5,162 matches
-
și mă întreb care e deosebirea dintre postmodernul X al României zilelor noastre și Apuleius. Dar, un basm de Creangă, megieșul tău, de ce nu este postmodernist, că are absolut toate ingredientele postmodernismului românesc? Dar Povestea poveștilor de ce n-ar fi postmodernă? De ce Povestea poveștilor a anilor'80 a lui Mircea Nedelciu este și a lui Creangă ba? Cât ajută și cât stânjenește evoluția literaturii noastre această globalizare de care se face atâta caz ? Ar putea duce globalizarea la dispariția literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
marca Made in Romania și totul va fi în regulă. Nu dispare o literatură datorită globalizării. Enclavele literare se vor crea spontan, că nu produc efecte juridice. Ismail Kadare a făcut carieră la Paris scriind modern, mă rog, dacă vrei, postmodern, dar aducând în proza lui o lume cu miturile ei balcanice, cu "exotismul" ei, tocmai asta făcând-o viabilă pe malurile Senei. Globalizarea trebuie exploatată ca un vector care să trimită instantaneu lumea literaturii noastre în lumea largă. Globalizarea poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în interes de serviciu!), te propune la premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Uite, asta îmi place mult la tine, că ai umor, acel dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un "postmodernism original". În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? După cum te-ai putut convinge, eu sunt arhaică, așa că această ceartă, deși îmi strică, de fapt nu mă pasionează. Crezi că e nevoie de o "istorie morală" a literaturii române din "secolul trecut"? O reevaluare "la sânge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Liviului Antonescian, putregaiuri morale se adevereau, dornici numai să-și umple buzunarele, să le apară des muianul în gazetă și, pe urmele Regelui Ubu, să se roiască la timp, dintre ruinurile spațiului rahatizat. Oricum, revenind la Partidul Moldovenilor, la fostul postmodern al Hramului Sfintei Parascheva, la jmecheriile populisto-democratico-cetățenești, e de spus că Boborul a pus botul la ele și s-a simțit grozav, încântat, dânsul, Nenea Poporul, că are o ocupație. Nici fripturiștii din jurul hariastmaticului primare nu or dus-o prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
salivar. Al. Călinescu lui-mêeme en a pris pour son grade. Bineînțeles că, etica mea fiind neo-aristocratică, peizană plus libertară, nu am de gând să-i iert, ci să-i uit... pe drum... acum când îi regăsesc bine instalați între ciocoii postmoderni. Într-una din cărțile tale, " Naveta esențială" pre numele ei de acasă, ai mai multe "fragmente" despre poezie, prinse pe urmele numitului René Char. Rețin două pentru re-memoria ta și plăcerea cititorilor: Poemul este iubirea împlinită a dorinței rămase dorință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Până aici mi-a fost! Vreau să ocolesc răspunsul la această întrebare care n-are mai nimic de-a face cu ființa și literatura mea, chiar dacă am scris undeva: "aici, pe malurile Dâmboviței,/ toți devenim cu timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de (altă, nouă) altitudine nu doar în privința elaborării unui roman eminescian (postmodern) ci, în general, în peisajul romanului românesc actual. CRONOLOGIA VIEȚII ȘI A OPEREI (Săluc Horvat) De obicei, istoricii literari tratează viața lui Eminescu în studii biografice însoțitoare ale diverselor monografii dedicate poetului sau, pur și simplu, în volume de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În ultimele decenii, tot mai multe voci, reverberând nu doar din spațiul criticii și istoriei literare, se fac auzite solicitând reevaluarea poetului național, pe care, de fapt, îl și contestă într-o atare ipostază. Provocarea nu vine doar din atitudinea postmodernă, pe care cei mai mulți dintre aceștia și-o asumă, și-o arogă, ci din nevoia firească a unei lecturi noi, adecvată gustului și sensibilității cititorului secolului douăzeci și unu (sfârșitului de secol douăzeci), a creației acestui mare scriitor ce aparține, prin prestația sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Artă. București, 2013), reprezentând cel de al o sută cincizecilea volum (jubiliar) din seria academică de editare a scriitorilor români (tip Pleade). La atari întrebări, exegetul propune, într-adevăr, o "lectură nouă", căutând a identifica "ce primește azi, sensibilitatea noastră postmodernă" din toată vastitatea operei eminesciene, orientându-se, în propunerea critică pe care o face, după criteriul propriu de selecție ("preferințele mele"). În acest sens, relevantă este mărturisirea privitoare tocmai la evoluția gradului de înțelegere și de participare afectivă în lecturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
discurs magic extins asupra întregului univers! Un Eminescu nebănuit, cu o imaginație colosală și un limbaj sensibil concretizat, iese din aceste poeme ample, demonstrative, imperfecte. Azi le citesc pe toate cu o stare de spirit pregătită de poezia modernă și postmodernă". Ediția actuală o reia pe cea în șase volume alcătuită de Perpessicius, cu comentariile acestuia și cu o retrospectivă a principalelor ediții critice de până la el. În privința corpusului poetic eminescian, Eugen Simion nu intervine. El este cel știut și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
creștinismul ei, ci este văzută într-o raportare specifică, de natură ontologică, la Divinitate". Cât privește ideile pedagogice (Pedagogia) promovate de Eminescu, acestea "derivă din organicismul său doctrinar", astfel încât modul în care concepe persoana și personalitatea, "ne trimite la paradigma postmodernă în educație care "formulează ca obiectiv esențial dezvoltarea integrală a personalității umane". O atenție aparte se acordă Limbii și limbajului, Mihai Cimpoi selectând din vocabularul acestuia o seamă de Expresii celebre, cu care operează în speță gazetarul. Acestora li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine!". Mai exact, critica de tip canonic va fi uluită să constate că există un scriitor pe care, întrucât nu respectă nici un canon, nu-l poți cataloga drept clasic, dar nici postmodern nu-i poți spune, în ciuda intertextualității aparente, câtă vreme toate materialele cu care-și ridică edificiul literar sunt prefabricate prin cele mai clasice procedee cu putință. Un "reportaj" autobiografic cu intruziuni eseistice, culturale și religioase (subtitrate drept "confesiunile unui ortodox
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să păcălească un elvețian autentic pe care îl mirosea plin cu bani. Elvețianul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe ceea ce scriu, așa cum sunt așezat la un calculator, lângă ele. Pregătesc un subiect de seminar. Gender studies. Paginile pe care le cercetează de zor sunt dedicate unui subiect-cheie: "dominația masculină". Încă odată, nu mai înțeleg nimic din lumea aceasta postmodernă în care sunt exilat. 15 ianuarie 2004 Astăzi am lucrat ca profesor suplinitor (remplaçant, în limbajul curent) într-un colegiu din Geneva. Am ținut ore de matematică și istorie. Amplasat într-un cartier bogat, frecventat de copii bogați, imbecili și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multe drepturi. Dar ei sunt niște copii iresponsabili, maturizați forțat, înainte de vreme, ca roșiile crescute sub becul de 200 de wați din solariile olandeze. Înaltele minți pedagogice helvete încercă să reacționeze în fața acestei crize a autorității, dar tot cu metode "postmoderne", soft, cu eficacitate zero: mediatori, psihologi, cercuri "democratice" de discuție. Elevul este și se simte regele și stăpânul absolut al situației. Cireașa de pe tort: pe holurile școlilor sunt suspendate bannere imense cu un copil cu ochii în lacrimi, care spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
suspendate bannere imense cu un copil cu ochii în lacrimi, care spune privitorului "Agresat sau brutalizat de părinți sau cunoscuți? Sună la 0800-etc apel gratuit și indetectabil (netrasabil)". Cu alte cuvinte, un îndemn direct la turnătorie, un fel de elogiu postmodern adus lui Pavlik Moruzov. În aceste condiții, trecând peste bunele intenții (lupta împotriva pedofiliei), cum să mai fii un profesor bun și respectat? Talentul pedagogic și experiența nu sunt suficiente. 21 ianuarie 2004 Papagalul lui Winston Churchil (tricolor!) trăiește, și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în multe alte lucruri, adevărata plăcere constă în a da, și nu în a primi. Așadar, pentru Yoel, munca brută de infirmier e o plăcere, și nu o autopedepsire. A.R. Să ne întoarcem la literatura israeliană. Există curente moderne, postmoderne? A.O. E greu să fac o descriere a literaturii israeliene, pentru că ceea ce s-a petrecut în literatura europeană în ultimele două-trei secole s-a precipitat în literatura isra eliană în șaptezeci-optzeci de ani. De exemplu, dacă intrai acum treizeci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
acum treizeci de ani într-o cafenea literară, îi găseai pe John Donne al poeziei ebraice la aceeași masă cu Byron al poeziei ebraice și cu Allen Ginsberg al poeziei ebraice. Găsești și azi, laolaltă, poeți metafizici, clasici, romantici, moderni, postmoderni, experimentaliști. Îi găsești pe toți, plini de viață și gata să dea cu piciorul unii în ceilalți. La noi, totul s-a comprimat într-un timp foarte scurt. De fapt, totul provine dintr-o tradiție, în parte europeană, în parte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să mi sune telefonul ceva de speriat. Inițial, am înțeles ; eram întrebat ce cred despre premiul lui. Asta intră în job description. Am zis deci cui voia să audă că este un moment istoric bla bla-bla (chiar este, dar ironia postmodernă nu mă lasă să nu fac mișto !), dar că, dincolo de euforia acestui moment, cel mai important premiu la cel mai important festival de film din lume trebuie să fie un wake-up call (asta am zis-o chiar așa, pe englezește
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ieșit pe acea primă poziție (uau !) și le mulțumesc tuturor celor care m-au votat, dar văd în acest lucru mai curând un fel de compromis între ideea tradițională despre un critic (cel care scrie cronici și cărți) și aceea postmodernă, în care nu mai contează ce ești : apari la televizor, deci exiști. Sunt așadar o struțocămilă : scriu cronici (și cărți), dar apar (numai eu știu cu câtă parcimonie !) și pe sticlă. Așadar „rețeta” ar putea fi asta : nu refuza toate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
rând rolurile din fața și din spatele ecranului și descoperind în cursul acestui proces că rolurile din viața reală sunt infinit mai greu de jucat... Această modalitate episodică în filmul românesc, dar nu mai puțin semnificativă ar putea fi privită mai curând ”postmodernă” decât modernă. în ceea ce mă privește, o consider fără ezitare categoric modernă, nu doar pentru că în 1969, anul (non)ieșirii pe ecrane a Reconstituirii, este totuși cam devreme pentru a vorbi despre postmodernism (lucrul acesta ar transforma filmul lui Pintilie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
isprava numită „zbor” marchează granița dintre două civilizații: civilizația rotii și civilizația elicei, care a deschis porțile celei de a treia, numită civilizația cosmică sau extraterestră [7], [13], [17],[18]. DRUMUL UNEORI LABIRINTIC AL CĂRȚII prof. dr. Mirela MARIN Cultură postmodernă a marcat ruperea, fragmentarea conștiinței umane, distanțarea de valorile estetice, morale, etice, sociale. Impasul de azi este un produs al impunerii nonvalorilor, al dominației materialității într-o lume care pare a-și fi pierdut punctele cardinale. În acest context, drumul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cărților” (Miron Costin), că mare bucurie a ființei umane, este ținta finală a eseurilor lui Costache Olăreanu. O îndeletnicire care merită a fi reaprinsa într-o vreme de stingere pe altarul divertismentului facil sans rivages, care a devenit idealul omului postmodern. VIOREL HUȘI - PICTOR DIN „ORAȘUL CULORILOR RUMENE ȘI AL LUMINII” Lină CODREANU De mult timp, n-am mai văzut un astfel de album de artă care să-mi suscite interesul. L-am răsfoit pagina cu pagina, cu un fel de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex provenit, pe de o parte, din teama de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]