5,618 matches
-
ce ia nu de puține ori forme paradoxale, unele dintre cele mai „stranii”, cum ar fi... sfințenia, de exemplu, sau... suicidul! Forme, acte ce par a nega acest instinct, dar, la o cercetare mai atentă și despovărați de multe din prejudecățile subtile sau mai puțin subtile ale rațiunii noastre „cea de toate zilele”, își trădează adevărata semnificație. Astfel, dacă „viața are ca scop prim însăși viața”, ne aflăm în plin raționament absurd, deoarece felul nostru esențial de a gândi, legea fundamentală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca orice geniu, indiferent de regimurile social-politice pe care acesta le traversează, luptând cu succes contra mediocrității agresive și ticăloșiei umane și profesionale curente oricând și oriunde! Să fi fost noi doi, eu și Nichita, niște „dinozauri sentimentali”, încarcerați în prejudecățile unui secol moral obsolet, inapți de a se pune „în acord” cu trepidația și reflexele „noii vremi”, de tip „american” (ca să nu zic „balcanic!”Ă, în care sentimentele și legămintele psihologice, umane trebuie să dea întâietate intereselor și carierei? Doi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea a moravurilor, a mentalității. Individul, singurul capabil de a purta ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al lui Nietzsche, iubirea și nevoia profundă, arzătoare și dramatică de a ne contura o cale, un drum, un „semn” numai al nostru, în avalanșa aiuritoare și sufocantă, adesea, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
separă de mama sa, apoi de autorul zilelor sale, de familie, de prietenii din copilărie, de mediul înconjurător. Procedează prin delimitări succesive, își fabrică molecula perforând unul după altul straturile de excipient în care-l înveleau societatea sa, anturajul său, prejudecățile sale. Arte di levare, spunea Michelangelo despre sculptură, arta de a tot înlătura câte un strat, în opoziție cu pictura, arte di porre, arta de a adăuga mereu câte ceva. Viața nu face portretul nostru, ea ne sculptează, ne extrage, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
toată se grăbește să imiteze acea categorie anumită, dovedind prin acest gust, distincție și progres. În ceea ce privește progresul, distincția și moralitatea, Henri Béraud ne relatează de la Moscova, un lucru și mai desăvârșit. Revoluție înseamnă și dărâmarea vechilor prejudecîți. Haina fiind o prejudecată burgheză, un tovarăș și o tovarășă au hotărât s-o lepede și-ntr-o bună zi au apărut perfect goi pe ulițele capitalei și-n restaurante. Frunza de viță e o prejudecată și mai idioată, deci departe de ei asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înseamnă și dărâmarea vechilor prejudecîți. Haina fiind o prejudecată burgheză, un tovarăș și o tovarășă au hotărât s-o lepede și-ntr-o bună zi au apărut perfect goi pe ulițele capitalei și-n restaurante. Frunza de viță e o prejudecată și mai idioată, deci departe de ei asemenea ticăloșie. Cu acest prilej ca și cu altele autoritățile s-au arătat inclinate spre burghezie și, deși cu întârziere, au ordonat părechii entuziaste întoarcerea la vechile practici. Distincțiuni. Aplaudând această economie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afacere cu totul personală. După aceia, cuvintele și rânduirea lor sintactică, pentru noi ceștialalți, au un scop practic: să facă pe oameni să se înțeleagă între ei. Dacă acest scop practic dispare, atunci și tipărirea și răspândirea, aceste resturi de prejudecată, nu mai au noimă. Pe când eram copii, învățam producții în acest gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
păzești să nu cumva să se mânie: parcă ar fi o oală cu lapte la foc. În societățile neevoluate suficient, tineretul trece prin licee și universități asimilându-și simbolurile teoretice ale culturii; dar aceste simboluri rămân sterile, "stereotipe" ale tradiției, prejudecăților și patimilor politice. Deveniți cetățeni, tinerii aceștia nu sunt în stare să facă o revizuire a bagajului lor intelectual, așa încât orice propagandă care îmbracă o formă familiară stereotipelor lor e acceptată fără bănuială și fără spirit critic. Tot așa omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine, pot vorbi în liniște despre acest fapt destul de recent, căci camaradul meu de arme nu are obiceiul să citească gazete. Are obiceiul numai să se mire "cum pot trăi oamenii între atâția Jidani"... * Puțină fiziologie Și creierul își are prejudecățile lui cași stomahul. Noi, de pildă, de mici am fost deprinși să socotim de spurcată carnea de cal și de broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prejudecățile lui cași stomahul. Noi, de pildă, de mici am fost deprinși să socotim de spurcată carnea de cal și de broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată. Tot așa și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată. Tot așa și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist, deși destul de științific, antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
necesar, prin urmare, ca orice conversație în asemenea materie cu persoane străine să fie condusă cu delicateță și precauțiune, pentru a nu dăuna instituției, pentru a nu te face rău înțeles, pentru a nu jigni pe cineva în convingerile sau prejudecățile lui. Neofitului i se recomandă deci răbdare, fie între noi, fie între străini. Să asculte orice păreri și demonstrații ale altora, încercând să-și facă judecata sa proprie în afară de pasiuni și interese având deasupra sa lumina ideală a Binelui obștesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
exterioare, potrivit cu înaltele comandamente ce ne călăuzesc. Deci din rânduiala discreției nu se cuvine să ieșim decât în anumite împrejurări și atât cât trebuiește. În cercetarea și stabilirea adevărurilor, oamenii săvârșesc la fiecare pas greșala de a se ancora în prejudecăți ori în opinii pe care le socotesc definitive. O opinie, însă, nu-i decât un punct de vedere personal, raportul dintre lumea exterioară și ființa mea de carne și pasiune. Câte personalități atâtea puncte de vedere. Disciplina tagmei noastre ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deveni un bun zidar conștient, în stare de a contribui la realizarea marelui Templu al unei omeniri mai bune. Meșteșugul lui la început este deprinderea de a ciopli și curăți piatra brută: pe de o parte înlătură deci ideile sterpe, prejudecățile, opiniile învățate și primite de-a gata, iar pe de altă parte se desface din deprinderi grosolane, din înclinări spre vițiu, din instincte și egoism. Procedând astfel, își afirmă în sensul cel mai bun al cuvântului libertatea sa. Neofitul, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din Războieni, de pierderea elitei oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice ale vremii, ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul, comisul și spătarul. Domnul, atributele și autoritatea domniei Domnul este stăpânul țării
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după 20 de ani: Recitind după două decenii întrebările ce le formulam în 1990, nedumeririle ce existau atunci, constat că toate rămân valabile și azi. Dacă atunci eram tentată să cred, să sper că puterea politică de la București, liberă de prejudecăți, de temeri, de complexul „supărării stăpânului”, se va implica nemijlocit în tranșarea acestei probleme istorice a recuperării Tezaurului, în conformitate cu tratatele în vigoare, cu angajamentele și documentele semnate de Rusia imperială și Rusia Sovietică, se va implica cu verticalitate și curaj
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mele nu sunt parte a unei campanii ori a unui program. Ele nu vin din opțiunea pentru o direcție, pentru vreo generație sau pentru vreo școală. Partea bună (dacă mi-e îngăduită o astfel de consolare) e că n-am prejudecăți, nu dau "bonusuri" pentru orientare sau apartenență. Tot ce-mi pretind e o "dare de seamă" corectă (în opinia mea, se-nțelege) asupra unor cărți sau autori. Se mai întâmplă, desigur, ca judecățile mele să nu se potrivească în totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fruntelată, un oltean șef, da! și eram încântat pe atunci de volutele stilului său. Mai târziu a sombrat în autopastișă și în redundanță stilistică, plus că nu mai avea farmec, devenise veninos. Însă nu avea dreptate, chiar dacă opera cu aceeași prejudecată "poporană" reținută de tine. Nu avea cum să aibă pentru că, și aici voi face o parabolă care sper să-și placă, nu ajunge un tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum suna în ediția de la BPT din anii '70) în care cei doi eroi ne oferă soluții diferite de existență. Unul mizează pe o etică a austerității, curățirii de sine, angajării radicale, celălalt pe voluptate, histrionism, ludic... Unde e adevărul? Prejudecățile noastre se dărâmă, căci adevărul nu e numai într-o ipostază. În ambele, Dumnezeu a pus un sens care îl cuprinde. Or, dincolo de datele de istorie literară, dincolo de conjuncturile politice, cartea ta pune în față conștiința și existența (ca și cum ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
moment dat s-au cernut și s-au cernut și-n site și mai dese până au rămas mai ales marii prozatori ruși și urmașii lor prozatorii americani. Dar rușii, în primul rând, de ce nu și sovieticii (că n-aveam prejudecăți!) Valentin Rasputin, Viktor Astafiev, Vasili Sukșin, rușii ziceam mă terminau, mă leșinau, mă trimiteau cu capu-n nori sau cu picioarele pe tavan, mă întorceam la ei ca-n satul natal. Odată, ca să recitesc Frații Karamazov, am lipsit trei zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cincizeci de ani a căror imensitate poate fi adunată într-o clipă. Nimic din viața reală a unui om nu poate fi ficțiune. Ea devine ficțiune în viața celorlalți, care și-o imaginează, și-o clădesc după criteriile lor, după prejudecățile lor, așa cum le convine, cum le place, rămânând din realitatea în care tu ai trăit doar o fărâmă care poate conta sau nu în ceea ce tu va trebui să însemni când nu vei mai fi. Viața mea s-a derulat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
suna în cap acea sintagmă a mătușei mele. Am râvnit tot timpul la un loc printre talentele aspirate acolo de nu știu ce forță, până ce am pus pariu cu mine că pot învinge și de la Botoșani, unde luptam cu tot soiul de prejudecăți, de inși cărora nu le picam bine la rânză ori de câte ori, printre desele eșecuri, mai aveam câte un succes. Relația margine-centru acum nu o mai resimt deloc. Totul e o apă și un pământ, chiar dacă pe la centru mai sunt suficiente prejudecăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prejudecăți, de inși cărora nu le picam bine la rânză ori de câte ori, printre desele eșecuri, mai aveam câte un succes. Relația margine-centru acum nu o mai resimt deloc. Totul e o apă și un pământ, chiar dacă pe la centru mai sunt suficiente prejudecăți care țin provincia într-un soi de creuzete pentru a o sufoca. Însă aceasta nu se sufocă, dă replici din ce în ce mai puternice și dovedește adevărata consistență de care centrul începe să ducă lipsă. Este o mare risipă de timp la centru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu să fiu pe lista lui cutare sau lui cutare, ci să pot spune că mă aflu acolo unde literatura se află. Mi-am ratat, în schimb, o familie, pe care mi-am realizat-o cu mari eforturi, împotriva multor prejudecăți, așa cum și literatura pe care o fac și încerc să o așez într-un raft vizibil, am făcut-o împotriva unor imense prejudecăți, pe care, de la o vreme, nici nu le mai bag în seamă, pentru că acele prejudecăți, evident, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am ratat, în schimb, o familie, pe care mi-am realizat-o cu mari eforturi, împotriva multor prejudecăți, așa cum și literatura pe care o fac și încerc să o așez într-un raft vizibil, am făcut-o împotriva unor imense prejudecăți, pe care, de la o vreme, nici nu le mai bag în seamă, pentru că acele prejudecăți, evident, nu mă reprezintă pe mine ci pe acei care le emit. Că unde există prejudecăți nu există loc de judecată de valoare. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]