5,495 matches
-
participe la fiesta finală. Putem vedea în toate comediile și în aproape toate Mo men‑ tele o perspectivă a reconcilierii, o logică a compromisului care diminuează considerabil statura personajelor, răpin- du-le orice dimensiune tragică, ceea ce i-a fost și reproșat lui Caragiale în repetate rânduri. În tragedie nu este loc pentru conciliere, dimensiunea tragediei înscrie doar opo- ziții radicale aflate în afara spiritul tranzacțional specific lumii caragialești și în principiu comediei. Exegeza lui Nicolae Steinhardt evidențiază chiar și o dimensiune creș-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu mi-am spus privind-o „ea e Valeria Seciu”, așa cum fac cu Condurache. Cred că ceea ce face și ce este această actriță înseamnă profesionalism, tipul găsit și muncă față de ceea ce are de înfăptuit. Nu cred că i se poate reproșa ceva, chiar dacă uneori pare mieroasă și puțin prea umilă. Există și astfel de femei și ele trebuie să aibă un reprezentant în rândul actrițelor, mai ales în ziua de azi, când femeile inteligente și pline de forță sunt la modă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mintea mea înceată o poate gândi. Mie mi s-ar părea normal să fiu căutată, pentru că artistul, dacă are valoare, nu caută, este găsit! De aceea nici nu mă bag în sufletul celor de Radio sau T.V. (deși Liviu îmi reproșează: „De ce nu mergi peste ei?”; „Cum să merg fără să fiu chemată?”). A nu fi chemată echivalează, la mine, cu a nu avea valoare. N-am făcut nimic atât de răsunător încât să „umilesc” întreaga suflare mediocră a Iașului. (Na
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
poate descurca de una singură. Încăpățânată în privința drumului pe care mi l-am ales, ai mei credeau că profit de pe urma lor pentru a-mi vedea visul realizat. Când am simțit aceasta, am plecat de acasă pentru a nu mi se reproșa nimic. Și n-am mai avut nevoie de sprijinul lor. Decât să mi se spună că joc teatru atunci când sufeream cu adevărat, am preferat să-mi ascund suferința aiurea și în singurătate. Mi-am revărsat sentimentele și nevoia de iubire
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Poate pentru a crea impresii false mereu? Pentru a-mi oferi sufletul pe tavă, iar cei din jur să calce în el? N-am profitat de pe urma nimănui și am urcat cu chin fiecare treaptă pe scara vieții. Mi se poate reproșa oare că am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu pot fi crezută când spun că, nevrând să stau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în fața unor atare situații chiar de la începutul prezenței mele la Berlin. Prima oară la un dejun cu un director de la DEFA Berlin, de altfel un om așezat și inteligent, care, pus probabil de "alți tovarăși" să mă încerce, mi-a reproșat, între felul întâi și doi, că România stă "cu fundul în două luntre" în politica sa externă și cu "ai noștri", dar și cu "imperialiștii". I-am argumentat "ca la școala" cu principiile respectării neamestecului în treburile interne, a suveranității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mea, schimbase trei primi-colaboratori. Cu toți trei eram prieten și ne cunoșteam de mulți ani. Erau diplomați cu experiență, atât în centrală, cât și în exterior, așa că cel puțin din punct de vedere profesional nu știam ce li se putea reproșa. (Îmi vine să râd când îmi amintesc despărțirea de ei la plecarea spre Madrid, când mă căinau ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al lui Ștefan cel Mare; dar, oare, se putea domni în sângerosul secol al XV-lea cu ramura de măslin și nu cu spada într-o mână de fier? Marii boieri, prin Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei, i-au reproșat cruzimea: "că a vărsat sânge nevinovat, fără giudeț", scria el după aproape 200 de ani, inspirat din folclorul boieresc ce-i păstra o amintire de neuitat. Oare era chiar așa "nevinovat" sângele ticăloșilor; al jefuitorilor; al "hiclenilor" ce vindeau țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul, cu spada, călare și pe jos. Pârcălabii răspund cu capul! Măria ta, e Ziua Domnului, îi reproșează Teoctist. Mare păcat! Mai pune și Sfinția ta o vorbă bună " Acolo Sus". Ne iartă Doamne-Doamne, doar pentru cruce nădușim... Stanciu oftează să-și dea duhul: Altă moarte, alt scrum, alte lăcrămi... Nu... nu s-ar putea să cădem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan stingherit, ridicându-se. Desigur, s-au uscat de mult florile pe morminte, îi reproșează el și Alexandru bolborosește ceva și pune capul în pământ. Uităm prea repede... Am făcut pomenire pentru taica, pentru maica... Și pe maica ta, pe Maruța, am pomenit-o. Alexandru își face cruce, sărută picioarele Mântuitorului. Ștefan deschide fereastra, privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-o falcă-n cer și alta-n pământ, s-au înfățișat cu aur și daruri scumpe, înaintea Măriei sale... Nu te-ai lăsat! îi reproșează Ștefan. Eram... eram din cale-afară de mâniat, se dezvinovățește el. Trebuiau să plătească pentru tot sângele și batjocura țării! Gata!! La culcare! Am poruncit!! încearcă Ștefan să-i închidă gura. Dar o deschide Tăutu: ... Aduceau cumplită poruncă de la Eminek Mârza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndelung jinduită? Fusesem cumva de față la capturarea unui spion sau agent deghizat? Îmi amintesc că am rămas consternat de violența micului spectacol derulat în viteză, plin până la greață de un sentiment de indignare neputincioasă și de arzătoare umilire. Îmi reproșam (mai exact spus: eram disperat) că lăsasem lucrurile să se desfășoare cum s-au desfășurat, că nu intervenisem, că nu sărisem în ajutorul victimei, orice ar fi fost cel agresat. Nici un argument: de pildă faptul că nimeni nu se „băgase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care, de pe poziții de clasă, ca să zic așa, încerca să-mi demonstreze, cu argumente, că dreptatea nu era de partea mea. O bizară plimbare ideologică! Unchiul, pe atunci ministru, deci membru al guvernului, după cum ținea să mi-o reamintească, îmi reproșa situația în care l-am pus, lipsa de maturitate, de „realism”. Cu toată funcția lui, sau tocmai din cauza ei, nu m-a putut ajuta practic, cu nimic, facilitându-mi doar o audiență la cinematograf-UTC unde o tânără și - trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zice că e socialist. Nu e, nu e nimic și e din toate câte puțin. Un timp l-ai crezut alături de tine, parcă i-ai simțit umărul lipit de al tău, l-ai zărit departe, pe malul celălalt. Dacă îi reproșezi lipsa de solidaritate, îți ține o lecție de democrație, argumentând că e normal să gândim altfel (chiar în toate privințele?) și că, în general, suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai largi, ori mai strâmte, ce faci înlăuntrul lor. Ca înțelegere și informație, sfera lui Eliade era incomparabil mai cuprinzătoare, iar ca putere de interpretare mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
franchețe și de o voioșie dezarmante. Lena Ceptureanu era bogată și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de eleganță. Era totdeauna foarte simplu îmbrăcată, modest chiar, dar nu fără gust ; nu era la ea lipsă de eleganță, ci indiferență și naturalețe, fiind liberă de orice pretenții (în afară, poate, de domeniul muzicii). Așa cum foarte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
copii când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de muncă, venea la bunica și se plângea. Bunica îi aducea aminte că n-a vrut să învețe carte, ca ceilalți frați ai lui. Îi reproșa bunicii: „De ce nu m-ai dat și pe mine la școală”? Bunica-i răspundea: „Te-am dat, dar n-ai vrut să înveți !„. „Trebuia să mă bați și aș fi învățat”. „Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
partid” un camion care a cerut, „pentru partid” patru tone de struguri. Dinu le-a dat cantitatea cerută dar nu le-a îngăduit plecarea decât dacă dau scris ce cantitate de struguri au luat. A fost scandal mare. I-au reproșat că nu este membru de partid așa cum trebuie și l-au amenințat cu excluderea din partid. Inginerul agonom care avea nevoie de Dinu, nu l-a demis imediat. Pentru culesul viei, președintele colectivei a aranjat ca să vină la cules lucrătoarele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și au plecat cu „Doamne ajută”!. În Târgul Frumos, înainte de a ajunge la gară, coloana a fost oprită de miliție și de activiști de partid. Oamenilor li s-a cerut socoteală unde se duc. La răspunsul lor li s-a reproșat: „La muncile agricole nu mergeți în zi de sărbătoare dar pentru biserică mergeți”. Convoiul a fost oprit, iar oamenii au trebuit să deshame caii de la căruțe și să-i înhame la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
știau ce am vorbit cu astfel de oameni , că totuși, omul era trimis la mine ca să mă toarne. Am decis să nu mai accept nici un fel de discuții cu caracter socio- politic cu nimeni. La întălnirea programată mi s-a reproșat că nu vreau să colaborez pentru că am rămas tot dușman al poporului, că „țin la camarazii mei”. În vara anului 1957 am primit o scrisoare de la Părintele Adrian Făgețeanu care anunța că vrea să mă viziteze. M-am bucurat că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ajunge în sat, aceiași mașină m-a ajuns din urmă, și, depășindu-ne s-a uita prelung la noi. A doua zi am fost chemat la primărie, unde am găsit șeful securității raionale care mă aștepta. Foarte nervos mi-a reproșat că nu i-am raportat vizita colegului și mi-a cerut relații despre dânsul. Când m-am întors acasă l-am găsit pe părintele Adrian îngrijorat de faptul că am fost chemat la primărie. Din această cauză a și plecat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și l-am privit în ochi- s-a înroșit și s-a bâlbâit. Era beat sau drogat? El, de asemenea unul dintre „admiratorii” mei, ne-a dedicat chiar un volum de poeme, mie și lui René. Apoi și-a revenit, reproșându-mi că nu i-am trimis cartea mea de poeme. Aștept cu nerăbdare să vină frigul, zăpada și acea atmosferă de paralizie când cei care te tracasează cad pradă pasivității și te lasă în pace. Acum, în septembrie, e încă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
muncesc acolo. Ce-o să-mi faceți? Mă băgați la pușcărie? Eu nu știu despre ce vorbești omule am repetat iritată de cele ce mi spunea. Intră în birou și explică-mi ce s-a întâmplat, ca să înțeleg ce anume îmi reproșezi. Ieri seară a venit la mine acasă guardul primăriei, cu o hârtie prin care sunt înștiințat că, începând cu data de întâi noiembrie, voi merge la muncă la Casa Poporului, la București. Acolo mai scria că refuzul meu va avea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
5 kg..., îl făcea "apreciat" în colectiv, subsemnatul acordându-i un plus de atenție datorită în special "cititului" și ținutei îngrijite, pentru care îi mai treceam cu vederea "degustările" de "Concha y Toro" (de după program). Din aceste motive mi se reproșa verbal și în scris, că sunt "părtinitor" cu "amicul". (Din NOTA UM 0195: Alin Săvescu tolerează atitudinea necorespunzătoare a lui..., care consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, creând discuții neprincipiale în cadrul coloniei noastre. Șef grupă Matei Florea Șeful sectorului C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
foarte utilă pe navă, în această perioadă de început când erau multe lipsuri, distingându-se printr-o atitudine critică și principială atât față de conducerea navei, a intendenței, cât și față de cei doi reprezentanți ai firmei Dr. L., cărora le-a reproșat că în trecut au făcut afaceri pe navele românești, încălcând legile țării... Nu am observat să fi avut bagaj mai mare la sosire față de cel cu care s-a urcat și am văzut că a fost supus controlului organelor vamale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]