23,741 matches
-
mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor gesturi ordonate: să trag, să merg în rând, să mănânc din gaméle de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am auzit pe cineva care mă striga. Vocea părea să vină din frunzișul copacilor. Am ridicat capul, l-am văzut pe Pașka! Pista pătrată de dans era înconjurată cu un gard înalt de lemn. Dincolo de el, se înălța o vegetație sălbatică, un hățiș intermediar între un parc în paragină și o pădure. L-am văzut pe o creangă mare de arțar, deasupra gardului... Tocmai părăsisem pista de dans, după ce mă lovisem, în stângăcia mea, de sânii partenerei... Era prima oară că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a tătarii”. Se despărțeau În două cete : cei din ceata lui Ștefan erau moldovenii, cei din ceata a doua erau tătarii, În frunte cu puiul de răzeș, Mitruț... II Era În ziua aceea un văzduh limpede ca lacrima. Înfloriseră trandafirii sălbatici și sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tătarul pare c-a Înaintat. Dar Buzescu Preda vede cu durere, Floarea românimii ce pe vale piere. Trece Înainte pe un cal În joc Ce varsă din ochi-i flacără de foc. Iată că nepotul hanului tătar Trece pe-un sălbatic, ager armăsar, Unde se arată pe Întinsa vale, Prin oștirea noastră Își deschide cale. Iar Buzescu Preda, cum Îl Întâlni, Îi ieși-nainte și-astfel Îi vorbi: Dacă nu ți-e frică, și-ai credință-n tine, O, tătare! Vino
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
traseră Îndărăt, În Întărituri. Ofițerii români strigară : Prin foc, prin spăngi, prin glonți, prin fum, Prin mii de baionete !” ai noștri se prăvăliră spre parapet Într-o tăcere așa de Înfiorătoare și de mânioasă și Într-un avânt așa de sălbatic, Încât pământul se zgudui. O volbură de foc se deschise. A fost o lovitură de trăsnet la care turcii nu se așteptau. Cei de pe creasta parapetului se prăvăliră deodată În șanț. Românii izbeau În dreapta și În stânga, răcnind, scrâșnind. Dușmanii se
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a sistemelor existente”. Cu alte cuvinte, în pofida criticilor din toate direcțiile, teoria economică dominantă oferă posibilitatea revizuirii modelului dezvoltării economice, a unei analize în care să fie atribuite valori economice bunurilor considerate până nu demult libere (aer, apă, climă, vegetație sălbatică, plăcerea destinderii în mijlocul naturii etc). Controverse privind economia dezvoltării Lord Robbins observa, acum mai bine de patru decenii, că teoria dezvoltării economice adresează două tipuri de întrebări: Care sunt cauzele fundamentale sau condițiile dezvoltării economice? Ce traiect va lua dezvoltarea
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord Și îndulcea în vânturi sălbaticul acord. Acel luceafăr dulce, acel diamant de foc Pieri din ceru-i rece, zbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă-i marea, se plânge mai amară, De-atunci mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă lese-n pace, Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde (vorba-i De tremur pare [plină]) De vrei un leac, iubito, La inimă-mi tu vină. 4 2306 [PRIN PUSTII, PRIN MUNȚI SĂLBATICI] Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde (vorba-i De tremur pare [plină]) De vrei un leac, iubito, La inimă-mi tu vină. 4 2306 [PRIN PUSTII, PRIN MUNȚI SĂLBATICI] Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu trufie, Acolo zmeura, mura Au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca acela de serios, luă cu sine pe ascuns o sabie, pentru a-și vinde viața cât se poate de scump, și merse apoi târziu noaptea la înverșunatul Asan. Acesta, cum îl zări pe cel chemat, îi veni o furie sălbatică și trase repede sabia. Dar tot așa de repede o trase Ivanco pe a sa, lovi și străpunse pe Asan și puse capăt neplăcut vieții eroicului conducător al românilor. Ivanco fugi din locul faptei sale, se puse-n înțelegere cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
năvală asupra vitelor de tăiat și de ham, asupra turmelor de vite albe și a hergheliilor de cai care erau ale oștirii împresurătoare și pășteau pe lângă tabăra latină, pe grasele pajiști. Latinii, cum zăriră pe cumani, săriră în picioare cu sălbatică impetuozitate, apucară lăncile, se aruncară pe cai și apucară la goană după cumani cu dârlogii slobozi. Cumanii însă fugiră cu toată graba îndărăt și pe când fugeau își zvârleau săgețile fără a se opri, înapoia lor, asupra dușmanului ce-i urmărea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cruțe și să mănție Adrianopolul, fiind oarecum un meterez înaintat al Constantinopolei; să nimicească însă Didymotichos; căci Ioannițiu își propusese de-a pustii Tracia, de-a o depopula cu desăvârșire și a o preface într-un deșert pentru petrecerea fiarelor sălbatice. Războiul pe care-l purta regele român nu era așadar de rând, ci un aprig război de exterminare contra rasei grecești. Când Ioannițiu sosi cu acest plan înaintea orașului Didymotichos și daca văzu orașul așezat pe-nălțime și bine întărit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea cu sălbatecii cumani. Nemesis ajunse curând și pe acest stăpânitor, care-și înjosise tronul, prefăcîndu-l în eșafod, pe care a trebuit să-l împle apoi cu sângele său propriu. Daca în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai lui, Petru și Asan, în barbarie, asprime și cruzime îi întrecu cu mult. Neașteptata schimbare de domnie aduse la iveală o adâncă vrajbă în familia domnitoare. De la Asan, întemeietorul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Macedonia pe roditoarele șesuri de lângă Hebrus și în partea de jos a țării, unde acest râu, hrănit de multele ape ce se varsă în el, primește numele, schimbat de gura poporului, Marița. Pustiire și pradă, robire și măcel însemnau drumul sălbaticei invaziuni, iar pe piețele mai mari, precum Adrianopol și Didymotichos, Vizia și Kalliupolis se licitau public prizonierii cumanilor, deveniți sclavi. Folosindu-se de poziția critică și hrănind necontenita lor ură contra grecilor, latinii hotărâră să se răzbune asupra împăratului Ioan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se împacă mai întîi cu Asan și încheie cu el un tratat de pace în toată forma; apoi îl câștigă aliat în război și izbutesc a căpăta de la cumanii doritori de luptă, nomadizând risipiți prin țară și petrecând ca venituri sălbatice, o considerabilă oaste auxiliară, pusă pe câmpul de război. Bine înarmați, împuterniciți prin ajutorul bulgar și cuman, latinii încep campania contra lui Vatatzes, la care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât pe dreptul existenții proprie și a puterii materiale, iar când puterea materială începu a slăbi, atunci statul ajunse la oboseală și la o consistență mai puțin strânsă, neajunsuri cari permiseră întîi împărăției romeice reardicate, apoi statului osman fanatizat și sălbatic ca, pe temeiul unei idei de stat combinate c-o întreagă sau c-o jumătate de putere, să surpe șovăitorul stat româno-bulgar. O privire retrospectivă asupra decursului evenimentelor de la acel domnitor încoace confirmă observarea aceasta. Încă regele Bulgariei, Ioan Asan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la acel domnitor încoace confirmă observarea aceasta. Încă regele Bulgariei, Ioan Asan, al cărui popor începuse a primi încet-încet oarecare civilizație, se îndușmănise din nou cu latinii în pornită ceartă de interese; iar aceștia încheiaseră în contra lui o alianță cu sălbaticele oarde de cumani, carii în urmă pătrunseră prin inima Macedoniei cu sabie și cu foc. Cu atât mai favorabilă deveni situația pentru cumintele și activul regent Ioan Ducas Vatatzes, care izbuti să alunge pe romîno-bulgari din partea Traciei ocupate de ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înainta cu succes, nici se puteau retrage fără primejdie și făr-a fi prinși de pe la spate. Curând însă norocul războinic își întoarse foaia. În vara anului viitor (1307) veni ciocnirea între italieni pe de-o parte, și anume între catalanii cei sălbatici și însetați de sânge cari luptau sub steagurile lor și comiteau atrocități grozave, pustiiri și jafuri pe teritoriul romeic, și între răustrîmtorata împărăție bizantină pe de altă parte, căci curajosul coimperator Mihail, cu sentimentele lui nobile, nu putea răbda mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oamenilor și, trecând peste orice cultură specială, se îndreaptă la omul întreg), daca artea are în suita sa superficialitatea raționamentului și a criticei, apoi a irupt iar întru critica reprezintațiunei dramatice acest tren într-o formă atât de nedesciplinată și sălbatică încît zărim aici toate, furnicând între ele, întrunite, respingătoarele calități îndealtfel risipite, a obrăzniciei a inoranței, a lipsei de tact, a sans-cuelottismului brutal și a celui mai dulciu elogiu (Lobhudelei). Acest fenomen e atât de bătător la ochi încît nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt tulburați de ispite înfricoșate și sălbatice, dând războaie greu de purtat. Ne amintim aici și de ceea ce ne spunea Părintele Ilie Cleopa, anume, dacă am fi fost noi în pustie legați de un copac și am fi văzut pe diavol, am fi scos copacul din rădăcină
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și când pasiunile cele mai tainice găseau o ieșire care nu le-ar fi fost niciodată îngăduită în cursul vieții obișnuite, mai cumpătată și mai sobră. Asemenea izbucniri ale forțelor îngrădite ale naturii umane, care degenerau prea adesea în orgii sălbatice de desfrâu și crimă, au loc în mod obișnuit la sfârșitul anului...” (49, IV, p. 237). În cadrul acestor sărbători (inclusiv Saturnalia romană), în timpul cărora lipsa tuturor legilor era singura lege acceptată, era instaurată și anarhia socială. O datină tipică era
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-împlinia,/ Și da lui tat-so de bea” ; cf. 63, p. 298) sau să-și îmbete ortacii (43, p. 264) pentru a le învinge frica. în vechiul mit germanic al înfruntării dintre Beowulf și balaur, însoțitorii eroului, „cuprinși de o groază sălbatică” și „temându-se pentru propria lor viață”, o rup la fugă în timpul luptei. Același topos apare în unele versiuni ale mitului grecesc al gigantomahiei. Când balaurul Typhon asaltează cerul, toți zeii se sperie și fug în Egipt, metamorfozându-se, ca să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sub un paltin nalt,/ Nalt și minunat” (18, p. 76). În balade, șarpele fugărit de Iorgovan se acunde „Sub un paltin mare,/ La cap de cărare” (19, p. 52). Într-o altă variantă, anume „la trei păltinei” se ascunde „fata sălbatică” (18, p. 487 ; 105, p. 310). Într-un basm bucovinean (cules prin 1855), puterea și inima zmeului „s-află într-un paltin mare și înalt”, crescut pe un ostrov, și numai „șoimii Gerului” le pot aduce eroului (38, p. 64
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
regulă inter zisă muritorilor și chiar zeilor (Iliada, XX, 60-64). Când totuși călătoria este efectuată, drumul este obstaculat și 181Dendromitologie românească. Paltinul labirintic (1, pp. 121-130). Ea presupune coborâri și ascensiuni, traversări de ape și de codri, întâlniri cu animale sălbatice, bifurcări de drumuri etc. Iată descrisă „calea raiului”, într-un cântec cere- monial funerar cules în Moldova : Calea raiului e lungă ; cât o viață să n-ajungă. Calea raiului e smeadă, tragi la ea ca la obadă, urci, cobori și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apare ca fiind întâmplătoare inserarea anume a acestui soi de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală [Ioane], scoală Că soarele apune, Calea-n codru-ți tună, Codrul este mare Și lumină n-are
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]