5,048 matches
-
se ia în considerare în numele căror scopuri individuale muncesc oamenii, ce idei discută, ce anume atrage și reține atenția acestora, ce respectă sau resping, cum recompensează și cum sancționează. De exemplu, dacă intelectualul primește aprecieri și recompense, acea societate probabil prețuiește cunoștințele, inteligența și reflexivitatea. Dacă militarul se bucură de un prestigiu înalt, este posibil ca societatea al cărui membru este să prețuiască acțiunea, curajul și puterea. Putem afirma că valorile sociale sunt corzile care leagă o cultură și fac ca
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sau resping, cum recompensează și cum sancționează. De exemplu, dacă intelectualul primește aprecieri și recompense, acea societate probabil prețuiește cunoștințele, inteligența și reflexivitatea. Dacă militarul se bucură de un prestigiu înalt, este posibil ca societatea al cărui membru este să prețuiască acțiunea, curajul și puterea. Putem afirma că valorile sociale sunt corzile care leagă o cultură și fac ca obiceiurile, tradițiile, modelele de comportament dar și instituțiile acesteia să fie armonioase și consistente. Dar trebuie să spunem că puține societăți sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cunoașterea reciprocă, apariția raporturilor afective, a normelor și proceselor de grup. Relația prioritară este cea "față în față", lucru ce permite ca membrii grupului să poată stabili o relație personală cu fiecare. Oamenii din astfel de grupuri interacționează deoarece se prețuiesc unul pe altul, relațiile interpersonale fiind scopul primar al existenței grupului. În realitate, una dintre funcțiile majore ale grupurilor primare în societate este să asigure oamenii cu refugiul unei relative securități în care aceștia pot fi ei înșiși fără teamă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
prin expunerea la mass-media (spre exemplu, violența din emisiunile de televiziune); aceștia învață un asemenea comportament deviant în contextul grupurilor de care sunt intim apropiați. Cel mult televiziunea poate întări aprecierea pe care o dau aceștia manifestărilor violente, care sunt prețuite de membrii grupului din care fac parte. Dar efectul contactului cu comportamentul deviant este determinat de intensitatea și durata expunerii la acel contact. Oamenii mult mai probabil vor fi influențați de atitudinile deviante ale prietenilor apropiați ori rudelor decât de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de un statut social privilegiat. În prima zi rostește o istorioară prin care o femeie mândră și zeflemitoare primește o replică de la un bărbat matur și înțelept, care o iubea cinstit și pe care tânăra văduvă va învăța să-l prețuiască nu după aparențe, ci după noblețea inimii. Povestirea a doua a Pampineei se deschide cu formula „prealuminate doamne” 171 , deoarece lidera grupului indiscutabil dorește să-și plaseze suratele într-o sferă a luminii, a cunoașterii și a purității. Este aici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
complexitatea ei, de a și-o apropria, deoarece ea aparține unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul spre a-l scri cum este;/ Iar duhu-mi pentru trebi de-aceste/ Așijderea prea bont se-arată./ Ah, nu, frumusețea ei curată/ N-am har s-o cânt precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și Geoffrey Chaucer o poziționează în fruntea virtuților umane (marchiza de Monferrato din I. 5). Bătrâna cumpătată, mama economului, un alt pelerin ce istorisește o povestire legată de problematica cuplului, se distinge prin chibzuința cu care își învață fiului să prețuiască în viață valoarea tăcerii: „Dintre virtuțile înțelepțești/ A pune gurii frâu e cea dintăi./ Așa să-nveți și pre copiii tăi./ Sporovăiala, dragul meu băiat,/ Când două-trei cuvinte-s berechet,/ Nu-i bună - eu așa am învățat -/ Căci e zămislitoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n vânt.” 953 Tocmai aceste trăiri contradictorii pe care personajul feminin le resimte o fac mult mai umană, mai credibilă, mai dorită de bărbații din universul ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
antropologie stilistică, Editura Ramida, București, 1996, p. 18. 279 unei vieți eterne, și nicio continuă transformare, ce se prelungește firesc la infinitul morții și al resurecției. E o clipă, e prezentul, pe care oamenii Evului Mediu nu știau să-l prețuiască prea bine.”1046 1046 Michaela șchiopu, Boccaccio, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 128. 280 Concluzii Lucrarea noastră a urmărit tratarea comparatistă a doi scriitori medievali, insistând pe imaginea personajului feminin, pentru a realiza o nouă abordare, de data
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de atare, atunci aceasta nu se întâmplă la nici un caz înainte de ce s-ar stinge cel puțin generațiunea lui contemporană, care nu l-a priceput. Trebuie să vină o altă generațiune, care să fie în stare a-l pricepe și prețui. Aceasta e cauza, de genii necunoscuți în viață, și după moarte mai târziu au început a fi recunoscuți de atare. Cât de comic stă însă lucrul cu Eminescu! El în mijlocul aceleiași generațiuni, în un interval tare scurt de 5 ani
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scrieri, l-a și ignorat și l-a și ridicat până la cer, ca și cum ar fi femeie nervoasă care acum plânge și-și blestemă bărbatul, acum râde și-l netezește. Ce urmează de aici? Sau noi fără reclam nu ne știm prețui pe bărbații noștri, când îi avem, sau Eminescu n-a fost geniu.” (Apud eundem, p. 4243). Alexandru Grama rezolvă această dilemă „ardelenește”, adică în limitele unui bun simț care salvează... tocmai generația lui Eminescu, în speță pe un Titu Maiorescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
limitele unui bun simț care salvează... tocmai generația lui Eminescu, în speță pe un Titu Maiorescu însuși sau pe Nicloae Pătrașcu, în general pe intelectualii subțiri care au stat în jurul poetului: „Căci, oare, pe Alecsandri și Mureșanu nu i am prețuit noi, până au trăit, fără să le fi făcut nimeni reclam ca lui Eminescu? Ci adevărat e că Eminescu n-a fost nici geniu, și nici baremi poet. Ci o ceată de oameni, din alte motive, a sedus publicul nostru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Malcolm, op. cit., p. 120.) 131 Ibidem, p. 122. 132 Citat după R. Monk, op. cit., p. 608. 133 Vezi M. Drury, op. cit., p. 132. 134 Citat după N. Malcolm, op. cit., p. 125. 135 Vezi P. Geach, op. cit., p. 169. Ce putea prețui atât de mult Wittgenstein în modul de a scrie al lui Frege? Putem presupune că îndeosebi patosul onestității și responsabilității intelectuale. Cititorul lui Frege simte că ceea ce îl preocupă pe autor este căutarea adevărului; nu este vizibilă intenția de a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare nu sunt în măsură
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
același popor a fost cel care a dăruit lumii democrația, precum și renașterea filozofiei orientate spre lume și nu este o întâmplare că în țara în care metafizica a fost executată a căzut și capul unui rege.“72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
În această luptă a omului cu el Însuși, trebuie să fim optimiști: „Oricît ar fi de păcătos omul tot are Într-Însul un dram de căință.” (M. Sadoveanu) ”Căința” a fost Însuși crezul de existență al marelui Dostoievski: „Conștiința vieții prețuiește mai mult decît viața”. Întreaga operă literară a lui Dostoievski demonstrează faptul că remușcarea prin căință nu este un proces psihic distructiv, ci, dimpotrivă, unul constructiv: nu poți să te schimbi mai Înainte de a ispăși pentru greșeala pe care ai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îi tulbură nu lucrurile, ci părerile despre lucruri”. Și mai tranșant este Marc Aureliu: „Noi ținem mai mult seama de ceea ce gîndesc alții despre noi, decît de noi Înșine”. Mai mult chiar, sîntem gata să desconsiderăm și ce avem: „Nu prețuim niciodată Îndeajuns ceea ce avem și facem prea mult caz de ceea ce posedă alții” (Johan Oxenstiern). * „Pe cel care privește lumea rațional, Îl privește și ea rațional: ambele se determină reciproc.” (G.W. Hegel) Despre acest gen de strategie vorbește și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sentiment superior (estetic). Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare „În dorul de un lucru stă măsura prețuirii lui.” (B. Gracian) CÎnd, dimpotrivă, abuzăm de un lucru Îi scădem valoarea, de aceea ajungem la un moment dat să nu-l prețuim În măsura În care ar merita. La fel se Întîmplă și cu Însușirile sufletești: dacă suprasoliciți o Însușire, ea Își pierde din importanță, sau chiar va produce ridicolul: „O brumă de bun-simț ar spulbera mult spirit”. (Vauvenargues). * „Din dorință se naște ideea mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sînt eficace.” (Jean Paul Sartre) Cu observația totuși că pot fi eficace și În rău, nu numai În bine. Fiind neutre sub raport moral (sînt simple instrumente de acțiune), „mijloacele” trebuie controlate prin scopuri nobile. * „Nimic nu e mai de prețuit decît valoarea zilei.” (J.W. Goethe) Însă pentru aceasta trebuie să știm să-i dăm zilei sentimentul dominant al unei vieți pline nu numai de speranță, ci și de o responsabilitate a existenței: „Orice zi trebuie orînduită ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Într-un sens obiectiv, ci și Într-un sens subiectiv, adică În funcție de felul În care Îl folosim, În care Îl personalizăm: „Timpul pierdut nu se mai Întoarce”; „Cine nu Învață la tinerețe va plînge la bătrînețe”; Lucrul la timp făcut prețuiește Îndoit” (proverbe). * „Încerc să adaptez situația la mine, iar nu pe mine la situație.” (Horațiu) Într-adevăr, omul trebuie să aibă inițiativa În „cunoaștere”, Însă cînd este vorba de relațiile sociale, el trebuie să știe să aplice și diplomația concesiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar fi numai a unei părți.” (La Rochefoucauld) De fapt, „certurile” se Întețesc datorită orgoliilor personale, care-i fac pe oameni să nu cedeze, să se Încăpățîneze În a-și susține propria argumentație, pe care o supraestimează. * „Felul cum dai prețuiește mai mult decît ceea ce dai.” (P. Corneille) Mai ales pentru cel care vrea să primească de la tine nu atît un bun material, cît mai ales sinceritatea, afecțiunea ta. * „Un defect al nostru se observă mai ușor decît o calitate.” („Kusumdava
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a-i face să simtă că le sîntem superiori”. * „Plăcerea de a critica ne-o răpește pe aceea de a fi Încîntat de atîtea lucruri frumoase.” (La Bruyère) Este adevărat, Însă „frumosul” se conturează mai bine și ajungi să-l prețuiești mai mult atunci cînd Îl opui urîtului, falsului, artificialului. Reflecțiunea lui La Bruyère ridiculizează spiritul nerealist al paranoicului, a cărui vanitate exagerată Îl face să fie În contradicție cu tot ceea ce-l Înconjoară și să nu se bucure de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe calea mântuirii, a iubirii jertfelnice și a pocăinței. Sufletul nostru este de la Dumnezeu și tot la El trebuie să se întoarcă. Este comoara cea mai de preț, pe care o purtăm în vase de lut și trebuie s-o prețuim, să o păstrăm curată și sfântă pentru viața veșnică. Așadar, „sufletul trăiește dincolo de timp și spațiu, dincolo de trup și moarte, cu tot ce are mai scump și sfânt. în clipa rugăciunii, el se eliberează din cătușele materiei și se înalță
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
al doilea s-a întors mai îndreptat. Rugăciunea curată și smerită sfințește pe cel care o săvârșește, toate ale sale și din jurul său, sfințește viața și sufletul său. Rugăciunea este sfânta noastră datorie și bucuria de a fi creștini. Să prețuim și să iubim sfințenia, harul, ajutorul și bucuria ei; nu după puținătatea noastră omenească, ci după atotputernicia, mila, bunătatea și dragostea lui Dumnezeu arătată față de noi prin Slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Nici un lucru creștinesc nu se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]