, până în zona orașului Varna de astăzi, regăsita în documentele istorice și denumirea "Eparhia litoralului Mării Negre". În anul 536 această eparhie a fost reorganizata, reducându-se semnificativ teritoriul în care se întindea și rămânând numai arealul aproximativ al Dobrogei de
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
condus mare parte din Coreea până în 1392 când a fost înlocuit de dinastia Joseon. Goryeo și-a extins teritoriile până aproape de orașul Wonsan de astăzi spre nord-est (936-943) și până la râul Amnok (993) și mai târziu pe aproape toată întinderea peninsulei (1374). Două din cele mai impresionante artefacte ale dinastiei Goryeo sunt ceramica de Goryeo și Tripitaka coreeană, scripturile budiste cioplite în 80.000 de tăblițe de lemn, aflate astăzi la templul Haeinsa. În 668, Shilla a cucerit Baekje și Goguryeo
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
Andong în 930 și-a pierdut puterea. Era celor trei regate târzii s-a încheiat odată cu anexarea Shillei de către Goryeo în 935 și înfrângerea Hubaekje în 936. Wang Geon a mutat capitala în orașul său natal, Songdo și a condus peninsula coreeană ca primul împărat al Goryeo. El s-a însurat cu o fiică a familiei regale a Shillei și le-a permis nobililor să-și păstreze pământurile. Wang Geon (877-943), fondatorul Goryeo Terminologia folosită la curtea regală era asemenea unui
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
sau vulturul de mare al lui Steller, vulturul cu umeri albi ("Haliaeetus pelagicus") este o pasăre răpitoare de zi, mare, cu ciocul masiv, care trăiește în peninsula Kamceatka, insula Sahalin, pe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk și se hrănește cu pești mari (somoni), păsări, mamifere și cu stârvuri. Este cea mai mare specie din genul "Haliaeetus" (acvilele de mare), cu un cioc foarte masiv. Au o
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
corpului este brun închis, iar umerii, vârfurile aripilor, coapsele, coada si fruntea sunt albe. Subspecia "Niger", găsită în Coreea, este în totalitate neagră. Pe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk, iernează mai la sud, până în Coreea. Cuibărește mai ales în Peninsula Kamceatka, Marea Ohotsk în cursul inferior al fluviului Amur și în nordul insulei Sahalin. Trăiesc pe țărmurile mărilor și cursurilor inferioare ale râurilor, mai rar pe uscat de-a lungul râurilor și lacurilor unde peștii sunt abundenți. Cel mai adesea
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
a lungul râurilor și lacurilor unde peștii sunt abundenți. Cel mai adesea sunt întâlniti în văile împădurite ale râurilor, pe care cresc copaci în care își fac cuiburile. Populațiile se deplasează spre sud pentru a ierna. Unele populații rămân în Peninsula Kamceatka și pe coastele Mării Ohotsk; cele mai multe iernează în Japonia, ajungând până la nord-estul Chinei, și în Coreea de Nord și Coreea de Sud. Se hrănesc mai ales cu pești mari, vii sau morți, în special cu gorbușa ("Oncorhynchus gorbuscha"), dar vânează și păsări de
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
a ține pe loc unitățile germane. În prima zi progresul a fost lent, dar opoziția a început să șovăie, atunci când zidul defensiv a fost spart. Până la 27 iulie rezistența a fost depășită, iar corpurile VII și VIII avansau rapid izolând Peninsula Cotentin. Până la 31 iulie, corpul al XIX-lea a distrus ultimele forțe care se opuneau Armatei I, și trupele lui Bradley au câștigat în cele din urmă. Întăririle au fost mutate spre vest de către mareșalul Günther von Kluge și implicate
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
de Bradley înainte de orașul Saint-Lô, cu scopul de a da proritate operațiunilor direcționate la capturarea Cherbourgului. Forțele care apărau Cherbourgul nu au fost pregătite suficient, fiind patru unități de luptă formate din resturi ale unor unități care se retreseseră până în Peninsula Cotentin. Defensiva portului era pregătită în principal să facă față unui atac venit dinspre mare, totuși rezistența germană organizată a cedat numai pe 27 iunie, când noua Infanterie americană a reușit să reducă defensiva de la Cap-de-la-Hague la nord-vestul orașului. În
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]