5,084 matches
-
noapte de vară a anului 1984, am simțit suflarea de gheață a zidului Berlinului, rămas altfel invizibil. Ne aflam, așteptând trenul ce urma să ne ducă la Heidelberg, „la Sami”, într-o gară din sectorul de est al orașului, și, plictisindu-mă, am început să mă plimb pe peron. Distrat, oricum fără nici o intenție temerară, am făcut, probabil, la un moment dat, prea mulți pași în direcția interzisă, astfel încât m-am pomenit „împușcat”, de undeva de sus, de pe un pod, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zboare. Tata, ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la căruță avea două iepe care făceau în fiecare an câte un mânz. Avea tata aproape două pogoane de vie pe rod, plantată numai de el. Cu toate acestea, iarna, tata avea mai mult timp liber, ba uneori chiar se plictisea. În astfel de momente, ieșea la drum în fața casei și invita câte un trecător în casă „la o cană de vin”. Treceau iarna lipoveni care transportau, cu căruțele, mărfuri de la Focșani la Brăila. „La trei vânturi”, casa fiind
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
clasa I-a. În ziua festivă, a deschiderii „cursurilor” am fost pregătit special. Am fost spălat, schimbată îmbrăcămintea, am fost încălțat și așteptam să merg la școală. De acasă vedeam școala și vedeam că nimeni nu este venit. M-am plictisit așteptând, și așa îmbrăcat ca pentru școală, am plecat la via lui nașu să mănânc struguri și apoi să vin la școală. La vie am uitat de școală și pe la amiază, cînd mă întorceam acasă cu îmbrăcămintea pătată de struguri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
notele excelente ale traducătorului în engleză, Kyril Fitzlyon. Avusesem prilejul, mai demult, să citesc ceva despre „zeul dansului” - într-un album Rodin, dăruit de René cu ocazia vizitei la Millesgården, în Stockholm. Eram împreună cu mama lui René, Linnéea, care ne plictisea cu gelozia ei „suedeză”. Din păcate, la ea chiar și sentimentele aveau naționalitate. Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu ajutorul focului din cognac (Courvoisier) și al amărăciunii din nesul care mă face să uit complet foamea. Mă afund în narațiunea ce devine un fel de circulație sangvină într-un corp sideral pe care-l ridic scriind. În rest, sunt plictisită de noii mei prieteni, care vor să mă tragă în partidele lor politice cu iluzia că pot face ceva pentru țara pe care au părăsit-o și negat-o. Caut în prieteni, fie ei chiar numai colegi, acel „feeling” al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mama, dacă vrei, și să trecem o clipă la mama ta. E adevărat că te-ai certat cu ea? Diseară, prietenii mei îmi vor sărbători aniversarea și trebuie să spun că asta mă flatează puțin și în același timp mă plictisește mult. Voi încerca să nu beau prea mult, pentru că trebuie să vorbesc mâine, la reuniunea Asociației editorilor suedezi, despre cultura română. Există un mare interes pentru România în Suedia, și la ora actuală cred că o parte din această simpatie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
teologie, frate cu soția preotului Manolescu. Prieten cu soția popii era Trache iar preotul bea de usca. In rest, om de treabă. Intre actorii din piesă era și Vera Dimov, elevă de liceu. Ne- am tot scris până s-a plictisit și hârtia de atâtea litere. Atât. Litere. Dintre băieți bun prieten mi-a fost Alexandru (șura) Bărgăuanu. A murit prin '86 la Brăila unde era refugiat cu familia din Basarabia. Tatăl său fusese general țarist iar șura se născuse tocmai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a arătat livada proaspăt înființată. Totul bine și frumos dar școala stătea agățată de cer și cele patru puncte cardinale, golașă, adică lipsită de gard. Când era noroi, ca să fie mai bine, sătenii treceau direct prin fața geamurilor, spre bucuria copiilor plictisiți de învățătură. și iată-ne la sfat desigur cu aceeași minunați delegați comunali, un fel de consilieri, Sava Mataman și Filip Cebotarenco. Ce să facem? Un bal De la idee la fapte, multă hârtie și mișcare de mesageri. Am trimis veste
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
petreceau minuni. Se micșora făina de grâu pe fundul sacului, dimineața găseam un singur sac cu boabe în magazie iar lângă sacul gol, un nou tain de făină. Număram pe degete lemnele pentru focănu trecea mult și trebuia să mă plictisesc numărându-le. Cineva adusese lemne din pădure. Desigur că aflam cine fiindcă orice muncă trebuie plătită. Eram singură cu trei copii și totuși eram împreună cu tot satul. Nu de puține ori găseam câte un coșuleț cu zarzavaturi la ușă. Mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mi-a spus: Uită-te bine la strungul acesta! Învață cum funcționează! Întreabă și tu pe unul și pe altul. Nu uita: meseria se fură! La început, cei care lucrau acolo de ani de zile s-au amuzat, dar apoi, plictisiți să-mi tot explice din ce este alcătuită mașina uriașă, și-au văzut de munca lor, ignorându-mă complet. Zilele treceau fără ca nimeni să-mi arate ce am de făcut și fără a lucra ceva. Tot ce făceam era să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din oraș veneau să rezolve diferite probleme, mai ales la secretarul primăriei. Într-o astfel de zi, cu ceață deasă, rece și umedă, stăteam singură în birou și răsfoiam presa. Mă plictiseam. Dimineață, salariații din primărie, după ce au stat o oră sau două și mi-au adus hârtiile la semnat, au dispărut „pe teren”. De fapt toți s-au dus acasă, așa cum făceau în fiecare zi, mai ales iarna. Din Dacia roșie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar și cu militarii după ei, care probabil văzând că nu plantează mine sau împrăștie manifeste, se vor plictisi și îi vor lăsa în pace. Le-am cerut mai multe contacte cu "partea chiliană" și cu mediile diplomatice, pentru a contribui la informarea centralei, exprimându-mi dorința de a-mi prezenta săptămânal fiecare un plan de acțiuni, întâlniri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar în acele vremuri Justiția nu numai că era legată la ochi, dar se pare că nu avea ochi deloc pentru a corija nedreptățile statului. Stenograme, stenograme... care mai de care mai urâte, mai banale, mai "strict secrete"... M-am plictisit de ele și am decis să închei acest compartiment "substanțial" al dosarului cu o stenogramă al cărei conținut își merita pe deplin caracterul "strict secret", datorită convorbirii cifrate a "obiectivului" cu "obiectiva" respectiv soția , din care rezultă că puneau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
proiectau priveliști frumoase cu locuri și elevii mei dragi, cu oameni deosebiți cu care am petrecut ceva timp împreună, dând naștere la amintiri de la confluența de la Hlipiceni. Nu am intenția de a face istorie sau geografie și nici de a plictisi pe cei ce vor citi aceste amintiri reieșite din trăirea cu locuitorii comunei Hlipiceni, dar care nu pot fi cuprinse în totalitatea lor. Ceea ce intenționez a expune sunt amintiri ce se leagă de viața acelor locuri și oameni, care vrând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
proiectau priveliști frumoase cu locuri și elevii mei dragi, cu oameni deosebiți cu care am petrecut ceva timp împreună, dând naștere la amintiri de la confluența de la Hlipiceni. Nu am intenția de a face istorie sau geografie și nici de a plictisi pe cei ce vor citi aceste amintiri reieșite din trăirea cu locuitorii comunei Hlipiceni, dar care nu pot fi cuprinse în totalitatea lor. Ceea ce intenționez a expune sunt amintiri ce se leagă de viața acelor locuri și oameni, care vrând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
aspectul îngrijit, după calitatea hârtiei, se vede că este sufletul ascuns al autorului. Văd acolo drama lui: are o iubită, sau cum se spune acum "o prietenă", care s-a depărtat de el, l-o fi uitat, s-o fi plictisit, cine știe, femeile au un simț de orientare special, oscilând între reacții de o brutalitate trivială până la altele, de atașamente de martiraj. Firul roșu al temei afective al autorului este, oricum, această relație. Tema este așteptarea, nostalgia, visul, patima iubirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de obicei în cărți, în măsura în care, în aceste zile lâncede, am răbdarea de a citi. Nu-mi plac nici măcar plimbările, nici cum scârțâie nisipul pe alei, în parcuri, unde toată lumea se distrează plictisindu-se îngrozitor, ascultând o fanfară care cântă, cu întreruperi, aceleași melodii languroase. * Cu astfel de dispoziție sunt nesuferit, lumea mă ocolește și eu fug de lume. Și asta de când mă știu. Copil fiind, într-o după-amiază de vacanță, tot strâmbând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu fleacuri, nici cu obiecte, fie ele de preț, nici cu povești despre obiecte. Prefer o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre complicatele istorii ale unui monument oarecare. Sunt nu doar bădăran sufletește, sunt, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în Polinezia. Primul caz este mai obișnuit. Plouă, de exemplu, în prima zi. Copiii, ființe fără care nu poate fi concepută o vacanță, înregistrează primii curgerea prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
propriu-zisă? Și, mai presus de toate, cum s-ar fi putut crede că tocmai acela care ani de-a rândul arătase primejdia evreiască, s-a „convins” cu adevărat că ea n-ar exista, tocmai atunci când luase proporții amenințătoare? Iorga se plictisise însă cu opoziția, și credea în chip naiv că, asigurându-și simpatia presei evreiești și a „cercurilor internaționale”, va ajunge la guvern... Au trebuit însă să treacă zece ani de rușinoase renunțări, până ce Regele Carol al II-lea de tristă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
asta? Nu este simplu deloc. Și nimeni nu are monopolul binelui absolut în astfel de cazuri. Dezbaterea de-abia începe. Sper că nu o vom arunca peste bord, fiindcă în România votăm legi pe bandă, indiferent de consecințe și ne plictisim repede de un subiect. Text publicat în 22, 25-31 ianuarie 2005 1 Decembrie: examen moral Sărbătoarea noastră națională nu este încă autoreflexivă. Cu alte cuvinte, 1 Decembrie nu este și ziua în care gândim în termenii regulii de aur: „Ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
prea rău chiar dacă își schimbase comportamentul. Avea temelia și o putere de absorbție neobișnuită, demonstrând, ca școlar, încredere în sine. Cu o singură excepție: limba franceză. Predată la Fălticeni de profesorul Aurel Stino, el însuși literat, pe dascăl gramatica îl plictisea. La Național, domnișoara Silvia Braunstein tocmai pe această latură punea accent. Femeie cultivată care întreprinsese călătorii de studii inclusiv la Paris, aplica însă metode comode. Întârzia jumătate din oră până să intre în clasă și nu făcea decât să scoată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un neastâmpăr care, în loc să-l îndemne la treabă, îl făcea numai să vorbească. Vorbea mult și tare, combătând pe oricine încerca să-i dea un sfat contrar. Cu posibilitățile unui artist, era dublat de un pedagog rafinat. Până s-a plictisit, a fost un fiu, soț și tată model. Întotdeauna gata să ajute pe alții, nu făcea nimic pentru sine, crezând că n-are nici un rost să muncești. Omul îți trezea un sentiment înspăimântător, căci Nicolau era un produs. Produsul tipic
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
interzis contactul cu diplomații. Aceasta de teamă că vreo mare putere, prin accesul constant al reprezentantului ei pe lîngă Suveran, să nu se așeze de-a curmezișul în calea armatei bulgare, al cărei scop era Constantinopolul. Țarul bulgarilor, deci, se plictisea, într-un tren regal, imobilizat pe o linie moartă dintr-o măruntă stație necunoscută. Mai tîrziu, cînd s-a întors la Sofia, stagnarea în tranșeele de la Ceataldja a fost prezentată de el și de guvern ca o oprire impusă tocmai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]