4,832 matches
-
comuniști sârbi. Liga Comuniștilor din Kosovo a declarat că revoltele au fost un produs al naționalismului albanez, iar Serbia a reacționat prin dorința de a reduce puterea albanezilor din provincie și printr-o campanie de propagandă care a susținut că sârbii au fost alungați în afara provinciei mai degrabă de creșterea populației albaneze decât de starea proastă a economiei. În 1981 s-a raportat că aproximativ 4.000 de sârbi plănuiau să se mute din Kosovo în Serbia Centrală, după revoltele din
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
din provincie și printr-o campanie de propagandă care a susținut că sârbii au fost alungați în afara provinciei mai degrabă de creșterea populației albaneze decât de starea proastă a economiei. În 1981 s-a raportat că aproximativ 4.000 de sârbi plănuiau să se mute din Kosovo în Serbia Centrală, după revoltele din luna martie care au condus la mai multe decese în rândul sârbilor și la profanarea bisericilor și cimitirelor ortodoxe sârbe. 33 formațiuni naționaliste au fost destrămate de Poliția
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
decât de starea proastă a economiei. În 1981 s-a raportat că aproximativ 4.000 de sârbi plănuiau să se mute din Kosovo în Serbia Centrală, după revoltele din luna martie care au condus la mai multe decese în rândul sârbilor și la profanarea bisericilor și cimitirelor ortodoxe sârbe. 33 formațiuni naționaliste au fost destrămate de Poliția Iugoslavă care a condamnat 280 de persoane (800 au fost amendate, iar încă 100 au fost anchetate) și a confiscat arme ascunse și materiale
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
strămutat la 25 km nord pe o mică insulă lângă coastă, unde au fondat o nouă așezare, Lausa. S-a afirmat că un al doilea raid slav din 656 a dus la distrugerea totală a Epidaurumului. Slavii, inclusiv croați și sârbi, s-au așezat de-a lungul coastei în secolul al VII-lea. Slavii și-au numit așezarea "Dubrovnik". Populația romanizată autohtonă și slavii alogeni au păstrat o dușmănie permanentă, deși cele două așezări se unificaseră în secolul al XII-lea
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Lissei, manufacturile engleze, excluse din porturile franceze, italiene, olandeze și germane, și-au găsit drumul spre centrul Europei prin Salonic și Ragusa. Dar acest stat, care negociase atât de abil înțelegeri avantajoase cu turcii, și care rezistase imperiilor grec și sârb și ținuse piept Republicii Veneția, nu a reușit să reziste și expansiunii napoleoniene. Bătălia de la Austerlitz și tratatul de pace care i-a urmat au obligat Austria să cedeze Dalmația Franței, ceea ce a pus Ragusa în fața unei dileme. era o
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
în timpul Războaielor Balcanice și la începutul Primului Război Mondial. În iarna dintre anii 1915-1916, în timpul Primului Război Mondial, armata sârbă s-a retras din Kosovo, care a fost ocupat de Bulgaria și Austro-Ungaria. În 1915, după ce Austro-Ungaria a ocupat provincia Kosovo învingându-i pe sârbi, Azem Galica a început o rezistență armată împotriva noiilor invadatori. Cu toate acestea, după ce a fost convins de Luigj Gurakuqi, Prenk Bib Doda și Fejzi Alizoti, precum și după deschiderea a 300 de școli albaneze, acordarea dreptului de a arbora steagul
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
obiceiurile țării, limba albaneză și religiile creștină și musulmană, Azem Galica a acceptat ocupația Imperiului Austro-Ungar. În 1918 Armata Sârbă a alungat armatele Puterilor Centrale din Kosovo. După ce s-a încheiat Primul Război Mondial, Kosovo a fost inclus în Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (cunoscut mai târziu sub numele de Regatul Iugoslaviei) la 1 decembrie 1918. Galica a devenit din nou un proscris și a reluat lupta împotriva armatei și poliției regale sârbe. Albanezii kosovari nemulțumiți, care s-au adunat în jurul
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
o putere militară superioară și trupe mai numeroase, a atacat zona Junik. Ei au reușit să-l rănească pe Azem care a murit mai târziu din cauza rănilor. Ultima lui dorință a fost ca trupul său să nu fie găsit de către sârbi și astfel el a fost îngropat într-o peșteră adâncă. A murit pe 15 iulie 1924. Moartea lui Galica a reprezentat o lovitură puternică dată rezistenței împotriva opresiunii iugoslave din Kosovo, care durase timp de opt ani. Iugoslavii au intensificat
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
o bursă de stat pentru a urma cursuri de specializare la Scoala Politehnica din Zürich. Pašić a absolvit ca inginer, dar, în afară de scurtă participare la construirea căii ferate Viena-Budapesta, el nu a lucrat în acest domeniu. O colonie de studenti sârbi trăia în Elveția, unde ei au făcut cunoștință cu ideile socialismului. Studenții vor forma mai tarziu nucleul mișcării radicale și socialiste din Șerbia. Unul dintre ei a fost Svetozar Marković, care va deveni primul mare ideolog socialist din Șerbia. În timpul
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Austro-Ungaria, care a elaborat planuri de a transforma Șerbia într-una dintre provinciile sale (cancelarul german Otto von Bismarck declarase deja în 1879 că Șerbia este o piedică în calea dezvoltării Austriei). Deoarece provocările latențe ale Austro-Ungariei la adresa Șerbiei cu privire la sârbii care trăiau în Bosnia și Herțegovina, ce era oficial încă parte a Imperiului Otoman, dar fusese ocupată de Austro-Ungaria din anul 1878, și provocarea de probleme exportului sârbesc care se desfășura, în principal, prin Austria (deoarece Șerbia nu avea ieșire
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
tensiuni, Pašić l-a demis pe administratorul militar al Șerbiei Vechi și a programat noi alegeri pentru anul 1914, dar izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat punerea în practică a planului său. După Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, când membrii sârb organizației revoluționare sârbe Tânără Bosnie l-au asasinat pe moștenitorul aparent al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, guvernul Austro-Ungariei a acuzat imediat guvernul sârb că a fost în spatele asasinării. Astăzi, consensul general este că guvernul sârb nu a organizat acel
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
degrabă unul dictatorial și îl detesta pe Pašić, precum și toate discuțiile sale despre democrație. Conflictul între cei doi a început foarte curând, atunci când Șerbiei i-a fost propus Tratatul de la Londra prin care urma să se extindă către teritoriile etnicilor sârbi de la vest, inclusiv o porțiune de pe coasta Adriaticii și unele teritorii populate de etnici albanezi din nordul Albaniei. În schimb, Șerbia trebuia să renunțe la o parte din Vardarul Macedonean în favoarea Bulgariei, astfel încât aceasta din urmă să intre în război
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
în favoarea Bulgariei, astfel încât aceasta din urmă să intre în război de partea Antantei. Pašić și regentul Alexandru au fost amândoi împotriva acestui tratat, deoarece au considerat că ar fi o trădare a sacrificiilor făcute de croați, de sloveni și de sârbi în Războaiele Balcanice, iar negocierile pentru un viitor stat al slavilor sudici începuseră deja. Cu toate acestea, Pašić și regele Petru nu au susținut prea mult ideea iugoslavă spre deosebire de regent care a cerut crearea unui stat cât mai mare posibil
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
în direcția Greciei, dar au fost atacate de bulgari și au trebuit să treacă prin Albania către insula grecească Corfu, unde s-a semnat în 1917 Declarația de la Corfu ce a pregătit terenul viitorul stat al slavilor sudici Iugoslavia. Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (SHS) a fost proclamat oficial pe 1 decembrie 1918 și, fiind prim-ministru al Șerbiei la acel moment, Pašić a fost în general considerat "de facto" prim-ministru al noului stat al slavilor sudici. Acordul politic a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
rămas parte a Austriei). În momentul când Benito Mussolini a fost dispus să modifice Tratatul de la Rapallo din 1920, care separă un sfert din teritoriul etnic sloven de restul de trei sferturi al teritoriului slovenilor care făcea parte din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu scopul de a anexă statul independent Fiume la Italia, încercările lui Pašić de a corecta frontierele de la Postojna și Idrija au fost subminate tot de regentul Alexandru care a preferat să aibă „relații bune” cu Italia
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
la 1 ianuarie 1921. De îndată ce au început discuțiile cu privire la constituția noului stat, s-au conturat două opinii diametral opuse, una sârbă și alta croată. Pašić și regentul Alexandru au dorit un stat unitar, dar din motive diferite. Pašić consideră că sârbii ar putea fi în minoritate într-un astfel de stat și că o entitate neconsolidata și eterogena s-ar putea destrăma dacă ar fi federalizata, în timp ce regentul pur și simplu nu dorea să împartă puterea cu alții, așa cum a dovedit
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
obținerea independenței depline a Croației, a cerut să fie formată o republică federală. Cum Pašić deținea majoritatea în Adunarea Națională, o nouă constituție a fost adoptată de Vidovdan (ziua Sf. Vitus), 28 iunie 1921, prin care s-a organizat Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor că o monarhie parlamentară (deși foarte unitară) și s-au desființat guvernele provinciale, adică resturile firave de autonomie pe care le mai aveau Slovenia, Croația, Dalmatia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Voivodina. La începutul anilor 1920, guvernul
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
lider al mării hegemonii sârbe, în timp ce realizările sale în construirea Șerbiei moderne au fost complet ignorate. Aceeași retorica este încă folosită de criticii croați. Pašić este atacat puternic din cauza rolului său în formarea Regatului Iugoslaviei și a opiniei sale că sârbii, în calitate de etnici majoritari ai statului, ar trebui să aibă întotdeauna funcții de conducere (cu exceptia slovenului Anton Korošec în anii 1928-1929, toți prim-miniștrii din perioada 1918-1941 au fost sârbi). Fiind împotriva statului federal al slavilor sudici încă de la început, el
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
rolului său în formarea Regatului Iugoslaviei și a opiniei sale că sârbii, în calitate de etnici majoritari ai statului, ar trebui să aibă întotdeauna funcții de conducere (cu exceptia slovenului Anton Korošec în anii 1928-1929, toți prim-miniștrii din perioada 1918-1941 au fost sârbi). Fiind împotriva statului federal al slavilor sudici încă de la început, el a fost acuzat că a sustinut formarea Șerbiei Mari în care puterea să fie concentrată la Belgrad. Teoreticianul comunist croat Otokar Keršovani a inventat o expresie cu privire la Pašić: "numele
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
el este legat de evenimente istorice, mai degrabă decât că evenimentele istorice ar fi legate de numele lui", care a fost utilizată pe scară largă și citată în timpul regimului comunist din 1945 până în 1991. El a fost criticat și de sârbi. Fostul său coleg de partid Peră Todorović a scris că Pašić a fost neîndemânatic și nehotărât. Istoricul Vladimir Ćorović a afirmat deschis că Pašić nu a avut o fărâma de curaj, în timp ce medicul elvețian și filantropul sârb Archibald Reiss i-
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
deschis că Pašić nu a avut o fărâma de curaj, în timp ce medicul elvețian și filantropul sârb Archibald Reiss i-a criticat slăbiciunea față de fiul său, Râde. Nikola Pašić s-a căsătorit cu Đurđina Duković, fiica unui bogat comerciant de grâne sârb din Trieste, Italia. Nuntă lor a avut loc în biserică rusă din Florența din dorința de a evita sosirea numeroasei colonii sârbești din Trieste și a avut trei copii: fiul Radomir-Rade și fiicele Dara și Pava. Râde, un playboy și
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
piața a fost numită după Karl Marx și Friedrich Engels. Statuia din bronz, înaltă de 4,2 metri, a lui Pašić se află în piață, orientată către clădirea adunării. El a fost inclus în lista celor mai importanți 100 de sârbi.
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
România nu stă rău în acest top mondial, spune prof. Dumitru Sandu. Sunt cinci grupe: foarte fericit, feriocit, mediu, nefericit, foarte nefericit, iar țara noastră se plasează în grupul de mijloc. Starea de spirit a românilor seamănă cu cea a sârbilor, muntenegrenilor, macedonenilor sau lituanienilor. Surprinde vecinătatea cu Zambia, o țară cu o situație foarte diferită de a noastră. Este greu să crezi că oamenii dintr-un stat unde mortalitatea infantilă este de 6 ori mai mare ca în România pot
Raport global despre fericire: Dumitru Sandu explică studiul Gallup ”World Happiness Report” by Val Vâlcu () [Corola-website/Journalistic/105081_a_106373]
-
o situație deosebită, în special în zona de nord a Capitalei. De atunci și până acum, cetățenii au trimis pe adresa Primăriei Municipiului București peste 150 de sesizări privind mirosul dezagreabil perceput în zona cartierelor Bucureștii Noi, Pajura, Militari, Giulești Sârbi și în localitățile Chitila și Chiajna. Au apărut sesizări și din partea de sud a Capitalei", a explicat Gabriela Firea. Referitor la spațiul verde din Capitală, Primarul General a arătat că după întâlnirea din luna iulie dedicată situației parcurilor, au fost
Gabriela Firea, măsuri pentru implementarea problemelor de mediu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105214_a_106506]
-
cu sfasitul lunii septembrie". Gropile de gunoi. Se va merge până la retragerea autorizației de mediu Referitor la gropile de gunoi, Bogdan Trif, comisarul Gărzii Naționale de Mediu a arătat că au fost verificate atât groapile de gunoi Iridex și Giulești Sârbi, cât și incineratorul de deșeuri periculoase. În cazul Iridex, au fost trasate măsuri reparatorii cu termen de 60 de zile iar în cazul în care aceste măsuri nu vor fi respectate, activitatea Iridex urmează a fi suspendată pe o perioadă
Gabriela Firea, măsuri pentru implementarea problemelor de mediu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105214_a_106506]