5,445 matches
-
Biserica fie în conflict cu Republica, pentru ca să poată spune că Republica persecută întotdeauna Biserica. Dacă aceasta a fost cu adevărat până acum, ar putea totuși să înceteze de a mat fi adevărat în viitor, pentru că nu stă în esența sistemului republican de a persecuta Biserica. Iar Republica s-ar putea modifica, îndată ce catolicii ar interveni, așa cum cere Biserica, în lucrurile publice. Să câștige ei organele administrative, făcând prieteni sau cel puțin oameni neostili Bisericii, și Republica se va modifica favorabil fața
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să adune la sânul ei toate partidele și toate națiunile pentru a le mîntui". Nu sunt greu de înțeles motivele care au dus Biserica Romano-Catolică la crearea Centrului; în primul rând, pentru a se pune la adăpost de represaliile regimului republican, pe tema implicațiilor ei în acțiunea monarhiștilor. Catolicismul suferise prea mult persecuția "furnicii albe", a masonilor și a democraților, pentru ca să nu profite de un moment de acalmie și să dobândească un modus vivendi cu Republica. Urmările au fost, însă, dezastruoase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zadarnice, pentru că îndată după căderea lui Sidonio Paes, Centrul a fost desființat de noul guvern democrat, iar persecuțiile religioase au reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de un strivitor plebiscit, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările republicane amice, a lui Machado dos Santos și a lui Brito Camacha. Sidonio nu poate conta decât pe o parte din armată și pe masele entuziaste dar încă neorganizate. "Prezidențialismul" și "Noua Republică" sunt idei care cer timp pentru a-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îl sfătuiesc să ia trenul de la altă gară decât Rossio, gara centrală a Lisabonei. Sidonio refuză și acest ultim sfat. La 9 seara, se îndreaptă în automobilul său spre Rossio. Văzând forțele desfășurate pentru pază - poliție, agenți, infanterie din Garda Republicană - exclamă, întunecîndu-se: "Asta nu-mi place! Parcă aș fi Țarul Rusiei!" Coboară în sunetele Portughezei și în aclamațiile mulțimii care se adunase, ca de obicei, să-și zărească idolul. Când se pregătea să treacă pragul ușii de la intrare, se auzi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
armă. Sidonio încercă să bage mâna în buzunarul mantalei, fără îndoială ca să scoată revolverul, dar nu mai avu timp. Un al doilea foc îl prăvăli la pământ. Panica puse repede stăpânire pe mulțimea aceea înnebunită de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să se organizeze. Alfonso Costa, de la Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați deținuții politici și sunt înarmați vechii membri ai organizațiilor secrete. Guvernul păstrează față de toate aceste dovezi de suspect exces de zel republican, o atitudine mai mult decât îngăduitoare. Este adevărat că Anglia anunțase Guvernul din Lisabona că nu vede cu ochi buni nici o "aventură militară". Este adevărat, de asemenea, că izbucnirea revoluției bolșevice însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de ce s-au adunat. Nimeni nu strigă nici "Trăiască Monarhia!", nici "Trăiască Republica!". Vin mereu detașamente, revoltate contra Guvernului, dar nimeni nu are curajul să ia vreo hotărâre. În sfârșit, după trei zile de șovăire - în care timp vechile gărzi republicane se înarmează, iar marinarii comunizanți parcurg orașul chemând populația să apere Republica - revoltații de la Campo Pequeno hotărăsc să părăsească Lisabona și se retrag la câțiva kilometri de Capitală, la Monsanto. Rareori se mai întîlnește în istoria vreunei insurecții o mișcare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trupele monarhiste au împotriva lor chiar elemente de ordine, cunoscute prin atitudinea lor antidemagogică. Sidoniștii luptă contra monarhiștilor. Succesul democraților e mai mare și mai precipitat decât credeau chiar cei mai optimiști adversari ai "decembrismului". La Lisabona se organizează coloane republicane, gata să pornească în marș forțat împotriva Nordului. Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic. Regimentele leale Guvernului, conduse de sidoniști care cred că apără "Republica Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
A compromis chiar ideea "Republicii Noi", de factură sidonistă, care încă avea destui aderenți, pentru că a adeverit leitmotivul propagandei vechilor democrați: orice dictatură, fie și de tip prezidențialist, încurajează forțele reacționare și aduce după sine restaurarea monarhiei. Astfel că bunii republicani, chiar dacă nu împărtășeau ideile lui Afonso Costa, Antonio Jose de Almeida sau Brifa Camacha, erau siliți să rămână de partea lor, numai ca să nu riște o restaurare a monarhiei. Ca pretutindeni în lume, dar mai vârtos în Portugalia, adepții regimului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-adevăr, într-un ritm amețitor. José Relvas, sincer democrat, e înlocuit după două luni cu un democrat mai pur: Domingos Pereira. Și acesta, la rândul lui, se prăbușește după trei luni. Urmează un colonel, de cea mai curată tradiție republicană, care și el e alungat după aproape șapte luni. Este un mic record - dar cât de scump plătit! Căci acest guvern, care amenința să se cramponeze la putere - trecuseră trei luni și încă nu căzuse - are de întîmpinat greve generale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia republicană către o revoluție comunistă. Guvernul Liberata Pinta, venit la sfârșitul lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost Președinte al Republicii și președinte de Consiliu, figura cea mai venerabilă a revoluției republicane, e chemat să alcătuiască guvernul. Se credea că, în sfârșit, acest om de imens prestigiu, va putea stabiliza situația. Pe la 23 mai, Bernardino Machada e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost Președinte al Republicii și președinte de Consiliu, figura cea mai venerabilă a revoluției republicane, e chemat să alcătuiască guvernul. Se credea că, în sfârșit, acest om de imens prestigiu, va putea stabiliza situația. Pe la 23 mai, Bernardino Machada e silit să demisioneze chiar de Garda Republicană! Urmează un nou guvern care, la rândul lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Consiliu, figura cea mai venerabilă a revoluției republicane, e chemat să alcătuiască guvernul. Se credea că, în sfârșit, acest om de imens prestigiu, va putea stabiliza situația. Pe la 23 mai, Bernardino Machada e silit să demisioneze chiar de Garda Republicană! Urmează un nou guvern care, la rândul lui, e înlocuit, în august, cu altul sub președinția lui Antonio Granjo. Acest uriaș, puțin obez, de o forță herculeană, curajos și optimist mai făcuse parte din cabinetele republicane. Din scurta sa experiență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
demisioneze chiar de Garda Republicană! Urmează un nou guvern care, la rândul lui, e înlocuit, în august, cu altul sub președinția lui Antonio Granjo. Acest uriaș, puțin obez, de o forță herculeană, curajos și optimist mai făcuse parte din cabinetele republicane. Din scurta sa experiență ministerială învățase un lucru: că, pentru a reface unitatea țării, trebuie să se împace cu adversarii regimului. Și pentru că nu se putea împăca atât de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
propaganda ocultă, cloroformizată de câțiva artiști și cărturari de geniu - Portugalia trăia, în acești opt ani, ultimele clipe ale unui ciclu care se închidea: Monarhia, cu toate instituțiile ei sociale autentice, cărora Pombal le dăduse cea dintâi lovitură și revoluția republicană aștepta să le-o dea pe cea din urmă. În acești opt ani hotărâtori pentru istoria modernă a Portugaliei, Oliveira Salazar își pregătea cu seriozitate misiunea pe care și-o alesese. Seminaristul din Vizeu nu se deosebea prea mult de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oamenii. Parohia din Vimieiro e un sector prea limitat. Simte în el o chemare dacă nu mai aleasă, cel puțin mai vastă. Totul începe să se clatine în jurul lui. Pentru acest tânăr curat și cinstit, lectura ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator să învețe și pe alții s-o vadă. Experiența pedagogică din colegiul Via-Sacra e hotărâtoare și din alt punct
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de crezut că un fost seminarist cum era el, atât de legat de sufletul tradițional al Portugaliei, putea privi binevoitor excesele pe care le alimenta pretutindeni instaurarea Republicii și în deosebi frenezia anticatolică a republicanilor. E probabil că, în cel dintâi an de Universitate, Salazar a trăit exclusiv o viață de tânăr studios, cu desăvârșire indiferent față de fenomenul politic. Curând e numit noul rector al Universității, Manuel Arriaga, care va ajunge Președinte al Republicii, figura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care durează îl face, puține luni după ce ajunge la Coimbra, să frecventeze "Centrul Academic de Democrație Creștină", (C.A.D.C.) Antonio Francisco Cordeiro, împreună cu câțiva studenți, înființează în 1901 acest Centru, ca să apere catolicismul de învinuirea de "reacționar", aruncată de republicani. În 1905, C.A.D.C. are un periodic, Estudos Sotides, care durează până în 1910. Aci se vorbește de "corporație" în nenumăratele articole care comentează entuziast enciclica Rerum Novarum. Și tot aici, încă din 1908, sunt discutați Maurras și Valois. "Centrul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conducătorii săi repetă le nenumărate ori că nu militează pentru monarhism și nu complotează împotriva Republicii. Întocmai cum va face mai târziu "Centrul Catolic", C.A.D.C. se străduiește să convingă autoritățile că religia creștină nu e incompatibilă cu regimul republican și că noile orientări sociale ale lumii moderne își pot găsi fundamentarea în chiar politica socială a Bisericii. Dar C.A.D.C. continuă să fie atacat de stânga democrată și republicană, atacat fiind în același timp și de monarhiști și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
autoritățile că religia creștină nu e incompatibilă cu regimul republican și că noile orientări sociale ale lumii moderne își pot găsi fundamentarea în chiar politica socială a Bisericii. Dar C.A.D.C. continuă să fie atacat de stânga democrată și republicană, atacat fiind în același timp și de monarhiști și forțele de dreapta. În 1912, când Salazar urmează anul III la Drept, apare săptămânalul Imparcial, continuarea revistei Estudos Sociaes. Directorul noului periodic este Manuel Concalves Cerejeira, iar șeful redactor Francisco Veloso
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Monarhiei. Cum avea un foarte dezvoltat și ascuțit spirit de observație, nu i-a fost greu să se convingă că o asemenea restaurare e destul de problematică, nu numai datorită greșelilor pe care le făceau monarhiștii și fanatismului unei anumite minorități republicane, dar și datorită faptului că lumea contemporană trăia un moment istoric prin excelență democratic. Dacă Salazar a înțeles ceva în acei ani de studenție la Coimbra, e că Portugalia era despărțită și națiunea portugheză trecea printr-o gravă criză de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere ale noii generații" (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a împiedecat, firește, ca geamurile sălii unde a conferențiat Salazar să fie sparte de manifestații republicane și o parte din auditori - catolici, se înțelege - să fie duși apoi la spital. "Aceasta era pe atunci libertatea!", își amintește Salazar în 1935. În toamna anului 1914 Salazar termină Dreptul și intră în corpul auxiliar al Universității. Dar de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tineretul. Fără să fi devenit legendar, și ca atare neatrăgând studenți de la alte facultăți, Salazar era totuși un profesor cunoscut și respectat în Coimbra. Îl stimau chiar cei care nu-i împărtășeau credințele sale catolice și militau în feluritele partide republicane. Lucrul acesta se verifica în primăvara anului 1919, când Salazar, împreună cu alți trei profesori, e suspendat din învățămînt. Este perioada care urmează asasinării lui Sidonio Paes și înăbușirii revoltelor monarhiste. Cum se cunoștea activitatea lui Salazar la "Centrul Academic de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]