9,309 matches
-
mai ești! Zici că nu intri-n păcat pentr-un suflet de pasăre, da la abator ții vitele-n cosor! - Da, dar acolo-i servicii le răspundea. / - Servici-neservici, se numește că ești adventist, parcă nu știm noi? 142 Dar Marin Pisică nu era adventist. Avea inima ca o fereastră deschisă. Vorbea singur, aduna flori și-ntre pereții odăii lui zburau scatii și brabeți bătrâni, care n-aveau unde să mai plece. Și domnul Isus îl ținea sub priviri. - Grăiește, Marine! ^ - Păi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Păi să fie așa o înfrățire, Doamne, să trăiască oameni și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge. Că eu mă hrănesc numai cu iarba, cu verdețuri, și-mi merge bine. Cristos nu s.e mai văzuse, și pe Marin Pisică îl înconjurase o gloată de vitișoare care suflau cu boturile lor pe mâinile sale. O mie de ochi, negri și buni, îl priveau, și parlagiul înțelegea graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trebuie să fie altceva, c-am avut și o arătare pe drum. Se făcea case dăduse Cristos jos din cer. Umbla prin Cuțarida noastră desculț... -Ei? - Cum îți spun. Umbla înaintea amărîtilor și m-a întrebat: "Tu ce-ai vrea, Pisică?..." "Ce să vreau, Doamne? Să fie bine!" - Și el ți-a spus cum să faci? - Nu mai mi-aduc aminte... Chișcă râse cu gura până la urechi: - Mă nea Marine, ai rămas de-aseară, mai bine du-te de te culcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se auzi un fluierat ascuțit și se ridicară în picioare, ștergîndu-și buzele murdare de grăsime. Sub brâiele de lână săltară cuțitele lor lungi și ascuțite. Plecară. Făcură loc celei de-a treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea boilor. Marin Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau în șoapte. O gură de cișmea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii despărțeau capetele de trunchiuri și trăgeau pieile. Ultimul animal pe care-l tăiase Marin Pisică era roșcat, cu un păr scurt și încrețit. Căzuse la picioarele lui și se mai zbătea puțin, mustrîndu-l parcă cu privirea lui moartă. - Țin-te, nea Marine! îi strigă Chișcă dintr-o parte. Pe poarta de fier intra în galop
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe lumea ailaltă. Chișcă i-a adus grămada de haine, i-a pus-o sub cap și-a zis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și pe urmă, ca și când și-ar fradus aminte, se încrunta deodată, spunând mînios: - Eu pe lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca din cărți. - Nu rîdeți! se răstea la ei Mielu. Nu râdea nimeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
u face vânt, pentru că dacă ești pasăre, tot te vânează vânătorul, dacă ești broască, te mănâncă șarpele, pe când vântul, ehe, lui nu-i nici cald, nici rece, pătrunde oriunde, nu-l poate opri nimeni... și eu vânt o să fiu, și pisică. Iar dușmanul meu, broască și șoarece, să-l chinui cum m-a chinuit el pe mine... Gunoierii se întorceau cu spatele, să nu le vadă prostul rouă din ochi... Sinefta Era într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase, că vorbea Piele, vorbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umăr cu un fel de prietenie: > - Ești prea tânără pentru astea... Lasă... Tot pe atunci, aia mică mai prinsese o meteahnă: începuse să umble cu lămâiță în sân. Coana Marioara a băgat repede de seamă, că așa sânt muierile: ca pisicile, le miroase de la o poștă și a cal breaz. - Ce ți-e, fată? i-a zis într-o noapte când bărbatu-său sforăia în patul celălalt. - Cum ce mi-e, fa, mamă? Stăteau amândouă sub candela care pîlpua stins, aruncând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fată. Din locul unde ședeau, nu se vedea nici o potecă. Ea știa însă pe unde s-o apuce. Despică măselarița și căută din ochi urmele. O pantă dreaptă, în care erau săpate găuri, începea de sub deal. Urca repede ca o pisică. El se uita unde așezase Veta mai înainte piciorul și o urmă. Când au ajuns sus, Procopie a privit în toate părțile. Jos, văzu fundul și malul celălalt. De aici puteai cuprinde toată groapa fără să fii zărit. În spate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aooolică... Închiseră poarta. - Nu vrei să te speli? o întrebă studentul. - Ba da. Aduse o cană plină, din care-i turnă în căușul palmelor. Ea își răcori fața încinsă și rămase așa cu mâinile umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dus, Gogule, și m-ai lăsat singură, singurică, Gogule! Că mai bine mă lua pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și eficiente, în raport cu o terapie graduală, întinsă pe o perioadă mai îndelungată de timp, care a fost catalogată drept neperformantă. Expresia metaforică a unei asemenea opțiuni strategice, foarte populară printre actorii politici din primii ani ai tranziției, era cea a pisicii: este preferabil să rupi dintr-o dată pisica în două, decât să o tai gradual, bucată cu bucată; e) deschiderea economiei românești spre comerțul internațional, cu cât mai puține restricții: de la început, diferitele forme de protecționism au fost descurajate, fiind considerate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pe o perioadă mai îndelungată de timp, care a fost catalogată drept neperformantă. Expresia metaforică a unei asemenea opțiuni strategice, foarte populară printre actorii politici din primii ani ai tranziției, era cea a pisicii: este preferabil să rupi dintr-o dată pisica în două, decât să o tai gradual, bucată cu bucată; e) deschiderea economiei românești spre comerțul internațional, cu cât mai puține restricții: de la început, diferitele forme de protecționism au fost descurajate, fiind considerate a reprezenta frâne în calea însănătoșirii și
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
zbat Terra din nord spre sud și dinspre est spre vest, formând adev...rate meridiane și paralele energetice. La intersecția acestora, se formeaz... nodurile Hartmann Ț locuri cu vibrație joas... (negativ...), care pot afecta persoanele foarte mult. Este cunoscut c... pisicile tind s... se culce exact pe nodurile Hartmann, ele absorbind energiile negative, fiind considerate adev...rați detectori de noduri negative (de altfel, au fost folosite în Marea Britanie la construirea caselor baronilor), pe când câinii tind s... se așeze pe locurile dintre
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
exersat-o. Un tânăr inginer pe care-l cunosc alcătuiește În fiecare zi o listă cu cele mai bune zece idei legate de subiecte extrem de variate Ă Începând cu de ce trec găinile strada până la diferite moduri de a jupui o pisică. Colegii lui abia așteaptă să vadă ce-i mai trece prin minte! Un astfel de exercițiu creativ, menit să mai smulgă câteva chicoteli, are un efect secundar minunat. Astfel, tânărul inginer exersează căutarea de idei noi În fiecare zi. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mult două încercări. Dar, pentru a ajunge la acest rezultat, un cimpanzeu are nevoie de un antrenament ce implică 200 de teste (pe parcursul mai multor luni). Un porumbel nu reușește decât în 80% dintre cazuri după 500 de teste. O pisică nu reușește decât în 60% dintre cazuri, după un antrenament de 600 de teste, în timp ce șobolanul nu reușește deloc, cu excepția hazardului, după același antrenament. Concluzie În afară de diferențele cantitative, în privința volumului creierului în raport cu corpul, există, de asemenea, numeroase diferențe „calitative”, de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]