5,533 matches
-
Mehedinți era asemănătoare : „Sentimentul de toleranță a existat la noi [= la români] Într-o măsură excepțională”, țăranul român fiind „omul cel mai tolerant din Europa” <endnote id="(476, pp. 33 și 39)"/>. Astfel de concluzii ditirambice făceau notă discordantă cu retorica uzuală a intelectualilor, poli- ticienilor și publiciștilor români din anii ’20 și ’30. Chiar discursul lui Mehedinți era puternic minat de xenofobie și intoleranță. El era convins, de exemplu, că marile nenorociri de care a suferit România se datorează În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului evreu Emil Dorian, criticul notează În 1941 : „Românilor li se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trei zile, Împreună cu calul său. Pe străin Îl primesc cu fața voioasă, ca și când le-ar fi frate sau altă rudenie” (Descriptio Moldaviae, XVII ; cf. <endnote id="364, p. 210"/>). Rămâne să ne Întrebăm În ce măsură este vorba de un exercițiu de retorică din partea prințului român. Aprecieri similare ne-au lăsat În secolele XVIII-XIX și unii călători străini prin Țările Române <endnote id="(299, pp. 213-220)"/>. Totuși, cred că ar trebui să privim cu unele rezerve acest tip de retorică. Relatările referitoare la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un exercițiu de retorică din partea prințului român. Aprecieri similare ne-au lăsat În secolele XVIII-XIX și unii călători străini prin Țările Române <endnote id="(299, pp. 213-220)"/>. Totuși, cred că ar trebui să privim cu unele rezerve acest tip de retorică. Relatările referitoare la această zonă și epocă sunt destul de contradictorii <endnote id="(vezi 654)"/>. Tot În Moldova și tot În secolul al XVIII-lea, alți călători - veniți din Europa Luminilor - ne asigură, dimpotrivă, de lipsa de ospitalitate a localnicilor față de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În România, legile de tipul celei din 8 august 1940 au fost precedate și urmate de sute de studii și articole de propagandă rasistă și ultranaționalistă, menite să pregătească și apoi să justifice apariția unor astfel de reglementări. Tipul de retorică este bine cunoscut. Se milita Împotriva „corcirii sângelui străvechi, geto-roman, cu sânge fanariot și țigănesc, iar acum, În urmă, cu sânge jidovesc” și a „infiltrării În grupul nostru etnic a unor elemente de rasă inferioară” și pentru „eugenie, adică Îmbunătățirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrie și citește și rusește, și idiș, și cărți” ; sau : „Fetelor lui Tevi le merge vestea În lume că sunt niște frumuseți Între frumuseți” <endnote id="(217)"/>. În 1840, Alecu Russo folosea În cazul evreicelor din Iași același tip de retorică utilizată În privința bărbaților evrei : o virtute era admisă doar pentru ca viciul să iasă mai bine În evidență. Femeile din cadrul „ovreimii aristocrate” - „pe care fără inconvenient am putea-o numi finanța noastră” - sunt, „de obicei, foarte frumușele”. Dar, „după o lege
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe datorie, până nu capătă ceva bani” <endnote id="(259, p. 224)"/>. Ambele superstiții sunt centrate pe valoarea magică a primilor bani câștigați la Începutul unei perioade de timp (fie ea zi sau săptămână). În epoca modernă, acest gen de retorică - ușor de digerat de către omul neinstruit - a fost preluat de către intelectualii și politicienii români. Nu atât și nu Întotdeauna pentru că ei credeau În aceste „conserve mentale”, cât pentru faptul că aveau cunoștință de eficiența și de impactul lor În rândul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bucurat acest feedback cultural. Dacă clișeele vehiculate de antisemitismul intelectual ar fi fost complet noi și artificiale, s-ar fi produs un proces de „respingere a grefei”. Dar nu numai perspectiva antisemită a dat naștere unor astfel de mentalități și retorici. Un tip asemănător de discurs - chiar dacă redactat În forme mai moderate - se regăsește și În textele scrise cu bună-credință, cum este un „studiu istoric, cultural, etnografic și folcloric” referitor la Evreii din Bucovina elaborat la sfârșitul secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
demitiza această imagine falsă, Arghezi descrie, În continuare, mizeria În care trăiau „milionarii” calici din mahalalele evreiești din Iași, Pașcani și Târgu Frumos <endnote id="(398)"/>. Tot În anii ’30, Mihail Sebastian folosește, la rândul lui, cam același tip de retorică În romanul cu accente autobiografice De două mii de ani (1934). Protagonistul romanului - un alter ego al romancierului - opune numărului mic de bancheri evrei (Învinuiți că i-ar manipula, prin banii lor, pe politicienii români) o numeroasă armată de meseriași evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ducă la taraba crâșmei”. „[Acum] satul e sărăcit de jupânul Moisi - scrie Alecsandri - și jupânul Moisi vede fără entuziasm clădirea unei [noi] biserici, care e menită a-i smomi [= ademeni] o parte din mușterii” <endnote id="(881, pp. 228-232)"/>. Și retorica antisemită interbelică speculează pe tema opoziției dintre cele două „instituții centrale” ale satului. O caricatură din epocă reprezintă cârciuma lui Ștrul, plină de țărani români beți, peste drum de biserica pustie „În Dumineca cea sfântă” : „Ștrul cel vesel, Ștrul tâlharul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îl dau poporului român, distrugându-i sufletul, făcându-l să uite de datoria față de Dumnezeu, nimicindu-i mintea ca să uite de datoriile și drepturile cetățenilor, slăbindu-i corpul și scurtându-i viața” <endnote id="(417, p. 7)"/>. Același tip de retorică folosește și Ion Ghica (fost prim-ministru) atunci când vorbește despre „cârciumarii ovrei”, pe care „Îi lăsăm să corumpă și să omoare” oamenii „cu fel de fel de băuturi otrăvitoare”. Într-un text redactat la Londra În 1884, Ghica Își pune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
metaforă : Verloren, wie’ne Juden- Seele („Rătăcit, ca un suflet de evreu”) <endnote id="(177, nr. 1680 ; cf. 3, p. 62)"/>. Fără discuție, din această perspectivă, singura lui salvare rămâne convertirea. Recăpătarea văzului, a auzului și a glasului sunt - În retorica veterotestamentară (Isaia 35, 4-6) - sinonime și sincrone cu mântuirea provocată de pogorârea lui Mesia pe pământ. Imaginea a fost preluată și revalorificată de discursul creștin- ortodox ; de mitropolitul Varlaam, de exemplu, În Cazania tipărită În 1643 : „Dumnezăul vostru va veni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Dumnezeu” sau „haina ace[ea] Întunecată a necredinței pravoslavice”, În timp ce „botezatul din evreu” este considerat „luminat cu Sv[ântul] Botez din națâia evreiască” și adus la „adevărata credință a noastră” <endnote id="(190 ; 191 ; 535, p. 317)"/>. Este o retorică specifică, uzuală și la evrei <endnote id="(311, p. 26)"/>. Conaționalii lor convertiți la creștinism „sunt evrei orbiți”, care „rătăcesc În Întuneric”, cum se exprimă un poet evreu din Spania secolului al XIV-lea <endnote id="(455, II, p. 129
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Omul-Satana ! Arianul și evreul sunt atât de Îndepărtați unul față de celălalt, pe cât este bestia față de ființa umană” <endnote id=" (121, p. 154)"/>. Simplificator, discursul nazist impune o perfectă viziune maniheistă : Dumnezeu vs Diavol, om vs bestie, arian vs evreu. Retorica practicată de Luther pare să fi revenit după patru secole. Și nu este Întâmplător faptul că, la Procesul de la Nürnberg (1946), un Înalt lider nazist, Julius Steicher, a Încercat să se disculpe susținând că, dacă el și colegii săi național-socialiști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Iuda - nu al lui Israel, și nici al iudeilor” („Creștinătatea față de iudaism”, Vremea, nr. 349, 1934 ; <endnote id="cf. 675, p. 115"/>). De altfel, acest joc al izonimiei dintre „iudeu” și „Iuda” apare și În cântecele legionarilor, cu o retorică simplistă, dar care s-au bucurat de o mare popularitate În epocă. În bună măsură, ele au Înlocuit cu succes programul doctrinar și discursul politic al Mișcării Legionare. Chemând „creștinii din toată țara” la „crâncenul război” pentru eliberarea pământului „cotropit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mondial iudeo-masonic”) provoacă lumii „atâta mizerie și suferință” pentru că membrii ei „se Închină Diavolului, sunt susținuți În acțiunile lor de Diavol” <endnote id="(cf. 502, V, p. 54)"/>. De altfel, publicațiile românești de extremă dreapta abundă de acest tip de retorică : „În România funcționează cea mai puternică filieră a unei Secte Francmasonice Satanice, cu oameni infiltrați În toate structurile de vârf ale statului [...] și care are În posturile cele mai importante numai evrei” (România Mare, nr. 437, noiembrie 1998) ; sau : „Apocalipsa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să v-aduc vouă Poveștile din țara mea. [...] Și printre voi Îmi duc povara Stropit de râs și de noroi, Căci vai de cine-și pierde țara Ca să și-o ceară de la voi. Un ecou târziu al acestui tip de retorică - practicat de Octavian Goga și de alți scriitori naționaliști ardeleni până la Marea Unire din 1918 - Îl vom găsi, desuet, la Începutul anilor ’80, la Adrian Păunescu, În poemul Noi, baciul și rabinul : Evrei fără patrie, Pe-o lume geroasă, Români
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
post-comuniste din Europa Centrală și de Est, intelectualul (În speță, „intelectualul cinstit”) este pus adesea să joace „rolul țapului ispășitor, al «evreului de sacrificiu»” <endnote id="(vezi 831)"/>. Câteodată, atunci când se adresau autorităților creștine, chiar și evreii utilizau clișeele și retorica legendei „evreului rătăcitor”. Într-o petiție semnată la Alba Iulia În 1842, prin care se cereau Dietei transilvănene drepturi cetățenești pentru „israeliții din Ardeal”, aceștia se descriau ca fiind „un popor fără patrie”, care „rătăcește fără odihnă, Împrejur, ca o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deplânge urile, prigonirile și toate manifestările de antisemitism Îndreptate În orice vremuri și de către oricine Împotriva evreilor” <endnote id=" (132)"/>. Dar antisemiții Înrăiți refuză să facă acest pas. În anii ’90, revistele românești de extremă dreaptă perpetuează același tip de retorică ieftină a anilor ’30 : „Evreii sunt vinovați de răstignirea lui Iisus” (Mișcarea, nr. 6, 1994), fiind „un popor deicid” (România Mare, 27 august 1993). Iată ce scrie, la rândul său, C.V. Tudor, președintele Partidului România Mare : „Îl iubesc prea mult
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și cinstit” (cum se autodefinește C.V. Tudor) a fost votat de 32% din electoratul care s-a prezentat la vot la alegerile prezidențiale din 10 decembrie 2000. Este probabil că ponderea mare În opțiunile votanților nu a avut-o atât retorica visceral antisemită din revista România Mare, cât demagogia populistă practicată de C.V. Tudor. „Dar chiar dacă așa stau lucrurile - conchide Leon Volovici -, indiferența electoratului la mesajul violent antisemit și xenofob nu e mai puțin gravă și ar trebui să fie un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii beau sângele românilor, al Întregii nații. România Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea I.L. Caragiale parodia această retorică ultra naționalistă Într-un articol- editorial din Moftul român (nr. 4, 1893), intitulat „Trădarea românismului ! Triumful străinismului ! !”. Comen tând votarea În Parlament a „legii meseriilor” (propusă de con ser vatorul P.P. Carp), lege care permitea și evreilor săraci să Învețe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de tipul : evreul M. Blank bea ca și noi, joacă tabinet ca și noi, Înjură ca și noi, este deci om ca și noi și merită să fie cetățean român ca și noi) nu este doar un simplu exercițiu de retorică parlamentară. Fără să știe, politicianul român a folosit un vechi motiv literar. La sfârșitul secolului al XVI-lea, William Shakespeare Îl pune pe Shylock să-și convingă În mod similar interlocutorii că, fiind evreu, nu e mai puțin om : „Pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că un lucru citit într-o carte îl mișcă mai tare decît o nenorocire adevărată, despre ceea ce amicul lui Capote, Graham Greene, numea așchia de gheață din inima scriitorului. La rîndul lui, regizorul Bennett Miller lucrează cu sînge rece : fără retorică vizuală, fără sentimentalism cel puțin pînă în final, cînd sugerează că Truman a devenit un alcoolic din cauza remușcărilor. Ceea ce-mi sună naiv și moralizator, un reflex al acelui conformism contemporan care le cere scriitoriilor buni (cu excepția scandalagiilor acreditați de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd vechea retorică vizuală. ̨ ntr-un film din 1939 era de-ajuns ca un singur personaj să-și sacrifice viața ; aici există două sau trei sacrificii (nu reușesc să mi amintesc dacă și cîrciumarul Ivan). Luhrmann e cu siguranță conștient de faptul că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Caragiale generează aceste efect de contemporaneitate este tocmai pentru că la lectură sunt operate o serie de identificări între lumea operei și lumea reală, a fiecărei epoci în parte, prin intermediul unor tipologii complexe care includ gesticulația, reflexul mentalitar, utilizarea anumitor retorici și ceea ce am putea numi situații‑Caragiale. De aici până la forjarea unui ter- men pentru acest raport de identificare care ne situează în contemporaneitate nu mai e decât un pas. „Caragialesc” a devenit mai mult decât un atribut al operei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]