21,807 matches
-
erou este una eclectică, reflectând elanul foarte tănărului autor autodidact și, totodată, patosul lui cognitiv. Dincolo de acest tip de proză, de cele mai multe ori fragmente specioase prin lipsa de consistență epică în favoarea ilustrării unor concepte obsedante, poetul abordează marile idei ale poeticii visului romantic (Mortua est, Memento mori etc.). Cititor pasionat al filosofiei lui Kant și Schopenhauer dă viață unui personaj precum Ieronim (în nuvela Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui crez este debarasarea de instincte în favoarea unei purități
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
a primordiilor. Avem astfel o cheie a esteticii romantismului, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și universului, își găsește mângâiere fie în „națiune și religiune”, fie în mit („cu izvoare ale gândirii și cu râuri de cântări”) sau în iubire, tot atâtea nuclee
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Hyperion reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și ontologic, de-a dreptul comic și meschin în comparație cu destinul astrului nocturn îndrăgostit de terestra Cătălina. Încrezător în conștiința care se constituie prin sine însăși ca univers propriu, apt, așadar, să genereze visul poetic și estetica formei, Eminescu regăsește esența vieții, Tat twam asi (în sanscrită - tu ești ființa - izvor, purtătoare de noimă), la confluența Upanișadelor cu filosofia kantiană. Conservator prin vocație, dar și datorită lecturilor budiste și kantiene care legitimau suveranitatea ierarhiilor și
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Că-s mulți chemați, puțini aleși. Și-n alt loc: Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. În poezia d-sale Ție3, d-ra Virginie Damian se arată dintre cei chemați (de către pârdalnicul neastâmpăr poetic), dar nu dintre cei aleși. D-ei se îndreaptă către țel, către nemurire, dar pe jos, nu călare. Ca să nu ne socotească cineva bârfitori de rând și dușmani ai muncei și industriei naționale, ne vom nevoi a dovedi prin pilde
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
i-l iei/ Cuiva/ De undeva,/ Și să-l dai la Dracul,/ Întinzi tot zodiacul.// Asta te ține mult, vezi bine!/ Un smaragd și două rubine.” Comerțul cu suflete e ocupația lumii din Flori de mucigai și, deopotrivă, miza artei poetice pe care o susține. Ceea ce reeducarea prin întemnițare vrea, dar nu reușește - să salveze, să spele -, face, fără să-și propună, poezia. Și fără să-și trădeze, în definitiv, înzestrarea ei caracteristică: organul pentru miracol. Așa cum simte coborârea harului în
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
înțeleagă pe îndelete sensul celor pe care autorul vrea să le exprime. Dacă lipsește această înțelegere a sensului, atunci traducerea nu poate reuși. În ceea ce privește filosofia lui Blaga, trebuie spus că el a făcut o distincție foarte clară între personalitatea lui poetică și cea filosofică. De aceea, trebuie să subliniem faptul că limbajul folosit de el în toată opera sa filosofică este unul foarte sobru. Am supus atenției unor profesori de filosofie din România traducerea mea și pot spune că am primit
Filosofia lui Blaga tradusă după un secol în limba germană by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/4017_a_5342]
-
literară” (nr. 3/ 1981) că acesta „promite un mare poet”, punînd o condițională mai degrabă ludică pentru cei avizați asupra gustului criticului („dacă ochiul nu mă înșeală”). Cărtărescu primise Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, intrase în fotografia tinerei generații poetice, prin Aer cu diamante, publicase Poeme de amor (în 1983) - și, în tot acest interval, era și continua să fie profesor la o școală generală. Abia Revoluția din decembrie 1989 va pune capăt acestei defavorizări flagrante și instituționalizate, de la Centru
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
de cealaltă parte, insignifianța de statut și de perspectivă în lumea socială, în societatea astfel construită și forjată, în planuri cincinale, în regimul Partidului unic. Între Cărtărescu-poetul și Cărtărescu Mircea, profesorul de română, în anii ’80, e a huge gap: poetică, firește, la o lectură simbolică, dar cenușie și amară pentru una în grilă meritocratică. Dacă pornim de aici, de la această prăpastie căscată între ceea ce poate poetul și ceea ce reușește - în plan social - omul, supus unui proiect macro de îndobitocire prin
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
promisese, la debut, să fie unul mare și cel de profesoraș obscur la o școală obscură dintr-o Capitală tot mai periferică în raport cu civilizația europeană va fi umplută, din interiorul literaturii și cu instrumentele acesteia, cu o materie a viziunii poetice, stratificată și supraînălțată. Mircea Cărtărescu în anii ‘80, ca și Nichita Stănescu în anii ’60, confirmă teoria încurajatoare că marii poeți pot apărea și se pot manifesta în felul lor unic și în epocile cele mai mizerabile. Vizionarismul poetic nu
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
viziunii poetice, stratificată și supraînălțată. Mircea Cărtărescu în anii ‘80, ca și Nichita Stănescu în anii ’60, confirmă teoria încurajatoare că marii poeți pot apărea și se pot manifesta în felul lor unic și în epocile cele mai mizerabile. Vizionarismul poetic nu înseamnă decît într-o echivalare diletantă un mod de a înțelege poezia exclusiv prin bolboroseli „inițiatice”. El nu are, de asemenea, decît într-o reprezentare naivă o legătură directă cu înălțimea, „determinare” care l-ar face pe un autor
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
de a înțelege poezia exclusiv prin bolboroseli „inițiatice”. El nu are, de asemenea, decît într-o reprezentare naivă o legătură directă cu înălțimea, „determinare” care l-ar face pe un autor mediocru cîntînd stelele și luna să producă o experiență poetică mai intensă decît unul descriind cafeaua (ca Brumaru) ori chiuveta (precum Cărtărescu). Vizionarism poetic înseamnă un mod insolit și omogen de a vedea structura inaparentă a lumii; și o abordare multiplanară, în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
într-o reprezentare naivă o legătură directă cu înălțimea, „determinare” care l-ar face pe un autor mediocru cîntînd stelele și luna să producă o experiență poetică mai intensă decît unul descriind cafeaua (ca Brumaru) ori chiuveta (precum Cărtărescu). Vizionarism poetic înseamnă un mod insolit și omogen de a vedea structura inaparentă a lumii; și o abordare multiplanară, în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru a descoperi fiecare pliu al unui imaginar desfășurat pînă la autosaturare. Să luăm un
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
imaginilor decît la cel al cuvintelor, modelul e Ilarie Voronca - depășit, însă, prin uimitorul organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
un miros, o fîșie verzui de mătase”... Se vede cum poetul duce viziunea pînă în punctul în care nu mai sînt imagini de „traducere” vizuală a ei; pînă acolo unde nici cea mai puternică metaforă ori cea mai sofisticată sinestezie poetică nu mai au capacitate de figurare și reprezentare, fiindcă obiectul figurării și al reprezentării e prea vast. Acesta va fi și parcursul din epica propriu-zisă, a trilogiei Orbitor. Aici, în poem, odată viziunea parcursă și saturată, textul se apropie de
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
și comentariile criticii internaționale au fost în marea lor majoritate elogioase, poate chiar exagerat de elogioase. Astfel, compatriotul meu, scriitorul William Ospina, afirmă: „Cu greu ar putea izbuti alt biograf să ne redea suflul torențial al acestui uragan de miracole poetice care este viața lui Gabriel García Márquez, transmițându-ne vraja lumii din care face parte Gabo”. Însă pentru mine, mai presus de aprecierile presei de specialitate, sunt mărturiile care mi-au parvenit din partea unor simpli cititori. În acest sens, poate
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
Rojo, și am început să-l citesc chiar în autobuz, în drum spre casă. De la primul paragraf m-a învăluit o aură intensă de nostalgie, uimire și admirație. Am simțit, citind apoi toată cartea, că în proza ei fermecătoare și poetică, muzicală și vizuală, ce curgea cu grația transparentă a apei cristaline, cuvintele și lucrurile, cuvintele și lumea, cuvintele și viața, cuvintele și visurile erau totuna, sălășluiau laolaltă și nu separat, cuvintele nefiind o nebuloasă sonoră în afara lumii reale, ci ceva
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
de ce vreau să o strîng de gît/ de ce vreau să o strîng de gît/ de ce vreau să o strîng de gît”. Nu poate fi Livia atît de crudelă pe cît zice (ba din contră), doar că și-a luat o poetică de provocare în negativ și o exaltă pînă la limita macabră a grotescului, propunînd rituri cam stranii de tandrețe: „dragostea mea/ am venit să îmi smulg dinții lîngă patul tău/ să te veghez mai fidel decît moartea/ să îți apăs
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
de poezie bună în general”), avînd drept medie verdictul anunțat din titlu de Daniel Cristea-Enache („matur și inegal”). Nu-i vorbă, inegal a fost Komartin de pe cînd era un talent precoce ca, altădată, rimbaldienii Labiș sau Dinescu. Iar versatilitatea sa poetică seamănă întrucîtva metalului favorit, important prin compușii, combinațiile și aliajele în care intră. Nu e prima oară cînd un poet înzestrat își arată afinitățile cu un element chimic printr-un volum sau măcar printr- un poem omonim. Komartin și-a
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
cîți și-ar mai pune un poem sub tutela unui vers din Eminescu („La ce?... Oare totul nu e nebunie?”). Necazul e că nici talentul, nici sensibilitatea cultivată nu sunt suficiente, iar estetismul măștilor nu mai mai trădează nici un „adevăr poetic” valid; lipsesc din Cobalt și mișcările surprinzătoare ale inteligenței artistice care fac diferența la poeții manieriști. Avem în schimb multă poză studiată, gesticulații narcisice, simulări elegante ale suferinței, cu un deget dus visător la tîmpla înclinată para la posteridad. Experimentele
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
Împreună 1000 W sau Scrisoare din Bakirköy și alte cîteva, unde tonul grav, evocator se deschide, stimulat de isprăvi cu prieteni poeți, către confesiuni dezabuzate despre poezie sau contemplări solemne ale istoriei contemporane. Ele dezvăluie un principiu generativ - orgoliul seducției poetice prin manipularea epatantă a unor rețete: „Oricît de sus l-ar ridica, n-au cum să-l ridice/îndeajuns de sus pentru tine,/ți-am șoptit în timp ce îți potriveau microfonul/pentru un scurt survol peste poezia croată contemporană./ Încercai să
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
Despărțirea de trecut (pe care o postulează insistent fiecare poem) nu e un răsfăț juvenil, ci, aș zice, un adevărat program. Care se devoalează abia odată cu acea scontată „ieșire din succesiunea generațiilor”. Suntem în 1983, în plină emergență a optzecismului poetic, în plină goană după un concept generaționist integrator. Nucleul dur al Cenaclului de Luni apăruse in corpore în România literară, alte reviste literare puneau deja problema teoretizării noului val, cărți-cult, ca Aer cu diamante sau Cinci erau deja pe piață
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
ar fi sufleurul lui Dumnezeu...// Suflă/ în spuma rece a eternității pustii...” (Oarecum după Yvan Goll). Sau: „de neimaginat cum - și totuși/ pe bățul drapelului în bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri aparent minore, de fapt vocația poetică își pipăie mușchii. Un alt procedeu al procesării lucide la care Leo Butnaru își supune fluxul emoțional îl reprezintă ironia. În contorsionarea meșteșugită a expresiei persiflatoare e foarte cu putință să se reflecte și inhibiția amară a românului de peste Prut
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
încercat să le reproducă cu acuratețe. Circul Fernando, întemeiat la începutul anilor 1870 era faimos în lumea pariziană pentru posibilitatea de a te întâlni cu ceea ce Edmond de Goncourt, autorul romanului Frații Zemganno, cu subiect din lumea acrobaților, numea „realitatea poetică”. Un exemplar al cărții, programe de sală, afișe fac parte din contextul firesc al expoziției. Ceea ce este neașteptat este compararea siluetei lui La La, așa cum a văzut-o Degas, cu cea, clasică în pictura occidentală, a unui înger urcând la
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
optzecist lipsit de parti-prisuri generaționiste), cu cele două vârfuri de lance Claudiu Komartin și Dan Coman, a devenit o marcă demnă de luat în serios. Poezia ultimului îmi apare azi manierizată prematur. Faptul se vede numaidecât din lipsa stratificării experienței poetice. ERG are mai degrabă aspect de volum omogen decât de antologie, întrucât nicio evoluție interioară sau modificare retorică nu afectează discursul lui Dan Coman. Poemele rulează pe o bandă neîntreruptă de imagini care de care mai colorate expresionist sau suprarealist
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
pe o bandă neîntreruptă de imagini care de care mai colorate expresionist sau suprarealist, dispuse însă într-o logică alb-negru. De o parte stă scenariul traumei sufletești puțin motivate exterior - ceea ce n-ar constitui numaidecât o problemă într-o formulă poetică spiritualizată - și deloc detaliată ca mecanică interioară. În afară de câteva trimiteri la drama maturizării/ îmbătrânirii (vârsta de 26, 27 sau 30 de ani sunt ridicate, prin repetiție, la rang de topos poetic), „fracturile interioare” ale personajului central par simple indispoziții de
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]