34,654 matches
-
fi urmat indicațiile; dimpotrivă, Ciuceanu a încercat să-i avertizeze pe elevii închiși la Târgșor asupra torturilor din Pitești. Dacă doctorul Ionescu era permanent ținut departe de evenimente, din februarie 1950 au început vizitele oficialilor Securității și Direcției Generale a Penitenciarelor în Pitești. Personajele implicate erau de cel mai înalt rang și erau la curent cu evenimentele din închisoare, deși unii se prefăceau în mod cinic că nu observă nimic. Alexandru Popa pomenește de Marin Jianu, care în februarie 1950, însoțit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
propus să efectueze activitate informativă la Brașov. După ce au acceptat, Țurcanu i-a spus în particular lui Sobolevschi că, dacă e nevoie, poate să acționeze ca la Pitești. Acesta este primul semn că administrația urmărea exportarea acțiunii și în alte penitenciare. La sfârșitul lui martie 1950, cei doi au fost transferați la Brașov, unde vor încerca să pună în aplicare indicațiile primite. Prin martie-aprilie 1950, la camera 2-parter a fost torturat lotul Dumitru Bordeianu, Mihai Iosub, Ion Pintilie, Constantin Oprișan, Ion
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trecut și că doriți să vă reabilitați. Veți merge într-o cameră, unde vi se vor creia alte condiții de viață. Să aveți conștiința clară că aceste condiții mai bune de viață le-ați câștigat prin munca voastră în acest penitenciar și nu le-ați primit ca pomană din partea regimului. Au existat numeroase păreri conform cărora acțiunea de la Pitești poate fi denumită 'reeducare' tocmai datorită înființării acestei 'școli' la camera 4-spital în aprilie-mai 1950. Trebuie să adăugăm însă câteva elemente esențiale
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea continua în alte penitenciare activitatea din Pitești. Unul dintre elevi, Vasile Badale, afirmă că Țurcanu știa că va urma împrăștierea lor și i-a prevenit că 'vor avea de întâmpinat greutăți pe unde se vor duce, dar să nu se descurajeze, că oamenii liberi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dar știa foarte bine și că numai o parte din Securitate și din administrație era la curent cu acțiunea la care era părtaș. Imediat ce s-a terminat pregătirea celor din camera 4-spital, deținuții au început să fie împărțiți în diverse penitenciare. Astfel, la sfârșitul lui mai 1950, au fost transferați la Târgu Ocna: Mircea Dumitrescu, Gheorghe Miulescu, Stelian Popescu, Constantin Petrescu, Aurel Tacu, Cezar Tănase, Constantin Voicescu, Nicolae Itul, Adrian Cărăușu, Constantin Dragodan, Eugen Dimitrov, Romulus Entușianu, Virgil Ionescu, Nicolae Ionescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
urmat un al doilea transport, care îi cuprindea, printre alții, pe Silvestru Nanu, Sandu Mihai, Cornel Popovici, Sorin Pintilie, Ioan Cerbu, Ion Voin, Gheorghe Popescu și Petre Sârbu. Începutul lunii mai a adus o nouă inspecție din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor. Colonelul Marin Constantinescu, inspectorul Nemeș și directorul Dumitrescu au discutat cu mai mulți deținuți interesându-se de atitudinea lor politică, iar în septembrie 1950 este menționată o altă vizită a colonelului Constantinescu. Penitenciarul Pitești a rămas fără majoritatea deținuților în urma
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o nouă inspecție din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor. Colonelul Marin Constantinescu, inspectorul Nemeș și directorul Dumitrescu au discutat cu mai mulți deținuți interesându-se de atitudinea lor politică, iar în septembrie 1950 este menționată o altă vizită a colonelului Constantinescu. Penitenciarul Pitești a rămas fără majoritatea deținuților în urma transferurilor din mai-iunie 1950. Există puține informații despre ce s-a întâmplat începând cu vara lui 1950. Țurcanu credea însă că, odată terminată acțiunea sa în Pitești, va fi eliberat și încadrat în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Comănici, Borza, Cornel Pop, Iliescu, Gorbatei. Aceștia, dar și alții, pe care Juberian nu și-i amintește, au stat în camera 4-spital între iunie și august 1951. Într-adevăr, toate indiciile și mărturiile arată că bătăile s-au oprit în penitenciarul de la Pitești prin luna mai 1951. Spre sfârșitul verii, Țurcanu i-a anunțat că vor pleca din Pitești și a făcut un angajament pentru a întări legăturile dintre ei, astfel încât să continue activitatea sub conducerea lui și în alte penitenciare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
penitenciarul de la Pitești prin luna mai 1951. Spre sfârșitul verii, Țurcanu i-a anunțat că vor pleca din Pitești și a făcut un angajament pentru a întări legăturile dintre ei, astfel încât să continue activitatea sub conducerea lui și în alte penitenciare. Ultimul lot a plecat din Pitești cu destinația Gherla la sfârșitul lunii august 1951, astfel că penitenciarul argeșean a fost abandonat ca centru de aplicare a acțiunii. În ceea ce privește implicarea administrației, pare clar că Eugen Țurcanu sosise cu indicații precise din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din Pitești și a făcut un angajament pentru a întări legăturile dintre ei, astfel încât să continue activitatea sub conducerea lui și în alte penitenciare. Ultimul lot a plecat din Pitești cu destinația Gherla la sfârșitul lunii august 1951, astfel că penitenciarul argeșean a fost abandonat ca centru de aplicare a acțiunii. În ceea ce privește implicarea administrației, pare clar că Eugen Țurcanu sosise cu indicații precise din Suceava, iar cel mai important detaliu era impresia pe care trebuia să o lase, anume că deținuții
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
măsurile de sprijinire a acțiunii lui Țurcanu, precum înființarea unei camere la baie, în care acesta să poată tria materialul informativ smuls prin torturi de la deținuți, ori înființarea camerei 4-spital ca școală de cadre prin trimiterea de volume din biblioteca penitenciarului, au fost luate direct de către ofițerul politic Ion Marina, cel puțin conform declarațiilor lui Dumitrescu. Pentru că cei torturați erau obligați să denunțe orice favoare din partea administrației, gardienii au fost și ei prinși într-un cerc vicios și au participat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
motivele nu sunt prea clare, singura acuză fiind că ar fi participat la pogromul de la Iași din 1941. În mod evident, din mulțimea de declarații și documente conservate cu privire la evenimentele din Pitești rezultă că tot ceea ce s-a întâmplat în penitenciar a fost în mod direct (și discret) instrumentat de către Securitate. 4. Brașov Contactele cu administrația Primul penitenciar în care s-a exportat acțiunea de la Pitești a fost cel din Brașov. Construită în 1902, clădirea închisorii a fost folosită de Securitate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1941. În mod evident, din mulțimea de declarații și documente conservate cu privire la evenimentele din Pitești rezultă că tot ceea ce s-a întâmplat în penitenciar a fost în mod direct (și discret) instrumentat de către Securitate. 4. Brașov Contactele cu administrația Primul penitenciar în care s-a exportat acțiunea de la Pitești a fost cel din Brașov. Construită în 1902, clădirea închisorii a fost folosită de Securitate pentru anchetarea celor care opuneau rezistență comunismului. Încă de la sfârșitul lunii februarie 1950, adică la nici trei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dacă vor lucra bine, le va reduce pedeapsa sau chiar îi va elibera. Nemeș s-a ținut de promisiuni și, după doar două săptămâni de la sosirea celor doi în Brașov, i-a chemat în biroul directorului (care lipsea atunci din penitenciar, probabil nefiind implicat), unde le-a comunicat misiunea lor în închisoare: obținerea de informații de la avocatul Octavian Corneliu, motiv pentru care, a doua zi, aveau să fie mutați în camera 5. Totodată, el i-a pus la curent cu ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu cât Sobolevschi și Prisăcaru au fost chemați la Nemeș pentru a discuta asupra declarațiilor. Întrucât ceilalți deținuți s-au sesizat de atitudinea celor doi și îi evitau, au primit ordin să stea și să observe starea de spirit din penitenciar. Realizând eșecul total al acțiunii, Nemeș i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif Nemeș, care i-a prezentat directorului penitenciarului, Mihai Bertea (cu care, probabil, vorbise între timp), și le-a indicat să îi predea informațiile culese. Sesizând că planurile s-au schimbat și că administrația închisorii este coimplicată, a doua zi cei doi au cerut la raport ca unul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile în care regimul la care erau supuși deținuții din Brașov era mult mai permisiv decât cel de la Pitești. De altfel, aceasta se va dovedi a fi principala problemă în încercarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
oprit în momentul în care acesta a început să țipe. Totuși, Pătrășcanu i-a dat două palme, iar Munteanu a reușit să îl convingă să li se alăture. Tot prin luna septembrie au avut loc diverse mutări stabilite de conducerea penitenciarului, care au repartizat în jur de doi agresori la câte șase, șapte deținuți în camerele 72, 73, 74, 75 și 76, iar directorul și Șleam i-au atenționat să aibă grijă cum acționează, în conformitate cu înțelegerile dintre ei. Cu toate că Munteanu le-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
rămas persoana de contact a Biroului de Inspecții, însă, deși susține că a încercat să îl convingă pe Șleam de necesitatea utilizării torturilor, nu a reușit să facă nimic concret în sensul continuării acțiunii. Pentru că nu se întâmpla nimic în penitenciar, Pătrășcanu și Badale au inițiat, în ianuarie 1951, o serie de 'conferințe' despre dialectică, ideologie și pedagogie în celula 77. Pe lângă cei doi, au mai vorbit Bârjoveanu, Brânduș și Gavrilă Pop. Tot acum, la sugestia lui Pop se pare, 'comitetul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se pregătește și că, la sfârșit, exista 'posibilitatea libertății ca reabilitați', ceea ce îi va încuraja pe deținuți. Această a doua tentativă de a porni acțiunea își găsește impulsul, așadar, la administrație, mai precis la Biroul de Inspecții, interfața Securității în penitenciar. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe 'demascările', motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comitet' au decis ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se la început de liderii deținuților, pentru a nu crea vâlvă. Complici agresori au fost aleși Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând ca Străchinaru și Iftode să fie răspândiți prin penitenciar, să ia pulsul celorlalți deținuți. Pe 18 aprilie 1951, Constandache a fost dus la camera 41, în timp ce vârfurile au fost izolate la camera 72. Întrebat dacă știe de ce a fost adus acolo, Constandache a răspuns curajos că știe că prin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sătul de acțiune. Pătrășcanu spune că au mai fost chemați la discuții și Formagiu și Vasile Popa, iar izolarea a fost desființată pe 1 august 1951. Anchetele au continuat și în luna septembrie, când Vasile Badale a fost cercetat în afara penitenciarului timp de o săptămână. Speriat că ar putea fi încă o dată bătut, Pătrășcanu a cerut să fie scos să lucreze la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului și a stat departe de ceilalți deținuți timp de trei luni. Între
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
grupului Pătrășcanu-Munteanu erau subordonate Securității. Motivele pentru care a eșuat tentativa de la Târgu Ocna țin și aici de specificul închisorii-sanatoriu, care a permis victimelor o foarte bună comunicare. Cum existau și deținuți care înduraseră bătăi la Pitești, majoritatea bolnavilor din penitenciar au fost preveniți asupra încercărilor ce au urmat, iar solidaritatea dintre ei a făcut posibilă oprirea bătăilor aproape imediat după începerea lor. Mai mult decât atât, bătăile nu puteau avea duritatea celor de la Pitești, lipsind atât instrumentele folosite acolo pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în carantină la camera 99, unde Popa, Pușcașu, Livinschi, Zbranca, Negrilă, Andronache și Bogos s-au organizat, hotărând să se împrăștie în fiecare cameră pentru a continua acțiunea. Șef de cameră a fost ales Vasile Pușcașu. Ca și în celelalte penitenciare, grupul deținuților trebuia să lase impresia că inițiativa acțiunii violente îi aparține, motiv pentru care, profitând și de experiența acumulată deja la Pitești, primii pași i au făcut fără sprijinul administrației. A doua zi, cei circa 90 de deținuți au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiunea din Pitești, despre care auziseră. Șerbănescu povestește și el preliminariile și tatonările dintre cele două grupări, susținând că lotul venit de la Pitești, în frunte cu Popa și Livinschi, i-au propus lui Matei, care conducea rețeaua de informații din penitenciar, să introducă metoda violentă. Matei a acceptat și i-a propus același lucru ofițerului politic Gheorghe Sucegan, care și-a dat și el acordul de principiu, dar a cerut confirmare de la București. Se pare că, inițial, Sucegan nu a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]