4,830 matches
-
frumoase și triste secvențe de viață. A revăzut-o cu prilejul deshumării și transferării într-un alt cimitir, și-a readus-o în memorie, privindu-i mormântul acoperit cu camelii, florile ei preferate. Marion Delorme Victor Hugo, Marion Delorme Poetul, romancierul și dramaturgul Victor Hugo (1803-1885) este cel mai important scriitor romantic francez, un adevărat virtuoz al cuvântului. Dintre operele lui, amintim volumele de versuri: Orientalele, Legenda secolelor, Frunze de toamnă, Razele și umbrele, Contemplațiile, romanele: Notre-Dame de Paris, Mizerabilii, Nouăzeci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în amanți nedemni, cu sufletul romantic devastat, cu imposibilitatea de a evada din mediocritatea prozaicului, expusă disprețului și acuzelor de imoralitate, Emma Bovary își curmă suferințele și ia hotărârea de a se sinucide. Nana Emile Zola, Nana Emile Zola (1840-1902), romancier și critic francez, este considerat creatorul naturalismului în literatură. Este cunoscut prin implicarea în afacerea Alfred Dreyfus și a scrisorii deschise pentru apărarea militarului evreu acuzat de trădare, J'accuse, este autorul valorosului roman Thérèse Raquin, lucrării de teorie literară
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
trad., București, 1980; Hubert Faensen, Vladimir Ivanov, Arhitectura rusă veche, I-II, pref. Hubert Faensen, București, 1981; Albert Blankert, Johannes Vermeer din Delft, București, 1981; Louis Couperus, Comedianții, București, 1981, Iskander, pref. trad., București, 1986; Vicente Blasco Ibáñez, Călătoria unui romancier în jurul lumii, I-III, pref. trad., București, 1983-1984; Adalbert Stifter, Toamna, pref. trad., București, 1984; Jorge Isaacs, Maria, București, 1985; Jos Vandeloo, Casa cu străini, postfața trad., București, 1986; Karl Vossler, Din lumea romanică, pref. Mihai Pop, București, 1986; Hugo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
mai bună compoziție pe care o pot avea și de a fi reprezentarea celei mai unitare acțiuni posibile" (cap. 26). Constrângerile materiale ale scenei, limitându-l pe autorul dramatic, fac greu de integrat episoadele în sânul unei acțiuni unificate. Dacă romancierul poate povesti în voie acțiuni simultane, autorului dramatic îi este dificil să le reprezinte. "Epopeea are o trăsătură distinctă care îi permite să-și mărească întinderea; asta pentru că, în tragedie, nu este posibil să fie reprezentate mai multe părți ale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să conveargă spre un punct focal unic. 4. Verosimilul intern Respectul pentru verosimil, cum subliniază Corneille în Discursul despre tragedie, reprezintă una din dificultățile majore pentru autorul dramatic, confruntat în mod constant cu constrângerile scenei. Comparând condițiile în care scrie romancierul și cele de care se lovește autorul dramatic, el declară, în Discurs despre tragedie: Această reducere a tragediei la roman este piatra de încercare pentru a desprinde acțiunile necesare de cele verosimile. În teatru suntem incomodați de loc, de timp
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bine mai mult de jumătate din ceea ce se spune acolo ar fi mai bine dacă s-ar spune în casă decât în această Piață." Pentru a sublinia dificultățile inerente locului, Corneille imaginează care ar fi fost soluția adoptată de un romancier, pentru a povesti acțiunea din Horațiu, pe care el a trebuit să o plaseze în sala casei Bătrânului Horațiu, Piesa Horațiu, scrie el în Discurs despre tragedie, poate să furnizeze câteva exemple în această privință: unitatea de loc este respectată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reînvie personajele reale, cu temperamentele și ideile lor, cu întreaga perioadă care îi înconjoară." Autorul ar trebui atunci, după părerea lui Zola, să se înhame la o muncă de documentare enormă, la fel de minuțioasă ca anchetele preliminare la care se dedă romancierul naturalist. "Drama istorică este de acum înainte imposibilă, dacă nu se face acolo o analiză exactă, reînvierea personajelor și a mediilor. Este genul care cere cel mai mult studiu și talent. Trebuie nu numai să fii un istoric erudit, dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mult sau mai puțin perfecte, în locul realităților. Dar aceasta este atât de fără discuție adevărat, încât este inutil să mai vorbim. Este chiar fondul artei umane, fără de care nu ar fi posibilă vreo producție. Nu-i reproșăm pictorului culorile, romancierului cerneala și hârtia, autorului dramatic rampa și pendulele care nu merg." El nu cere niciodată iluzia perfectă. Dacă este dornic să fie mascate convențiile, o face pentru a apropia pe cât posibil scena de lumea reală, pentru a-i conferi o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mediul lor, în obiceiurile lor de viață, decorurile țin loc de "descriere continuă". "Ele au câștigat importanța pe care a luat-o descrierea în romanele noastre", afirmă Zola în Naturalismul în teatru. Ele reprezintă acele "felii de viață" pe care romancierii naturaliști le zugrăvesc cu minuție. "Cum de nu este perceput întregul interes pe care un decor exact îl adaugă acțiunii? Un decor exact, un salon de exemplu cu mobilele sale, jardinierele, bibelourile, precizează imediat o situație, îți spune cum este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nr.5, ianuarie 1954, intitulat "Acteur, espace, lumière, peinture" ("Actor, spațiu, lumină, pictură"). 11 Appia devine consilierul lui Emile Jaques Dalcroze (1865-1950), compozitor elvețian, când acesta a condus Institutul Jaques-Dalcroze, la Hellerau, lângă Dresda. 12 Camille Mauclair este totodată poet, romancier, eseist și istoric de artă. Pasionat de operele simboliștilor și de cele ale impresioniștilor pe care i-a apărat toată viața, a scris îndeosebi Stéphane Mallarmé (1894). 13 Maeterlinck, in La Jeune Belgique, 1890. Citat de Jacques Robichez, Le Symbolisme
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personalități din trecutul mai îndepărtat (Dimitrie Cantemir, Șerban Cantacuzino, Gh. Asachi, N. Filimon) ori mai apropiat (Al. Davila, Panait Cerna, Ștefan Petică). Remarcabile sunt cele câteva articole cu caracter teoretic ale lui Ion Biberi (Mesagiul unui cărturar, Scriitor și operă, Romancieri și critici), ca și eseurile cu deschidere filosofică ale lui Mircea Eliade (Adam pe Golgotha, Carnet de iarnă, Lucrurile de taină, Dintr-o antropologie), Vintilă Horia (Girolamo Savonarola sau Despre artă și religie), Petru Manoliu (Sensul și valoarea dorului) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se instituie ca un moment de referință în evoluția romanului românesc. Semna de obicei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
plasează pe tărâmul ipotezelor istoriei literare. Numindu-l pe Dinu Păturică, eroul lui F., „un Julien Sorel valah”, G. Călinescu definea atât seria caracterologică adecvată, cât și amprenta pusă de „stilul” valah asupra arivismului și parvenitismului. În traiectoria personajului său, romancierul a înscris scene și trepte semnificative care, cumulate, probează, uneori în exces, cum se mișcă fiecare fibră din alcătuirea unui ambițios de o infailibilă ticăloșie. Primit în slujbă la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, un fanariot venit în țară în suita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Firescul, 171-179; Culcer, Serii, 154-161; Marcu Mihail Deleanu, Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu pianul, 39-48; Ungureanu, Proza rom., I, 666-687; Rotaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi”, CNT, 1993, 50; Mircea A. Diaconu, Mircea Streinul - reperele unei poetici moderne, RL, 1994, 5; Aurel Petrescu, Mircea Streinul, VR, 1994, 11-12; Nicolae Havriliuc, Mircea Streinul, CNT, 1995, 9, 10; Z. Ornea, Mircea Streinul romancier, RL, 1995, 28; Mircea A. Diaconu, Revista „Iconar” și mișcarea literară interbelică, „Analele Bucovinei”, 1995, 2; Mircea Streinul și contemporanii săi (anchetă realizată de Mircea A. Diaconu; participă Mihai Cazacu, Leon Țopa, E. Ar. Zaharia, Vladimir Trebici), JL, 1995, 13-16
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
o cameră. Ne face să vedem și să simțim o situație în care nu există martori. Nimeni nu se supără spunând: „Acest autor «inventează» ceea ce spune” pentru că scena se petrece în absența martorilor. În acest caz, însă, toți știu că romancierul nu pretinde să povestească fapte trăite. Ne aflăm în lumea ficțiunii și lumea descrisă nu este întocmai lumea reală. Este o lume creată și plăsmuită de autorul romanului. Această lume, însă, este verosimilă, adică asemănătoare cu lumea adevărată. E o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că Biblia utilizează unele mijloace literare pe care le regăsim astăzi în romanul modern nu înseamnă sub nici o formă că Biblia este un roman. Înseamnă doar că modul de a scrie al autorilor biblici este mai apropiat de cel al romancierilor moderni decât cel al cronicarilor, jurnaliștilor și corespondenților televiziunilor noastre. În cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci diferența dintre istorie, așa cum
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Îl informează pe cititorul său fără să caute să se justifice în niciun fel. Lucrul „merge de la sine” pentru că e vorba de un mod de a povesti admis de toți. În realitate, tehnica „naratorului omniscient” este adoptată foarte des de romancierii antici și moderni. Găsim aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se opresc aici: stilul Gn 1 este destul de apropiat de cel al unor teorii moderne despre originea lumii. Precizez imediat că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Neamtzu. Teatru publică Romulus Vulcănescu și Radu Mărculescu, iar articole și studii dedicate literaturii române - Petre V. Haneș (Mihai Eminescu și Transilvania), Yvonne Rossignon (Tânăra poezie română), Dan Smântânescu (Un poet necunoscut înainte de 1838: vornicul Dimachi), Pericle Martinescu (Gib Mihăescu, romancier al virilității). Vasile Netea se ocupă de Ilarie Chendi, iar Ovidiu Papadima de Pavel Dan. Numărul 3-5/1941 este dedicat lui Eminescu (semnează Pan M. Vizirescu, Petru P. Ionescu, Aurel Cosmoiu, Octavian Neamțu, Maria Mihai, Cristofor Dancu, Vintilă Horia, Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
ființe bestiale, moartea mamei naturale și a celei adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
autorii germani i-a citit pe Heine, Lenau, Körner, Ruckert, Uhland, Murger. Îl admira pe Goethe pentru echilibrul și stăpînirea lui de sine. I-a citit și pe Kant, ca și pe Schopenhauer. A avut posibilitatea să citească operele marilor romancieri și poeți ruși Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, ca și pe cele ale lui Pușkin și Lermontov doar în traduceri în limba franceză. Ca și pe Desiderius Erasmus, pe care îl considera drept unul dintre cele mai profunde spirite filosofice din istoria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru că nu fusese pătat de colaborarea cu Vichy. Dintr-o generație anterioară de personalități italiene rămânea doar filosoful napolitan Benedetto Croce (născut În 1886). În Italia postfascistă, Ignazio Silone, născut În 1900, era printre cei mai vârstnici dintre intelectualii influenți; romancierul și comentatorul politic Alberto Moravia avea 38 de ani, iar scriitorul și editorul comunist Elio Vittorini era cu un an mai mic. În Germania, unde simpatiile naziste și războiul Îi seceraseră pe scriitori și intelectuali, Heinrich Böll - cel mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cât și la antiintelectualismul violent al naziștilor. Pentru mulți tineri intelectuali, comunismul nu era o convingere, ci o credință - cum observa ulterior Alexander Wat (alt viitor ex-comunist polonez), intelighenția laică din Polonia tânjea după un „catehism subtil”. Dintre studenții, dramaturgii, romancierii, jurnaliștii și profesorii est-europeni, numai o mică parte au devenit comuniști activi, dar ei erau adesea vârfurile generației. Pavel Kohout, care avea să capete În deceniile următoare faimă internațională ca disident și eseist/dramaturg postcomunist, s-a remarcat inițial În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]