8,125 matches
-
slujească de scăpare ucigașului care ar fi omorît fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaș mai dinainte, și să-și poată scăpa astfel viața, fugind într-una din aceste cetăți. 43. Aceste cetăți erau: Bețer, în pustie, în cîmpie, la Rubeniți; Ramot, în Galaad, la Gadiți, și Golan, în Basan, la Manasiți. 44. Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel. 45. Iată învățăturile, legile și poruncile pe care le-a dat Moise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
vă înmulțiți, și să intrați în stăpînirea țării pe care a jurat Domnul că o va da părinților voștri. 2. Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui. 3. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
crescîndu-ți tot ce ai, 14. ia seama să nu ți se umfle inima de mîndrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, 15. care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țîșnească apă din stînca cea mai tare, 16. și care ți-a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țîșnească apă din stînca cea mai tare, 16. și care ți-a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă bine apoi. 17. Vezi să nu zici în inima ta: "Tăria mea și puterea mîinii mele mi-au cîștigat aceste bogății." 18. Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul, Dumnezeul tău, acea țară bună ca s-o stăpînești, căci tu ești un popor tare încăpățînat. 7. Adu-ți aminte, și nu uita cum ai ațîțat mînia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua cînd ai ieșit din țara Egiptului pînă la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost! 8. La Horeb, atîta ați ațîțat mînia Domnului, încît Domnul S-a mîniat pe voi și voia să vă nimicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
28. ca nu cumva țara din care ne-a scos să zică: "Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos, ca să-i omoare în pustie." 29. Totuși ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mîna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins." $10 1. În vremea aceea, Domnul mi-a zis: Taie două table de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
țări. 4. Recunoașteți ce a făcut El oștirii Egiptului, cailor lui și carălor lui, cum a făcut să vină peste ei apele mării Roșii, 5. cînd vă urmăreau, și i-a nimicit pentru totdeauna; 6. ce v-a făcut în pustie, pînă la venirea voastră în locul acesta, ce a făcut lui Datan și lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pămîntul și-a deschis gura și i-a înghițit, cu casele și corturile lor, și cu tot ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
neamuri, și vă veți face stăpîni pe toate aceste neamuri care sunt mai mari și mai puternice decît voi. 24. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru; hotarul vostru se va întinde din pustie pînă la Liban, și de la rîul Eufrat pînă la marea de apus. 25. Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspîndi, cum v-a spus, frica și groaza de tine peste toată țara în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
minunile și semnele acelea mari. 4. Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți, pînă în ziua de azi. 5. Totuși, El zice: "Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustie, hainele nu vi s-au învechit pe voi, și încălțămintea nu vi s-a învechit în picior: 6. pîine n-ați mîncat, și n-ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru." 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
dat o moștenire neamurilor, cînd a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9. Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. 10. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit, și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. 11. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia, și-i poartă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
doar pâine și fructe; 5. Mâncarea de cereale, la aceasta ajung doar monahii și isihaștii, care mănâncă o dată pe zi doar boabe înmuiate precum: linte, mazăre, grâu, porumb etc.; 6. Mâncarea uscată, este ținut de monahii care se nevoiesc în pustie. Unde mănâncă doar o dată pe zi posmagi înmuiați în apă sau oțet; 7. Hrana dumnezeiască, este cea mai înaltă treaptă a postului, la aceasta ajung foarte puțini asceți, aceștia nu mănâncă nici un fel de hrană. Beau doar apă. Postul este
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de bun- rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se ofilesc, apele devin carnivore. E limpede acum În aer. Și metafizica Își recîștigă dreptul de a ține doliu după transparență. E o ucenicie sofisticată În facerea lumii! ― Se aud conversațiile terapeuților, bătaia cu lotuși, șoaptele electrice
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
locuința lui viitoare. Timpul și el - o pereche de var-stele își vor continua metamorfoza lor și cine-și va mai aminti de o pereche de moaște (El var și Timpul consumat). Imaginile din fiecare poem zugrăvesc o lume fantastică, aproape pustie, o cale prin ere, ca o lintiță pe ape stătute, portret al morții și al nemișcării. Doar șarpele acela prezent peste tot în tovărășia miriapodului cu un singur picior...(să fie omul cu o singură viață ?). Zguduitoare tăcere în „Numai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de parfumul roadelor pământului Emilian Marcu descoperă cu multă artă viitoarele forme ale lucrurilor, pe cele prezente
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
pe umeri. Ca să treacă vremea mai ușor, m-am apucat să scriu. Chiar dacă nu știu ce se va întîmpla cu aceste pagini, dacă vor fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici. De fapt, scriu cum aș vorbi. În jurul meu e pustiu, iar omul dacă nu vorbește uneori, moare, nu-i așa? Pe toți cei care veți auzi, eventual, ce spun, vă consider judecătorii mei. M-am săturat să discut doar cu mine, să mă judec singur. Și când vă gândiți, domnilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când vă gândiți, domnilor, că a fost o vreme în adolescența mea insolentă când am vrut să mă fac sfânt, profet, predicator sau așa ceva și să mă duc în pustiu. Sacră și nerușinată naivitate a tinereții! În realitate, gara asta pustie e chiar ca o grotă. Iar eu sânt aici ca un sfânt într-o grotă. Numai că mie mi-e foarte frică, iar unui sfânt n-ar trebui să-i fie frică. Eu sânt din păcate, pe jumătate șobolan. Jumătate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sânt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. A patra poruncă: Să nu numeri zilele. A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim. A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spun baliverne. Ascultîndu-mă, o să vă amintiți mereu de șerpii care se întorc să-și muște coada. Mai întîi, cum v-am spus, am vrut să mă fac pustnic. Mă lăudam prietenilor că vreau să mă refugiez undeva pe un țărm pustiu sau într-un schit părăsit. Eram hotărât să mă îngrop într-o taină pe care până la urmă să n-o mai înțeleg nici eu. Făceam, bineînțeles, pe nebunul, dar era și ceva serios în nebunia mea. Mi se părea că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și viața e așa. Mergem în cerc, în jurul unui punct pe care nu-l vedem și care, totuși, poate, e aproape, foarte aproape. Mai gândeam astfel în ziua când am pornit pe drumul care m-a adus în această gară pustie unde o aștept acum pe Eleonora, după ce am așteptat zadarnic un tren. Eram într-o frizerie. Țin minte fiecare amănunt... Era chiar înaintea echinocțiului de primăvară. Aerul se încălzise brusc. Cerul se limpezise. Plutea peste oraș o lumină vegetală, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aflu și am pornit de-a lungul liniei. Am mers așa multă vreme, depășind pădurea. M-am oprit să mă odihnesc puțin și apoi am plecat mai departe. Nici urmă de vreo gară. Era o câmpie nesfârșită parcă și complet pustie. Mă intriga faptul că nu mai trecea nici un tren, nici într-o direcție, nici în alta. Dimineața, eram istovit. M-am culcat pe marginea șanțului în iarbă. Spre seară mi-am continuat drumul și, pe întuneric, am ajuns în cele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
marfă gol. Și nimeni în jur. M-am suit în el și m-am culcat din nou. "Să mă ducă unde-o vrea, mi-am zis. Până la celălalt capăt al lumii." Nu știu cât am dormit. M-am pomenit în gara asta pustie. 6. Bănuiesc, domnilor, că-mi cântăriți afirmațiile, întrebîndu-vă ce e adevărat în ele. Nu vă grăbiți să trageți o concluzie, vă rog. Dealtfel, vă înțeleg reticențele. Destul de des, omul e un fel de romancier ratat al propriei sale vieți. Povestește
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de care mă loveam. Dar e timpul să vă vorbesc și despre Eleonora. Am amânat să vă spun cum am întîlnit-o, pentru că nici azi nu pricep de ce lucrurile s-au petrecut așa. Normal ar fi fost ca într-o gară pustie doi oameni să se apropie din prima clipă. Și totuși după o zi și o noapte eram încă doi necunoscuți. Dar poate că și ea murise, mi-am zis, și ea era acolo, ca și mine, după moartea ei. Nimerisem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pietrelor, a vegetației sau a terenului din locul unde se află. Și îmi încetineam parcă instinctiv ritmul existenței coborând aproape la starea de larvă. În fond, domnilor, cam așa ar fi explicat un diavol ironic starea mea: În gara asta pustie, pentru a fi perfectă, lipsea ceva. Un călător care să nu mai fie călător. Care să renunțe la condiția de călător. Care să renunțe la așteptare. Să devină ca orice obiect al gării, căci un călător care ar aștepta într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în care scria ceva despre balenele pe care oceanul le azvârle uneori pe plaje pustii... nu avusesem și eu soarta lor? Mă uimea că vedeam clar, pentru prima oară, în memoria mea ca într-un lac în care zărești și pietrele de la fund. Nu eram sigur nici că trăiesc, nici că am murit și, de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]