4,986 matches
-
Frumoasa din pădurea adormită (Rusă: Спящая красавица / Spyashchaya krasavitsa) este un balet alcătuit dintr-un prolog și trei acte, interpretat prima dată în 1890. Muzica a fost compusă de Piotr Ilici Ceaikovski (Opus 66). Muzica a fost finalizată în 1889 și este al doilea din
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
în mare parte de cristalizarea structurii organizării, de pildă Consiliul Consultativ și Departamentul de justiție . În timpul celui de-al doilea califat se intensifică activitățile de misionariat, din Guyana până în Mauritius , realizându-se și mai multe traduceri ale Coranului (engleză, daneză, rusă etc.); califul însuși redactează un comentariu vast, în Urdu, al Coranului . Prima moschee construită în Anglia, Moscheea Faḍl, e finalizată în 1925 . Răspândirea fără precedent a noii credințe în această perioadă este interpretată în contextul profeției tatălui său . Baŝīr-ud-Dīn Maḥmūd
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
(în ebraică:אוּרי ניסן גְנֶסִין: rusă: Ури Нисан Гнесин; 29 octombrie 1879, Starodub, Imperiul Rus - 6 martie 1913, Varșovia, Polonia) a fost un scriitor evreu ruso-polonez de limba ebraică, care s-a distins mai ales prin povestiri și nuvele. În afară de aceasta a scris și poezii, critică
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
În afară de aceasta a scris și poezii, critică literară și a tradus în ebraică din literatura universală. s-a născut în 1879 în Imperiul Rus, la Starodub, în gubernia Cernigov din sud-vestul Rusiei (în zilele noastre în raionul Briansk din Federația Rusă) Fratele sau mai mic, Menahem Gnessin (1882-1952), a fost actor de teatru, unul din fondatorii Teatrului Habima în limba ebraică. Au crescut în localitatea Pocep în Belarus , unde tatăl său, Yehoshua Natan (Nota sau în idil, Nosn) Gnessin, care era
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
au avut loc începând cu 2004. Rusia susține că a îndeplinit toate obligațiile prin semnarea acordurilor cu Georgia pentru a închide bazele Batumi și Ahalkalaki și a-și retrage trupele staționate acolo până la sfârșitul anului 2008. Atât timp cât nu toate trupele (ruse) sunt retrase din Georgia și Republica Moldova, membrii NATO refuză să ratifice tratatul. Acesta include desființarea bazei rămase (după 2008) în Georgia: baza Gudauta situată în Abhazia. Acest lucru a fost privit ca o încercare de a amâna ratificarea.
Summitul de la Istanbul din 1999 () [Corola-website/Science/333682_a_335011]
-
Petrovna (născută ducesă de Oldenburg). Străbunicii săi au fost împăratul Nicolae I al Rusiei și împărăteasa Alexandra Feodorovna (născută Prințesa Charlotte a Prusiei). Prințul Nicolae a fost adus la Cap d'Antibes cu familia sa și a vorbit fluent atât rusa cât și franceza din copilărie. A crescut într-un mediu rusesc; biserica locală avea un preot rus iar familia sa a angajat personal rus și o bonă rusă. Prințul Nicolae a primit o formă de învățământ privat în Franța, studiile
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
mai bun acolo. El și-a dorit să devină ofițer de marină și și-a convins părinții la vârsta de 12 ani că acesta este visul său. Totuși el era un Romanov și exista o marină sovietică nu marina imperială rusă așa că s-a decis pentru o cariră în marina italiană. Utilizând relația strânsă a familiei sale cu familia regală italiană (ambele sale bunici, atât bunica Milica cât și regina Elena a Italiei, soția regelui Victor Emanuel al III-lea, au
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
în Podișul Transilvaniei. La sfârșitul etapei, forțele Armatei de Nord ocupau aliniamentul: Toplița - vârful Bătrâna (1.634 m) - Bucin - muntele Cucului - imediat vest Bixad. Obiectivele principale ale operațiilor Armatei de Nord au fost realizarea și menținerea joncțiunii cu Armata 9 rusă la flancul drept, respectiv Armata 2 la flancul stâng, concomitent cu continuarea înaintării forțelor din flancul stâng în vederea scurtării și rectificării frontului. Forțele inamice erau reprezentate de Divizia 61 austro‑ungară și Brigada 1 Husari (Landsturm), ocupând aliniamentul: vârful Pietrosul
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. În Uniunea Sovietică criteriile pentru desemnarea unei așezări de tip urban erau stabilite independent de fiecare republică în parte. Acele criterii, totuși, se diferenețiau foarte puțin de la o republică la alta. În RSFS Rusă așezările de tip urban erau împărțite în trei tipuri: În prezent în Federația Rusă nu există criterii unice pentru formarea așezărilor de tip urban, acest lucru intrând în competența subiectelor federale. La 1 ianuarie 2013 în Rusia existau 1235 de
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
publicat în 1963 la Editura Cartea Moldovenească din Chișinău în limba română cu caractere chirilice. O continuare a acestui roman a fost scrisă în 1967, ambele romane formând o dilogie intitulată "Povara bunătății noastre". Dilogia a fost publicată în traducere rusă în 1968, în biblioteca revistei "Drujba narodov" a Casei Editoriale „Izvestia” din Moscova, și în 1969, la Editura Molodaia Gvardia din Moscova. Prima ediție în limba română (cu caractere chirilice) a dilogiei "Povara bunătății noastre" a fost publicată în 1970
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
a culturii și tradițiilor naționale românești din RSS Moldovenească. Scriitorul a impus o „formulă narativă lirico-simbolică”, potrivit acad. Mihai Cimpoi, cultivând o narațiune baladescă cu vădite aspecte polemice în spiritul prozei lirice ce se impunea tot mai mult în literaturile rusă, ucraineană sau kirghiză. Literatura sa se înscrie pe linia tradiției prozei moldovenești cultivate de Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, cu o curgere domoală a întâmplărilor și cu o oralitate evidentă. Autorul este un susținător al valorilor morale existente în mediul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță sunt lipsite de speranța într-un viitor mai bun. Romanul "Balade din cîmpie" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă ("Степные баллады", Molodaia Gvardia, Moscova, 1963; traducere de Ion Druță), lituaniană ("Stepių baladės", Vaga, Vilnius, 1964), letonă ("Stepes balădes", Liesma, Riga, 1965) etc. După publicarea completă a dilogiei, "Povara bunătății noastre" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
rusă ("Степные баллады", Molodaia Gvardia, Moscova, 1963; traducere de Ion Druță), lituaniană ("Stepių baladės", Vaga, Vilnius, 1964), letonă ("Stepes balădes", Liesma, Riga, 1965) etc. După publicarea completă a dilogiei, "Povara bunătății noastre" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă ("Бремя нашей доброты", biblioteca revistei Drujba narodov a Casei Editoriale „Izvestia” din Moscova, 1968; traducere de Ion Druță; reeditată în 1969 și 1983 de editura Molodaia Gvardia din Moscova), letonă ("Mūsu labsirdības nasta", Liesma, Riga, 1970; traducere de Aleksandrs Borščagovskis
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Moscova, 1968; traducere de Ion Druță; reeditată în 1969 și 1983 de editura Molodaia Gvardia din Moscova), letonă ("Mūsu labsirdības nasta", Liesma, Riga, 1970; traducere de Aleksandrs Borščagovskis și I. Ogurcovs), lituaniană ("Mūsų gerumo našta", Vaga, Vilnius, 1970; traducere din rusă de Feliksas Jukna și Tatjana Rostovaitė), bulgară ("Степни балади", Narodna kultura, Sofia, 1971; traducere din rusă de Natașa Manolova), germană ("Die Last unserer Güte", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1971; traducere de Harry Burck, cu o postfață de Herbert Krempien
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Moscova), letonă ("Mūsu labsirdības nasta", Liesma, Riga, 1970; traducere de Aleksandrs Borščagovskis și I. Ogurcovs), lituaniană ("Mūsų gerumo našta", Vaga, Vilnius, 1970; traducere din rusă de Feliksas Jukna și Tatjana Rostovaitė), bulgară ("Степни балади", Narodna kultura, Sofia, 1971; traducere din rusă de Natașa Manolova), germană ("Die Last unserer Güte", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1971; traducere de Harry Burck, cu o postfață de Herbert Krempien), ucraineană ("Сила доброти нашоï", Dnipro, Kiev, 1972; traducere din română de I.M. Havriliuk), georgiană ("Степные баллады
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
1971; traducere de Harry Burck, cu o postfață de Herbert Krempien), ucraineană ("Сила доброти нашоï", Dnipro, Kiev, 1972; traducere din română de I.M. Havriliuk), georgiană ("Степные баллады", Tbilisi, 1973), poloneză ("Brzemię naszej dobroci", Ludowa Spółdzielnia Wydawnicza, Varșovia, 1976; traducere din rusă de Andrzej Szymański), bielorusă ("Цяжар нашай дабрынi", Minsk, 1977; traducere din rusă de Kastus Kireenka), kazahă Аk koнiлмiз, жук ауыр", Alma Ata, 1971), cehă ("Břímě naší dobroty", Lidové nakladatelství, Praga, 1980; traducere de Stáňa Síbrtová), estonă ("Meie headuse koorem", Eesti
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Сила доброти нашоï", Dnipro, Kiev, 1972; traducere din română de I.M. Havriliuk), georgiană ("Степные баллады", Tbilisi, 1973), poloneză ("Brzemię naszej dobroci", Ludowa Spółdzielnia Wydawnicza, Varșovia, 1976; traducere din rusă de Andrzej Szymański), bielorusă ("Цяжар нашай дабрынi", Minsk, 1977; traducere din rusă de Kastus Kireenka), kazahă Аk koнiлмiз, жук ауыр", Alma Ata, 1971), cehă ("Břímě naší dobroty", Lidové nakladatelství, Praga, 1980; traducere de Stáňa Síbrtová), estonă ("Meie headuse koorem", Eesti Raamat, Tallinn, 1981; traducere de Evi Puskar), slovacă ("Bremeno našej dobroty", Pravda
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
cupole a fost construită în detrimentul trezoreriei țariste, în anii 1853-1868, fiind însă distrusă de autoritățile comuniste în anii '30 ai secolului trecut. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației satului Chetrosu era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Chetrosu, Iampil () [Corola-website/Science/333823_a_335152]
-
Bătălia de la Łódź a avut loc între 11 noiembrie și 6 decembrie 1914, lângă orașul Łódź din Polonia. Ea s-a dat între germană și armatele ruse , și , în condiții grele de iarnă. În septembrie 1914, rușii învinseseră ofensiva austro-ungară din Galiția în lăsând cetatea austriacă Przemyśl sub asediul armatei a VIII-a ruse. învinsese prima tentativă germană de capturare a Varșoviei în . Comandamentul rusesc era divizat
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
lângă orașul Łódź din Polonia. Ea s-a dat între germană și armatele ruse , și , în condiții grele de iarnă. În septembrie 1914, rușii învinseseră ofensiva austro-ungară din Galiția în lăsând cetatea austriacă Przemyśl sub asediul armatei a VIII-a ruse. învinsese prima tentativă germană de capturare a Varșoviei în . Comandamentul rusesc era divizat pe tema felului în care se pot capitaliza aceste succese recente. Marele duce Nikolai Nikolaevici favoriza o ofensivă în Prusia Orientală, în timp ce șeful statului major, , susținea o
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
von Hotzendorf, comandantul austriac, a mutat Armata a II-a Austriacă în locul fostei poziții a Armatei a IX-a Germane. Generalul Nikolai Ruzski preluase recent comanda Grupului de Armate rusesc ce apăra Varșovia. Ruzski avea sub comanda sa Armata I Rusă a generalului , poziționată la nord de Vistula, cu excepția unui singur corp care se afla pe malul sudic al fluviului. Ruzski avea și Armata a II-a Rusă condusă de generalul Scheidemann, care era poziționată direct în fața Łódźului. Armata a V-
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
de Armate rusesc ce apăra Varșovia. Ruzski avea sub comanda sa Armata I Rusă a generalului , poziționată la nord de Vistula, cu excepția unui singur corp care se afla pe malul sudic al fluviului. Ruzski avea și Armata a II-a Rusă condusă de generalul Scheidemann, care era poziționată direct în fața Łódźului. Armata a V-a Rusă, condusă de , a primit ordin să abandoneze ofensiva din Silezia, și s-a deplasat pentru a ajuta la contracararea noii ofensive a lui Hindenburg. La
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
generalului , poziționată la nord de Vistula, cu excepția unui singur corp care se afla pe malul sudic al fluviului. Ruzski avea și Armata a II-a Rusă condusă de generalul Scheidemann, care era poziționată direct în fața Łódźului. Armata a V-a Rusă, condusă de , a primit ordin să abandoneze ofensiva din Silezia, și s-a deplasat pentru a ajuta la contracararea noii ofensive a lui Hindenburg. La 11 noiembrie, Armata a IX-a a lui Mackensen a lovit Corpul V Siberian al
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
al Vistulei și l-a desființat, luând 12.000 de prizonieri. Aceasta a lăsat un spațiu între Armatele I și a II-a rusești și cele două forțe au pierdut contactul una cu cealaltă. Între timp, Armata a II-a Rusă a lui Scheidemann era flancată și încerca să se retragă către Łódź. Rușii începeau să înțeleagă gravitatea situației din Polonia. Armata a II-a era acum amenințată cu încercuirea. Marele duce era îngrijorat mai ales de salvarea acestei armate și
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]