12,551 matches
-
evidentă în perioada ultimă a lui Bacovia, în special, în Stanțe burgheze, când, emancipat de modelele simboliste, poetul ajunge la acea poezie a stagnării și a implicitului. De altminteri, cartea Svetlanei Matta, de o concizie și o pătrundere cu totul remarcabile, plină de intuiții fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte care va trebui neîntârziat tradusă la noi), concordă în viziunea și referințele ei cu excelenta monografie a lui M. Petroveanu. Amândoi autorii fac foarte justa apropiere între
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a fost din capul locului lipsită de forță, nu e niciodată anacronică sau „depășită”, chiar dacă se întâmplă să nu fie dominantă la un moment dat, greu s-ar putea spune tocmai azi, când are loc în lume o așa de remarcabilă contestație a societății de consum și când se preconizează și se practică diverse forme de întoarcere la natură, că Rousseau ar fi, cum zice Al. Ivasiuc, anacronic. VINOVĂȚIA SPIRITULUI „C’est la faute à Voltaire, c’est la faute à
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lăsăm deoparte marele număr al „făcătorilor de cuvinte” și al alcătuitorilor de poezie aparentă, care mimează ermetismul, obscuritatea, simbolul etc., într-un mod, dacă nu convingător, cel puțin derutant, încă ne rămâne un mare număr de poeți mai mult decât remarcabili, dintre care probabil că unii vor străluci în posteritate cu o aură sporită. Notabil e faptul că unii dintre cei „bătrâni” au dat în ultimii ani opere excepționale, profund reprezentative pentru epoca noastră. Sonetele shakespeariene ale lui Voiculescu, ultimele poeme
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
proză. Oricât de uscat ar părea tabloul unei epoci literare în care poezia nu ar avea culmi, dacă în acea epocă există mare proză, nivelul superior al literaturii e asigurat (iar reciproca nu e tot atât de adevărată). Deși avem câțiva prozatori remarcabili și poate mai mult decât un singur mare prozator, în total proza noastră de acum găsesc că suportă totuși destul de greu comparația cu cea interbelică (Iorga, Sadoveanu, Rebreanu, Papadat-Bengescu, Matei Caragiale ș.a.) și cu acea a lui I.L. Caragiale, Creangă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deceniului (iar Scrinul negru după 1960, dar face parte din aceeași perioadă, căreia-i plătește un tribut mai mare decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei apariție a fost cu drept cuvânt atunci salutată ca un eveniment. Cu privire la Bietul Ioanide și la Scrinul negru, a formulat Alexandru George o serie de observații care, oricât s-ar supăra (cu intoleranță total necălinesciană) discipolii fanatici ai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să se acorde o șansă oricărei formule și oricărei tehnici. Apoi se va vedea: urma alege. Sigur că în deceniul 6 nu ar fi putut apărea cărți ca ale unor Sorin Titel, Augustin Buzura, Virgil Duda (ca să aleg trei scriitori remarcabili, care n-au nici o asemănare între ei). Se spune că, spre deosebire de romanul „realist”, am avea acum, ca un progres literar, romanul de „analiză”. Nu e o noutate, cum știe oricine, dar nu noutatea contează, ci faptul că prejudecata dogmatică împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
anumită grabă, o anumită emulație fie a modei, fie a antimodei la care eu, unul, nu prea marșez. — Puteți să vă apropiați mai mult de fenomenul respectiv și să-l concretizați? Un prieten al meu, sensibil mai tânăr, strălucit eseist, remarcabil critic, mi-a mărturisit într-o zi, că vocabularul structuralist îi dădea anumite „complexe”; pentru a scăpa de ele, a învățat vocabularul. Eu n-am avut aceste complexe și nu l-am învățat. Când întâlnesc ici-colo, sub semnătura unor intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca să constați asta. Apoi, ea este În mod strategic oportună, căci ajunge să justifice operația Însăși de prelevare și deci absența lecturii. Abilitatea lui Valéry constă de fapt În a explica felul În care valoarea operei lui Proust ține de remarcabila ei Însușire de a putea fi deschisă la orice pagină: Punctul de atracție al operelor sale e de găsit În fiecare fragment. Putem deschide cartea oriunde dorim; vitalitatea ei nu depinde de ceea ce e Înainte și, Într-un fel, de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lasă prinsă fără scăpare. Acest sistem se caracterizează printr-un abuz de descrieri și de dialoguri, ca și printr-o supraabundență de imagini, În detrimentul gândirii care a dominat Întotdeauna marile opere ale literaturii franceze. Fără Îndoială că Walter Scott este remarcabil, Însă „nu se distinge decât ca inventator”, iar influența lui asupra urmașilor este dăunătoare. Această opoziție Între „literatura de idei” și „literatura de imaginație” se Întoarce Împotriva lui Nathan care nu este decât un imitator și care nu are talent
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
viața. Într-adevăr, să recunoști mobilitatea textului precum și pe cea proprie este un atu major care Îți acordă o mare libertate pentru a-i convinge pe ceilalți cu punctul tău de vedere asupra cărților. Personajele lui Balzac demonstrează cu prisosință remarcabila flexibilitate a bibliotecii virtuale și ușurința cu care poate ea să se plieze exigențelor celui care s-a hotărât, cu cartea citită sau nu, să-și pună În valoare justețea percepției sale asupra lucrurilor fără ca părerea lui să fie schimbată
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pentru a ști lucrurile pe care le-am înșirat sumar mai sus. Totuși, confirmările concrete - în acest caz, „vivacitatea” involuntară a documentelor - conferă din nou forță unor vechi convingeri care tind spre inerție. Pentru o lectură literară, aceste „sentințe” prezintă remarcabile obiective de interes (după cum observă prefațatorul volumului, Giorgio Zampa). Ele fac aluzie, cu violența obiectivității - sau a referirii la matricea comună -, la o serie întreagă de situații de roman: Balzac („Emilio Raulier se hotărâse să se asocieze cu un oarecare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
obțin un profil de personalitate care depășește valoarea medie a profilului etalon și sunt grupați în tipul Alpha de comportament cu un nivel de realizare superior. Astfel, managerii sunt persoane cu prezență socială, lipsiți de complexe, ambițioși, având calități empatice remarcabile, eficienți intelectual, cu o bună intuiție psihologică, receptivi la nou, cu o bună motivație față de muncă, cu o responsabilitate și un nivel de socializare medii, autocontrol, toleranță și optimism. Același autor, utilizând o procedură de tip SEAC (Scală de Evaluare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
la adresa lor, dar sunt semnalate (elaborate și testate) și unele modele noi ale S.O. (pentru aprofundare, vezi Brate, 2001: o prezentare sistematizată a paradigmelor teoretico-experimentale asupra S.O.). Pe parcursul ultimilor aproximativ 20 de ani s-au putut constata progrese remarcabile în studiul teoretico-experimental al relațiilor dintre hazardurile psihosociale/ocupațional-organizaționale din mediul muncii și efectele S.O. asupra individului sau organizației, datorită utilizării într-un mod comprehensiv a informațiilor psihobiosociologice combinate interactiv de la următoarele surse, care descriu: caracteristicile mediului muncii sau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
aceste aspecte, capitolul încheindu-se cu un consistent subcapitol de ameliorare a comunicării organizaționale, incluzând: crearea climatului suportiv, folosirea tehnicilor de ascultare activ-eficientă, facilitarea transpunerii empatetice, utilizarea zvonurilor. În concluzie, Tratatul elaborat de profesorul Mielu Zlate este o realizare științifică remarcabilă, de referință în psihologia românească, prezentând un interes major nu numai pentru studenții și specialiștii în domeniu, ci pentru toți reprezentanții științelor socioumane și managerii de la diferitele niveluri ale ierarhiilor organizaționale. Prof. univ. dr. Mihai Golu Universitatea Spiru Haret, București
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
beneficiat de două revizuiri anonime, care au oferit comentarii foarte utile. Toate cele patru versiuni (1984, 1989, 1994 și cea de față) au primit atenția constantă și directă a lui Leonard Bickman și Debra Rog (redactorii seriei), dar și a remarcabilului personal editorial de la Sage - Barbara Broka (pentru versiunea din 1984), C. Deborah Laughton (pentru versiunea din 1994) și Gillian Dickens (pentru versiunea de față). Considerația lor, sprijinul prietenos și Încurajarea constantă nu pot decât să-l Însuflețească pe un autor
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Din nou, aceste Întrebări formează structura investigației și nu sunt menite a fi adresate intervievaților ca Întrebări literale.) Niveluri ale Întrebărilor. În al doilea rând, Întrebările din protocol trebuie să reflecte Întreaga serie de preocupări din designul inițial. În mod remarcabil, Întrebările pot apărea la cinci niveluri diferite: Nivelul 1: Întrebări puse anumitor intervievați Nivelul 2: Întrebări legate de cazul individual (acestea sunt Întrebările din protocolul de studiu la care cercetătorul trebuie să răspundă În legătură cu un singur caz, chiar dacă el face
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Unirii. El satiriza, de asemenea, pe cei care profitau de conjunctura politică pentru a-și satisface ambițiile și interesele personale. Lipsa de finețe a umorului, jocurile de cuvinte neinspirate, lexicul cu reminiscențe italienizante îl împiedică să fie un scriitor satiric remarcabil. Totuși, micile tablouri sociale strânse sub titlul Comedii omenești în volumul Din scrierile umoristice ale lui I. V. Adrian (1874) și „cânticelul comic” Postulachi Slujbulescu (1874), cu toată pasta groasă întrebuințată, conservă ceva din realitatea care le-a inspirat. Pe
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
am lucrat acolo, șase am fost angajat la departamentul de cercetări, care depindea de o direcție diferită decît acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu, care dirija acea echipă cu totul remarcabilă de redactori specializați ai programelor de politică internă românească: Șerban Orăscu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tîrziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturală..., mai erau desigur și alții care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
respectul de care se bucura pretutindeni Îi deranja. Mai existau și alte motive ascunse de antipatie, mai ales În Ardeal, unde În multe cercuri acționa În stare latentă o puternică ură Împotriva ortodoxiei. Și tata era exponentul ei cel mai remarcabil [...]. Din păcate, la cîțiva, foarte puțini, e drept, dintre români au funcționat resentimente anacronice de intoleranță, de ură chiar, pornite dintr-un fanatism care nu-și are locul Într-o societate civilizată și care s-au manifestat prin numeroase lovituri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
exprima, deoarece era singurul acoperit, În oarecare măsură, de acordul comercial bilateral, atingerea oricăror alte probleme putînd fi interpretată ca imixtiune În afacerile interne), li se cerea să se bazeze doar pe informațiile guvernamentale și să constate schimbările pozitive. Este remarcabil spiritul pătrunzător cu care comunicatul MAE din 2003 face trimitere la clișeele deceniului al nouălea. După cum se observă, termenul „clișeu” este recurent, așa cum „clișee” erau și remarcele oficialilor americani din anii ’80. Numai că vocabularul diplomației românești s-a Îmbogățit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Întoarcă la momentul cultural al anilor ’30 - În timpul lui Brîncuși - cînd Bucureștiul era cunoscut ca «micul Paris», iar leul românesc era la paritate cu dolarul”. Neil Leach vorbește despre un anume fenomen al „euforiei post-revoluționare”. Cel mai recent și mai remarcabil produs al acestei tendințe culturale românești este cartea despre care vorbim aici, publicată de MIT În 1999. Cu ilustrații excepționale, unele publicate pentru prima oară și avînd la bază o cercetare de arhivă solidă, cartea este un eveniment editorial important
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale cărții, aceste teme putînd fi regăsite de-a lungul Întregului eseu. Eseul lui Bogdan Murgescu are o calitate semnificativă. El nu este numai un gen de autoreflecție, rară În disciplina istorică româneacă, ci reușește să identifice cu o concretețe remarcabilă problemele-cheie ale disciplinei și ale instituțiilor conexe. Este pentru prima oară cînd publicul află dintr-o sursă credibilă că, În condițiile În care majoritatea istoricilor nu prea sînt atrași de exercițiul scrisului (p. 39), „clarificările critice din interiorul disciplinei istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mihail Dragomirescu, Critica dramatică, introd. edit., București, 1996. Antologii: Patrie și libertate. Din poezia anilor 1840-1880, I-II, pref. edit., București, 1958; Vlaicu Vodă. Dramaturgie românească, I-II, pref. edit., București, 1973. Repere bibliografice: Firan, Macedonski-Arghezi, 143; Valentin Silvestru, O remarcabilă cercetare teatrologică, RL, 1984, 16; Doina Modola, „Viziuni și forme teatrale”, ST, 1984, 9; Maria Vodă-Căpușan, „Motive și structuri dramatice”, CNT, 1986, 48; Mircea Filip, Contribuțiuni teoretice în teatrologie, L, 1989, 45; Firan, Profiluri, II, 51-53. C.Pp.
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
se publică teste de inteligență, interviuri cu vedete ale ecranului, bucăți muzicale de succes însoțite de partitură și text, reguli din codul bunelor maniere etc. Literatura găzduită este, de asemenea, relevantă pentru gustul publicului interbelic. Cu proză scurtă, de o remarcabilă valoare, e prezent Tudor Arghezi („mărțișoare” și tablete satirice), alături de Scarlat Callimachi, Șt. Roll, F. Aderca, Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide. Tot proză scriu și Gh. Vlădescu, Otilia Ghibu-Silviu, Ad. Byck, Dimitrie Lesnea, Ion Pribeagu
MAGAZINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287953_a_289282]
-
a rămas un roman intitulat Arhipelagul Galapagos. Abordând o temă agreată în epocă - relațiile scriitorilor cu mișcarea muncitorească -, M. realizează în monografia Alexandru Sahia un studiu amplu despre un autor comunist mort prematur, după abia un deceniu de publicistică literară. Remarcabil este efortul criticului de a scăpa de tarele sociologizante ale vremii printr-o cercetare riguroasă a izvoarelor biografice și prin analiza mijloacelor artistice ale textului. Astfel, se observă coexistența unor formulări de sorginte ideologică („esența școlii burgheze” - „caracterul de clasă
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]