KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista nu-i tunet de ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se vede „Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
simțit destinderea, a reluat vorba: Iată-ne din nou, dragii mei, porniți să ne luăm înapoi ce-i al nostru. Numai că acuma e o mică și capitală deosebire. Care-i deosebirea, domnule inginer? a întrebat Costăchel. Acum nu mai pornim alături de ruși, care de fiecare dată, deși se declarau tovarăși de arme, ne erau în realitate cei mai aprigi dușmani... Uite aici. Tocmai am găsit o însemnare a lui Eminescu despre „iubirea” rusească: „Am avut vrăjmași mulți și grozavi în

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
și... Despre ce vorbești tu acolo? - a întrebat Costăchel. Apoi măi băiete... Cum să-ți spun eu să înțelegi? În țară s-o schimbat stăpânii... Nimic nu mai este ca înainte. De vreo doi ani îs comuniștii la putere - a pornit să-i deslușească lucrurile Petrache. Cum?! Și aici s-o făcut stăpâni bolșevicii? - a sărit ca ars Costăchel. Așa-i. Rușii dictează în țara asta - și-a întărit spusele Petrache. Atunci îs în primejdie!... Doar nu ești dezertor - a încercat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar cu privirea. Într-un târziu, cu gesturi de mamă iubitoare, l-a învelit. A tras mai bine storul de la geam, pe unde o rază de soare - curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să pună toate treburile la rostul și locul lor. Din când în când, trecea în fugă pe la ușa camerei. Asculta cu respirația oprită... „Doarme încă. Tare-i vlăguit, săracul” - se consola cu gândul - deși tare ar

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
istorie. Întebarea care nu-mi dă pace ar fi cum s-au petrecut faptele văzute de aproape. Mai bine zis, trăite pe viu - și-a motivat curiozitatea inginerul Cicoare. Costăchel a stat o fărâmă de timp pe gânduri, apoi a pornit a vorbi: Măi Petrache, tu mai știi când ne-am hotărât noi să plecăm pe front? Eu încă nu am toate mințile acasă și nu-mi aduc bine aminte. Nu vorbi așa, Costăchele. Mințile tale sunt întregi-întreguțe. Ești doar foarte

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
și ne-a sorbit din priviri... A coborât apoi treaptă cu treaptă... Parcă le număra... O comandă scurtă: „Batalion! Drepți! Pentru onor prezentați arm’! Apoi, cu un pas de defilare de care - drept să spun - îmi era dor, căpitanul a pornit în întâmpinarea comandantului... Atunci am băgat de seamă că are grad de colonel. După ce a primit raportul, colonelul s-a oprit în fața noastră... Cu mâna la chipiu, a rostit un scurt: „Bună dimineața, ostași!” „Să trăiți!”am răspuns noi cam

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
băgat de seamă că are grad de colonel. După ce a primit raportul, colonelul s-a oprit în fața noastră... Cu mâna la chipiu, a rostit un scurt: „Bună dimineața, ostași!” „Să trăiți!”am răspuns noi cam dezlânat. Însoțit de căpitan, a pornit să treacă în revistă trupa... Vocea lui Petrache a căpătat pe dată un tremur nefiresc, iar ochii o strălucire aparte. Dar a continuat: Când a ajuns în fața lui Costăchel - martor mi-i Dumnezeu - am simțit că mi s-au tăiat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să ciocnim pentru revedere. Bine ai venit, Costăchele băiete! Cât timp a trecut de când nu ne-am văzut? Nu știu cum, dar parcă te așteptam... și ai venit.” Am băut apoi câte o picătură... Parcă nu îndrăzneam să beau... „Pe mine - a pornit vorba colonelul - m-au lăsat aici în spatele frontului să am grijă de rezerviști. Ei spun că sunt prea bătrân pentru prima linie, dar, dacă va fi nevoie... Mă vor trimite. Nu mai avem tunuri. Așa că ne vom face infanteriști. Iepuri

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul de gânduri... Dar nici unul nu era încurajator... Drumul era greu, pentru că porniseră ploile de toamnă. Simțea cu strășnicie lipsa unui interlocutor. Să mai schimbe o vorbă acolo... Ar fi luat în căruță pe oricine. Tot drumul însă n-a întâlnit țipenie de om. Cine să iasă din casă pe așa o vreme

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
această stare s-a trezit abia când a ajuns la poarta hangiului Aizic. Nu era el chiar hangiu, dar mai primea în ogradă căruța câte unui vechi prieten... A lăsat armăsarul în grija hangiului și, fără prea multă vorbă, a pornit întins spre regiment... Bună ziua, domnule plutonier! - a grăit Costăchel către majurul de la poartă. Bună ziua! Ce vrei? Apoi... eu... am venit... eu am evad... am scăpat din lagăr de la ruși și... De la tovarășii sovietici, ai vrut să spui! Da... dacă așa

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
afară din birou... Și iar m-o chemat. M-o descusut din nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare albe de fulgi se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
prin furtișag. Așa că, ține-te bine, Petrache!... Cred că ai dreptate, Costache. Încet-încet, mă dumiresc și eu - a consimțit Petrache. Știi ceva, Petrache? Noi am promis ceva agronomului Cicoare. Știu. Da’ cine mai are vreme să spună ceva când te pornești tu pe gâlceavă? Omul ne așteaptă în fiecare seară. Hai s-o facem ca la șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea când limbile flăcărilor închipuie năluciri fantastice - a pus ordine în treburi inginerul Cicoare. Au băut pe îndelete. Costăchel și-a dres glasul, semn că va porni să povestească. Pe o masă din biroul de mișcare se afla o hartă. De față erau doi ofițeri străini, echipați de luptă. Unul din ei ne-a prezentat situația frontului din acea zonă. A urmat rândul colonelului Brad Filip să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Comunicarea - prin curier. „Plutonier Costache Vultur, ești avangardă. Ai înțeles misiunea?” „Am înțeles, domnule colonel! Cunosc terenul!” „Există întrebări?... Dacă nu, plecarea!” - a încheiat colonelul. Peste cinci minute, ne aflam dincolo de pod, la ieșirea din târg... Grupa lui Petrache a pornit înainte în cercetare... Eram în zona frontului și orice era posibil!... Să vă spună el cum îi tremura sufletul! ... Nu-i vorbă că inima tremura ca vai de ea. Oamenii din grupă însă erau unu’ și unu’. Aveam încredere în

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
singură ființă, ne-am ridicat și, în pas alergător, am coborât panta dealului, cu ochii și armele țintă pe Poiana... Inamicul - sigur pe el - nu s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna fântânii... Mișcarea ostașilor de lângă mine o simțeam fără să-i urmăresc cu privirea... Se mișcau ca un șoim gata să înhațe prada din zbor! Mitralierele făceau legea, forțându

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi vine să urlu, Costache. De ce? Pentru că în momentul pornirii la atac eu mă aflam aici. Aici, în marginea asta de drum... Doamne, cât de aproape eram unul de altul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
lucrul acesta. Povestind, te eliberezi de povara celor trăite... l-a încurajat inginerul. Costăchel și-a fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era în dimineața zilei de 24 august 1944. Tocmai mă întorsesem de la o consfătuire avută la colonelul Brad Filip. A sunat telefonul. La celălalt

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
vor lua la muncă. Dacă nu ... putrezim aici. Anafura mamei lor!” Așa am făcut și am avut noroc... „Na pravo!” a arătat ofițerul. Asta însemna, la muncă. „Na levo!”... mai bine nu te nășteai... Cei cu marca „Na pravo!” am pornit la drum. Câteva zile și nopți aproape fără oprire am mărșăluit. Vine vorba. Mai mult ne-am târât. „Ne duc undeva spre nord” - l-am auzit pe Filip șoptind. „De unde știi? Tot timpul a fost înnourat.” „Nu uita că am

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile unei răchiți. Am sărit cât mai departe am putut. Știam de la cei care au încercat să evadeze

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în el? Asta ar însemna să intri în gura lupului de bună voie” - m-am arătat eu neîncrezător. „Doar nu-i vrea un tren accelerat. Mulțumește-te și cu un marfar amărât” - a insistat Filip. Într-o seară, înainte de a porni la drum, am auzit - ca prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut accepta temnița rusească, pe care o făceam pe nedrept... Ne-au

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în întovărășală și cum să luptăm coantra esploatări - a reluat Chersân firul pierdut al vorbei. Tovarășul Tașmău - delegatul de la raion - s-a ridicat încet și important. După ce și-a încheiat nasturii de la tunică, sprijinindu-și degetele în tăblia mesei, a pornit să cuvânte: Tovarăși! Partidul nostru - călăuzit de învățătura marxit-leninistă - a hotărât să aducă belșugul și bunăstarea și în rândul țăranilor. În luarea acestei hotărâri au avut ca model luminos înaintata agricultură a marii Uniuni Sovietice, care sub conducerea generalissimului Stalin

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
plecat și să robotești. Nimic mai mult... Lasă, Costăchele, că moș Dumitru o spus adevărul - i-a luat apărarea Petrache. Am spus eu că nu-i așa? Am zis doar că aiștia o pus ochii pe el. În sală a pornit un murmur general, ca un început de furtună. Oamenii au început să iasă unul câte unul. În câteva clipe, adunarea s-a destrămat. Nu au mai putut face ordine nici ochii bolovăniți ai delegatului, nici amenințările milițianului, nici gesturile disperate

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]