5,454 matches
-
vedere că ar încălca proprietatea privată. În satul devălmaș însă nu exista proprietate privată, ci cel mult un drept de folosință îndelungată. Exista un acord comun, general acceptat, că deciziile colective primează asupra intereselor private. Internalizarea acestei norme făcea ca sătenii să nu opună o rezistență mare redistribuirii terenurilor. În plus, după cum am spus, redistribuirea avea loc după ce se strângea o masă critică de nemulțumiți și micile înțelegeri parti culare, aprobate de către obște, nu mai dădeau roade. Cu alte cuvinte, redistribuirea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
nu se mai cunoștea plasarea exactă a hotarelor. Atunci când se făcea hotărnicirea, era aproape tot satul de față, deoarece ciobanii cunoșteau mai bine anumite părți ale hotarului, lucrătorii agricoli pe altele și, dacă cele spuse de ei erau confirmate de sătenii din satul alăturat, atunci puteau fi stabilite hotarele. Nicio persoană nu cunoștea întregul hotar, dar obștea, ca întreg, îl cunoștea prin punerea cap la cap a diverselor părți de hotar cunoscute de un țăran sau altul (Stahl, 1998, vol. I
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
situarea într-o țarină supusă obligației de a fi dată periodic în folosință ca izlaz; o a treia cauză o constituie amplasarea stăpânirii pe un teren pe care obștea dorea să-l împartă în loturi și să-l distribuie tuturor sătenilor. Toate aceste conflicte erau rezolvate de către obște în principal prin mutarea forțată a stăpânirii într-un alt loc, denotând astfel norma puternic internalizată de toți conform căreia obștea are întâietate asupra intereselor private. Stăpânirile locurești, deși mai stabile ca alte
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
pe care o remarcă Stahl referitor la modul în care se decidea pe unde va trece drumul este aceea de a respecta traseele statornice pe care le urmează vitele instinctiv atunci când merg în cireadă. Construirea drumurilor devine o prioritate pentru săteni în momentul în care transportă recoltele cu carul și trec la tehnica de împietruire și săpare a șanțurilor marginale (Stahl, 1998, vol. I, pp. 292-295). 2.3.3.2. Munții, pădurea și poienile Inițial, munții și masivele forestiere nu aparțineau
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
piețe de desfacere bine dezvoltate, ar fi produs cu siguranță o criză acută a respecti velor sisteme de resurse. Principala destinație a pădurii era creșterea animalelor. Pășunatul în pădure se făcea fie cu pază, fie fără pază - caz în care sătenii obișnuiau să lase animalele libere în pădure toată vara cu clopote la gât pentru ca toamna să poată fi găsite mai ușor. Pășunatul în pădure era puțin reglementat sau chiar deloc, ceea ce înseamnă că nu existau reguli de acces foarte dezvoltate
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
se lăsau în pădure așezate în pomi cu lemne groase peste ele pentru a nu fi luate de vânt. Iarna veneau cu vitele în pădure și le dădeau să mănânce frunzele culese toamna. Dacă vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care în spate până în sat frunzele. Atunci când regulile silvice sunt mai aspre, și aici ne referim la nivelul constituțional, sătenii își restrâng practica la pomii din vatra satului. Când fac frunzarul în sat, el are 1,20
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
în pădure și le dădeau să mănânce frunzele culese toamna. Dacă vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care în spate până în sat frunzele. Atunci când regulile silvice sunt mai aspre, și aici ne referim la nivelul constituțional, sătenii își restrâng practica la pomii din vatra satului. Când fac frunzarul în sat, el are 1,20 metri lățime și 3 metri înălțime. Conform datelor din studiul lui Stahl, nu putem ști care este motivul pentru care frunzarele respectau aceleași
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
elaborat întrucât amenda pentru neplata taxei era echivalentă cu taxa, ceea ce făcea, probabil, ca doar cei prinși să plătească. În ceea ce privește paza animalelor, regulile erau diferite. De exemplu, oile erau păzite de ciobani plătiți, iar porcii erau păziți, pe rând, de către săteni. De asemenea, existau reguli în privința hranei animalelor provocate de stadiul primitiv al agriculturii. De exemplu, nu era permisă hrănirea porcilor cu porumb, în special în perioade de secetă. Acest lucru era posibil doar cu aprobarea domniei (Stahl, 1998, vol. I
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
coaja copacilor de pe un perimetru, iar aceștia se uscau, permițând pătrunderea luminii și creșterea ierbii. În final, rădăcinile acestor copaci erau fie scoase, fie arse. O tehnică mai devastatoare era aceea a incendierii pădurii. Atunci când a fost interzisă de către stat, sătenii profitau de incendiile naturale și nu făceau nimic ca să le stingă. În satele românești, defrișările care aveau ca scop obținerea de teren pentru pășunat ori agricultură s-au făcut haotic, fără un plan anume, totul fiind lăsat în seama aprecierii
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
reduse ale comunității, cu greu putea cineva să intre cu lemne în vatra satului într-o zi în care nu se făceau tăieri colective. În Vrancea întâlnim reguli care merg până la detalierea numărului de pomi la care are dreptul un sătean, dar conform lui Stahl acest reguli nu au fost respectate. După cum vom vedea, regulile individualizează foarte mult dreptul fiecăruia și nu mai respectă vechile patternuri de comportament devălmaș, acesta fiind poate și motivul pentru care nu au fost respectate. Noile
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
înființare și funcționare a gaterelor. Regulile cu privire la gatere erau foarte stricte. Ele nu erau în toate satele aceleași: trei sate interziceau total construirea acestora; două sate permiteau doar obștii ca atare să le construiască; unele sate nu permiteau unui singur sătean să facă un gater, el fiind obligat să se asocieze cu alți membri decât cei care îi erau rude (Stahl, 1998, vol. II, pp. 186-188). Pe lângă necesitatea de a reglementa modul de exploatare a pădurilor apare în această perioadă și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
cu capacitățile lor tehnice. Problema aglomerării sistemelor de resurse a venit din eșecul comunităților în a se proteja de influența externă, de pătrunderea unor acaparatori, eșec generat de permanentul conflict, semnalat pe parcursul analizei, dintre legile formale și regulile internalizate de săteni. După cum afirmam, concluziile asupra perioadei de destrămare a devălmășiei absolute sunt relevante pentru perioada de devălmășie absolută. Astfel, faptul că sistemele de resurse au intrat în criză ca urmare a acțiunilor unor acaparatori externi ne împiedică să ne pronunțăm cu privire la
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
uneori, tata. După intrarea În sat, pe la scoala, unde comisia primăriei constată că În ziua aceea se arase miriștile, pentru că-i vedea deasupra cocenilor plugul, cotiga și cu tânjeala, ca să ajungă acasă drumul trecea chiar prin fața primăriei. Acolo se adunau sătenii la sfat și glume, după chindie, mai ales cei fără de atelaje, și alături erau, adesea, si notabilitățile. Cu 500-600 metri Înainte de a ajunge În dreptul lor, boii erau lăsați la pas de voie, să meargă cum le era pasul de seară
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
împiedicat complet formarea unei gândiri economice în activitatea sa de gospodar. Lipsa de instruire l-a limitat la o muncă necesară subzistenței și trebuie să recunoaștem că această stare a durat multă vreme, până în zilele noastre. Sunt foarte puțini gospodari săteni care să-și așeze activitatea lor pe principii economice de rentabilitate. Vorbim despre cei care ar fi avut posibilitatea să o facă măcar în parte. Din acest punct de vedere starea noastră este cu totul nefavorabilă față de proprietarii de pământ
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ar fi putut amesteca în drepturile ce marii proprietari le aveau asupra pământului lor... Tot așa acum și cu micii proprietari, statul poate impune multe obligații. Și pe drept cuvânt. Producția și venitul principal al României azi e în mâna sătenilor. Orice mică scădere a producției aduce și țării pagube mari». Pentru practicarea unei agriculturi eficiente propune măsuri concrete: cooperative de producție și de valorificare, diferite societăți, măsuri de sprijin din partea statului prin asigurarea semințelor de soi și vitelor de prăsilă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
fum înecăcios. Dar la Cojocaru, după un contact îndelungat, germanii și-au schimbat părerea despre populația de acolo. Oamenii se bucurau de sănătate fizică si morală. Fără cultură, dar cu inteligență spontană, sobri, prietenoși, onești. Între Cojocaru și Tăcău locuia săteanul Anghel Buzdrugă, un minunat crescător de vite. În 1917, în plin război, el poseda 20 de iepe și un minunat armăsar, bine dresat, care în schimbul unei mici cantități de ovăz, îi aducea în fiecare seară herghelia la curte. A. Buzdrugă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
nu a fost singurul abordat în activitatea extrașcolară a cadrelor didactice. În 1898, în țara, încep să se înființeze cercuri culturale compuse din învățătorii mai multor sate iar prin aceste cercuri culturale învățătorii țineau conferințe populare la care asistau și sătenii, ce aveau diverse subiecte cu caracter practiv sau științific. Instruirea se făcea în a 2 a duminică din luna iar învățătorii țineau locuitorilor conferințe asupra "igienei casei, a curții, asupra relelor ce decurg din alcoolism, din sperjur asupra agriculturii, sericiculturii
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
mai mică. Aceste cercuri, aveau ca publicații diferite reviste ce apăreau lunar. În Gorj, în 1898 sub conducerea unui inimos învățător, George Dumitrescu din comuna Bumbesti Jiu, s-a tipărit la tipografia lui N.D.Milosescu din Târgu Jiu, revista “Șezătoarea săteanului” și “Amicul poporului”, revistă ce a apărut sub conducerea și din inițiativa învățătorului L. Arjoceanu la Bălănești. Aceste reviste conțineau informații despre cele mai reușite conferințe de la cercurile culturale, dar și articole cu caracter practic și educativ cu menirea de
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
în amfiteatrul Gimnaziului real “Tudor Vladimirescu”, făcea ziaristică, fiind membru în comitetul redacțional al revistei pentru tineret “Amicul tinerimii”, era colaborator la ziarul “Secara”, organ al PNȚ Gorj al cărui director devine în 1920 dar și colaborator al revistei “Șezătoarea săteanului” editată de învățătorul gorjean Gheorghe Dumitrescu Bumbesti. Cu ocazia intrării țării în război Bobancu s-a oferit ca voluntar, dar din cauza vârstei este refuzat. Sub ocupația militară care s-a instaurat după 6 decembrie 1916, Bobancu este inschis datorită nesupunerilor
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
cu primăria. Aici a lucrat timp de 30 de ani iar localul școlii nu era corespunzător în raport cu numărul mare de copii ce trebuia să meargă la școală. Aici era nevoie de o școală nouă dar și de o biserică pentru săteni. Lazăr Arjoceanu a contribuit la construirea bisericii atât cu sume de bani cât și cu material lemnos. Cu ajutorul sătenilor a construit și un local pentru școala chiar dacă a întâmpinat mari greutăți. La sfârșitul secolului XIX Arjoceanu se alătura unei echipe
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
de copii ce trebuia să meargă la școală. Aici era nevoie de o școală nouă dar și de o biserică pentru săteni. Lazăr Arjoceanu a contribuit la construirea bisericii atât cu sume de bani cât și cu material lemnos. Cu ajutorul sătenilor a construit și un local pentru școala chiar dacă a întâmpinat mari greutăți. La sfârșitul secolului XIX Arjoceanu se alătura unei echipe formată din Alexandru Stefulescu, Iuliu Mosil, Ștefan Bobancu, Gheorghe Dumitrescu Bumbesti, I. Popescu Voitesti pentru o deosebită activitate culturală
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
La sfârșitul secolului XIX Arjoceanu se alătura unei echipe formată din Alexandru Stefulescu, Iuliu Mosil, Ștefan Bobancu, Gheorghe Dumitrescu Bumbesti, I. Popescu Voitesti pentru o deosebită activitate culturală artistică și economică iar alaturi de alți învățători pune bazele unei reviste “Săteanul”,a treia publicație din Gorj care se înființează în 1883 iar în 1891 ia ființă societatea “Parangu” și revista cu același nume. Lazăr Arjoceanu s-a numărat printre cei mai reprezentativi dascăli ai școlii gorjene care a condus Congresul învățătorilor
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
prezidat ședințele secției învățătorilor la Congresul de la București. Era președintele unei societăți “Amicii poporului” dar a publicat și o revistă în 1894 “Amicul poporului” care avea redacția în casa lui Arjoceanu și număra o sută de membrii învățători, preoți și săteni din județ. A fost un cooperator convins, colaborator și apoi creditor al revistei “Gazeta statului”. Activitatea sa a avut o influență și asupra altor domenii de activitate mai ales în sfera productivă și alături de obștea satului din Bălănești a format
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
pădurii dr. Urbeanu și a moșiei Lascar din satul Viezureanu în urma căreia majoritatea țăranilor și-au mărit proprietatea iar în 1899, cu ajutorul unor prieteni au pus bazele unei tovarășii de producție în profil zootehnic înțelegând insemnatatea instruirii, ridicării spirituale a sătenilor și a stimulării activității economice. Au fost aduse 60 de vaci de rasă din Elveția și Olanda, apoi din Moldova,s-a construit o fabrică de produse lactate dotată cu utilaje moderne pentru acea perioadă iar produsele rezultate în această
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]