5,550 matches
-
floare, alții, cu câte o veche fotografie ca amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea mută scena și nu-și credea ochilor că cele două fete erau atât de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei bucurii atât de mult așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se întâmplă cu tine, pari bolnavă! - Sunt, mamă, sunt...! - Atunci, hai la spital! - Nu e cazul, boala mea nu mi-o poate vindeca nici un medic. - Atunci, ce ai, spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am nici un pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe unde merge, din cauza lacrimilor care Îl podidiseră. Trecătorii strigau ceva către el, ceva pe care numai unui mizerabil i-o spui În față, dacă poți. — Ajută-mă, Vasile! Ajută-mă! se auzea din ce În ce mai stins glasul ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica În spinare, care se făcea din ce În ce mai grea, mai apăsătoare. 6 Acasă ai lui nu i-au zis nimic, că de ce venea târziu, că de ce era murdar de noroi pe uniforma de elev
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de mână. Și În clipa În care am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai făcut câte un șpriț, fără să remarce că Maria intrase În casă cu discreție și Îi privea fericită, neîndrăznind să se miște, nici să respire, ca nu cumva să Întrerupă scena miraculoasă la care asista gata să o podidească plânsul. 9 — Așadar, nu a făcut-o, și-a zis În gând. Bineînțeles că trebuia să Îl publice, să Îi arate lui Birică marfa... Așteptase ca noaptea să facă tăcere peste pământ Înainte să deschidă scrisoarea lui Carara, simțea el că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
1025} STRIGĂTURI (p. 584) CU CONDACUL 323 Cu condacul Împli sacul, Dar cu grămătica N-ajungi la nimica. NU-I CONDEIUL 322 Nu-i condeiul Tot temeiul TOATĂ ZIUA EU TE VĂZ (p. 633) 2281, 71 r Ochii mei de plâns topiți Vă închideți și muriți Că lumina vi s-a stins Întuneric v-a cuprins Totuși ziua-n veci te văz,. Noaptea-n somnu-mi te visez. Mîna-ntind sa te apuc Dară piei ca un năluc. Dimineața când mă scol Văd
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce am comis-o 10 Să umilească cruda mea mândrie. O vierme mândru inima ce-o rozi, Unde ești tu ca să te scot cu totul, Unde ești [tu] ca să te calc, te sfarăm... O! am ajuns... Unde am ajuns: la plâns. 15 Eu ce n-am plâns în viață-mi niciodată. (p. 49) Mantaua neagră să-mi acopăr Fața murindă să n-o vadă lumea (p. 52) În voința lor cea mare fu eternitatea lor. (p. 54) Vai! În mine trăiesc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
necesare pentru plecarea de pe această lume, știut fiind faptul că ei, bătrânii, se pregătesc pentru acest eveniment așa cum tinerii se pregătesc pentru nuntă. A învăța Când am deschis ochii pentru prima oară cred că am început să învăț că exist. Plânsul nu l-am învățat. Cu el m-am născut și mi-am anunțat venirea pe lume. Am descoperit, apoi, doi ochi adânci și un glas duios de care m-am îndrăgostit pentru toată viața. Deși credeam că mi se cuvine
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și reflexie. Cu alte cuvinte, conceptul antic al katharsisului estetic presupune din partea contemplatorului o distanțare, echivalentă cu o eliberare exterioară și interioară. Astfel, pe de o parte, identificarea emoțională cu eroul tragediei îl eliberează pe spectator de interesele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ceea ce demonstra foarte bine Gh. Lazu pe la 1898 - că sufletul «poetului țărănimii», Coșbuc, se găsește nefelurit în poeziile populare sîrbești sau cehe. În lipsa acestui suflet, am fost nevoiți să ne împrumutăm de aiurea, și iată ceea ce face situația noastră de plîns. Dacă o orientare literară străină e întotdeauna un folos, un suflet străin e întotdeauna o primejdie” (idem., p. 25). În ciuda opoziției ideologice, există importante puncte de contact cu concepțiile hegemonist-orientaliste ale tradiționaliștilor despre un București văzut ca o „a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
BINGO, s-a făcut scrum! Pompierii au venit, prea târziu. Catastrofa se consumase. Ei n-au mai putut decât să ude cu apă porțiunile încă arzând. Au aruncat, zadarnic, apă, peste rămășițele de foc.Totul era, acum, ca ceva de plâns, de care,însă, dracului, să ardă! Poate așa vom scăpa la o viață normală noi și : nu a plâns nimeni. În afară, presupun, poate, de părinții și de apropiații arșilor de vii, de acolo, din DISCOTECA BINGO. BLÂNDEȚEA Hai, Blândețea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au urmat,în familia Zbârnu, și-n familiile rudelor și prietenilor acestora, plâns și jale generate de stingerea, pe neașteptate, a dulcii lor bunicuțe. Căci, de mulți ani,începuse a fi numită, bunicuța tuturor din cartier. Ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au urmat,în familia Zbârnu, și-n familiile rudelor și prietenilor acestora, plâns și jale generate de stingerea, pe neașteptate, a dulcii lor bunicuțe. Căci, de mulți ani,începuse a fi numită, bunicuța tuturor din cartier. Ea, și Blândețea ei, erau, zilnic, pe buzele tuturor. Și modul lor de a fi, de a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
era traseul mulțimii care-l însoțea, pe erou, către așa-zisul ultim palat. Bocitoarele făceau un huit,încât, pe orice om, oricât de tare ar fi fost, și tot lar fi înmuiat și l-ar fi făcut să participe la plânsul general, al celui din coșciug. Localitatea fiind alcătuită din oameni deosebit de evlavioși, cortegiul se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata, până departe,în vecinătăți. În fața cimitirului, toată lumea a rămas
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cotroceniului, a corăbiei găurite și lejer dihocate în părți componente, vandabile per bucată, acea corabie comandată ferm de mâna Băsescului, zmeul trăscăului, și terminatorul flotei românești. O să mă contraziceți, spunându-mi că de fapt, aceste vremuri, sunt vremuri demne de plâns de milă și nicidecum distractive, dar vă rog să vă gândiți un pic bunii mei concetățeni, ajunși la sapă de lemn, ce face românul când încă nu i-a ajuns cum se cade, cuțitul la os? Cred că ați ghicit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a întâmplat la alții crescuți asemenea mie, ci am căutat să aflu cum vedeau și alții momentul istoric respectiv. Spunea profesorul Nicolaie Ginghină, că la moartea lui Stalin plângeau oamenii pe stradă și chiar și el și-a încercat diapazonul plânsului, fiind elev la Liceul Pedagogic Bârlad. Acest Nicolaie Ginghină a participat la căderea comunismului, mult mai mult decât se cunoaște de către cei din Vaslui, contribuind efectiv, cu mult înainte de luna decembrie 1989, la pregătirea evenimentelor ce aveau să vină. La
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai moară pe pământ străin. După trei secunde și jumătate, timpul legal dumnezeiesc de gândire, Dumnezeu ia spus părintește, „Fiule, asta o să se întâmple după 20 de ani de la moartea mea”. Când a auzit aceasta americanul s-a pus pe plâns și a plecat foarte amărât. Următorul a fost un rus vioi, poate chiar prea vioi pentru situația dată, care a întrebat, fără nici un preambul: „Doamne, oare când va mai fi Rusia așa de puternică și mare, cum a fost pe timpul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu ați uitat, trei secunde și jumătate), Dumnezeu i-a spus și lui cu glas blajin: „Fiule asta o să se întâmple cu siguranță la 50 de ani după moartea mea”. Auzind aceasta, pe rus l-a podidit pe loc un plâns din acela cu noduri de îți era mai mare mila și a plecat cu jalea în suflet, sorbind vârtos dintr o sticlă de vodcă pe drumul de întoarcere spre maica Rusia. Sfântul Petru, a împins apoi în birou o arătare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
omenește”. Dumnezeu a căzut adânc pe gânduri, și demult trecuse cele trei secunde și jumătate, obișnuite pentru un răspuns, se făcuse o jumătate de oră, o jumătate de zi și Dumnezeu tot gândea căutând răspunsul. Deodată se apucă el de plâns, un plâns din acela cu sughițuri care ți răscolește sufletul și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a căzut adânc pe gânduri, și demult trecuse cele trei secunde și jumătate, obișnuite pentru un răspuns, se făcuse o jumătate de oră, o jumătate de zi și Dumnezeu tot gândea căutând răspunsul. Deodată se apucă el de plâns, un plâns din acela cu sughițuri care ți răscolește sufletul și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fără să te coste nimic decât un „Șo, pe ei!” este de un real folos în guvernarea unui popor năuc și dezorientat. La 6 octombrie 2004, în cadrul Conferinței Naționale a Alianței PNL-PD, președintele PD, Traian Băsescu în urma unei reprize de plâns, cu lacrimi până în barbă, pe umărul nedetașabil a lui Stolojan, este desemnat candidatul alianței la președinția României, fiind ales în această funcție în urma celui de-al doilea scrutin al alegerilor prezidențiale. Mult mai târziu, intervine tăierea de moț al președintelui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]