6,135 matches
-
sclavul nimănui”. În cadrul conceptului de libertate pozitivă, Berlin separă trei aspecte: libertatea de tip stoic, libertatea identificată cu corectitudinea, dreptatea, rațiunea și libertatea identificată cu supunerea față de legi stabilite de noi înșine. Libertatea de tip stoic pornește de la ideea că sclavul nu poate fi decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are un sclav? El are de ales între a se supune sau a fi pedepsit. Potrivit stoicilor, alegerea este a sclavului, chiar dacă opțiunile sale sunt supunerea sau
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
identificată cu corectitudinea, dreptatea, rațiunea și libertatea identificată cu supunerea față de legi stabilite de noi înșine. Libertatea de tip stoic pornește de la ideea că sclavul nu poate fi decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are un sclav? El are de ales între a se supune sau a fi pedepsit. Potrivit stoicilor, alegerea este a sclavului, chiar dacă opțiunile sale sunt supunerea sau moartea. De fapt, sclavul este constrâns să se supună de frica pedepsei. Adepții stoicismului susțin că
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
tip stoic pornește de la ideea că sclavul nu poate fi decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are un sclav? El are de ales între a se supune sau a fi pedepsit. Potrivit stoicilor, alegerea este a sclavului, chiar dacă opțiunile sale sunt supunerea sau moartea. De fapt, sclavul este constrâns să se supună de frica pedepsei. Adepții stoicismului susțin că pentru a fi liberi, trebuie să ne eliberăm de orice temere prin capacitatea de a nu mai simți
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are un sclav? El are de ales între a se supune sau a fi pedepsit. Potrivit stoicilor, alegerea este a sclavului, chiar dacă opțiunile sale sunt supunerea sau moartea. De fapt, sclavul este constrâns să se supună de frica pedepsei. Adepții stoicismului susțin că pentru a fi liberi, trebuie să ne eliberăm de orice temere prin capacitatea de a nu mai simți nimic, de a nu fi legați de nimic (conceptul apatheia
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
al unui prieten de-al său care propunea emanciparea slavilor, educarea lor și înrolarea în armata revoluționară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul Carolina de Sud a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerțului cu sclavi, fiind co-fondatorul și președintele celei de-a doua societăți aboliționiste a țării. Deși există niște "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepția sa era una dintre cele mai progresiste ale
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
cuțitele tătărești erau foarte apreciate în rândul membrilor triburilor caucaziene. Tătarii erau apicultori și crescători vestiți de viermi de mătase. Una dintre cele mai importante surse de venit a nobililor tătari și nogai era prada de război și comerțul cu sclavi. Hanatul Crimeii a fost cea mai importantă forță militară din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au jucat un rol de primă importanță în apărarea granițelor islamului, în special împotriva moscoviților și puterilor europene. Pentru o lungă
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
întreprinse de grupuri separate de nobili - considerate uneori ilegale și interzise de hani, deoarece încălcau prevederile tratatelor oficiale între Hanat și vecini. O lungă perioadă de timp, până la începutul secolului al XVIII-lea, hanatul a menținut un intens comerț cu sclavi cu Imperiul Otoman și Orientul Mijlociu. Kefe era unul dintre cele mai importante și bine cunoscute piețe de sclavi. Hanatul Crimeii s-a aliat în mai multe rânduri cu Uniunea statală polono-lituaniană și cu cazacii împotriva Cnezatului Moscovei, o putere zonală
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
între Hanat și vecini. O lungă perioadă de timp, până la începutul secolului al XVIII-lea, hanatul a menținut un intens comerț cu sclavi cu Imperiul Otoman și Orientul Mijlociu. Kefe era unul dintre cele mai importante și bine cunoscute piețe de sclavi. Hanatul Crimeii s-a aliat în mai multe rânduri cu Uniunea statală polono-lituaniană și cu cazacii împotriva Cnezatului Moscovei, o putere zonală în continuă creștere, cu care intrase în competiție pentru teritoriile fostei Hoarde de Aur. Regiunea disputată era foarte
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
pentru agricultură decât teritoriile nordice pe care le avea deja în stăpânire S-a estimat în anumite studii ca aproximativ trei milioane de oameni, în special ucrainieni, dar și rusi, polonezi, belaruși și circasieni au fost capturați și transformați în sclavi în toată perioada de existență a Hanatului Crimeii. Una dintre cele mai faimoase victime ale raidurilor tătare a fost Roxelana (Khurem Sultan), care avea să devină mai târziu soția sultanului Suleiman Magnificul, la curtea căruia avea să dețină o putere
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
cele două mari bazine ale râurilor Nipru și Doneț, o rută care începea din localitatea crimeeană Perekop și ducea până în nord, la Tula. Tătarii făceau raiduri pe o rază de 100-200 de kilometri, jefuind toate localitățile și capturând mii de sclavi. Moscova mobiliza în fiecare primăvară în jur de 65.000 de soldați pentru asigurarea pazei granițelor în fortărețe și orașe întărite. În acest scop au fost fondate orașele Orel (1566) și Voronej (1586). Tinerii boieri și cazacii îndeplineau serviciul de
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a , prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai înalte, promovându-l și
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
biserică de , care avea standarde morale restrictive și se opunea consumului de alcool, dansului și sclaviei. Thomas s-a bucurat de un statut înalt în Kentucky—unde a făcut parte din jurii, a evaluat proprietăți funciare, a servit în patrula sclavilor, și a păzit deținuți. Când s-a născut fiul său Abraham, Thomas avea două ferme de câte , mai multe loturi la oraș, animale și cai. Era printre cei mai bogați oameni din comitat. În 1816 însă, Thomas și-a pierdut
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în tribunale din cauza titlurilor de proprietate defectuoase. Conform cărții lui William Ensign Lincoln "The Ancestry of Abraham Lincoln", mama lui Abraham Lincoln, Nancy Hanks, era fiica lui Joseph Hanks și a lui Nancy Shipley. Familia într-un teritoriu liber (fără sclavi) și a făcut un nou început în ceea ce era pe atunci , astăzi în comitatul Spencer, Indiana. Lincoln consemna ulterior că această mutare a fost „în parte din cauza sclaviei”, dar mai ales din cauza dificultăților privind titlurile de proprietate. În Indiana, pe când
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
boala laptelui ce părea să izbucnească pe malurile râului Ohio, familia Lincoln s-a mutat înspre vest, unde s-a așezat pe un teren public la 10 mile vest de Decatur, în comitatul Macon, Illinois, un alt stat liber, fără sclavi. În 1831, Thomas a mutat familia într-o în , Illinois. Atunci, ca tânăr ambițios de 22 de ani, destul de mare pentru a lua singur hotărâri, Lincoln a început viața pe cont propriu. Mergând cu o canoe pe , Lincoln a ajuns
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în care îi spunea că nu o va învinovăți dacă ar pune capăt relației. Ea nu i-a răspuns și relația a luat sfârșit. În 1840, Lincoln s-a logodit cu Mary Todd, provenită dintr-o familie înstărită, proprietară de sclavi, din Lexington, Kentucky. Ei s-au cunoscut la Springfield, Illinois, în decembrie 1839 și s-au logodit în luna decembrie. Nunta planificată pentru 1 ianuarie 1841 a fost anulată când Lincoln a rupt logodna. Ei s-au întâlnit din nou
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
pierduse soțul și copiii, iar Robert Lincoln a internat-o temporar într-un sanatoriu în 1875. Abraham Lincoln suferea de „melancolie”, condiție medicală denumită astăzi . Socrul lui Lincoln și alți membri ai familiei Todd erau fie proprietari, fie negustori de sclavi. Lincoln a fost apropiat de familia Todd, el vizitând adesea moșia Todd din Lexington. În 1832, la 23 de ani, Lincoln a cumpărat împreună cu un partener, pe credit, un magazin universal din New Salem, Illinois. Deși economia era înfloritoare în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
pe relele politici, dar promulgarea doctrinelor de abolire tinde mai degrabă să-i agraveze răul, decât să-l amelioreze.” Poziția sa era una foarte apropiată de cea a lui care susținea programul de a aduce abolirea sclaviei prin susținerea eliberării sclavilor și prin ajutarea lor să se stabilească în Liberia în Africa. De la începutul anilor 1830, Lincoln era un Whig loial și se descria prietenilor săi în 1861 „un Whig pe linia veche, discipol al lui Henry Clay”. Partidul, inclusiv Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
participând la aproape toate voturile și ținând discursuri în care apăra linia partidului. În colaborare cu congressmanul aboliționist , a redactat o propunere legislativă de abolire a sclaviei în Districtul Columbia, cu compensație pentru proprietari, stipulări care să oblige la capturarea sclavilor fugari, și supunerea chestiunii la referendum. El a abandonat propunerea după ce ea nu a întrunit suficientă susținere în cadrul Partidului Whig. În domeniul politicii externe și militare, Lincoln s-a pronunțat împotriva Războiului Americano-Mexican, pe care îl punea pe seama dorinței președintelui
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a nominalizat pentru candidatura la Senatul SUA în 1858, Lincoln a ținut , parafrazând textul biblic de la , „o casă dezbinată în sine nu va mai putea să se țină. Cred că acest guvern nu poate să țină la nesfârșit jumătate cu sclavi și jumătate liber. Nu aștept ca Uniunea să se dizolve—nu aștept să se prăbușească casa—dar aștept ca dezbinarea să înceteze. Fie va devenit cu totul una, fie cu totul cealaltă.” Discursul a creat o imagine ce evoca pericolul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
refuzat să recunoască Confederația, declarând secesiunea ilegală. Confederația l-a ales pe Jefferson Davis ca președinte provizoriu la 9 februarie 1861. Au existat tentative de compromis. ar fi extins linia din compromisul Missouri din 1820, împărțind teritoriile în teritorii cu sclavi și teritorii libere, contrar platformei republicane pe doctrina „pământul liber”. Lincoln a respins ideea, afirmând: „mai degrabă mor decât să consimt ... la orice concesiune sau compromis care arată ca și cum cumpăr privilegiul de a prelua această guvernare la care avem un
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
face vreun compromis în chestiunea sclaviei. La fel, republicanii radicali l-au criticat că se mișcă prea încet către abolirea sclaviei. La 6 august 1861, Lincoln a promulgat Legea de Confiscare, prin care autoriza proceduri judiciare pentru confiscarea și eliberarea sclavilor folosiți pentru susținerea efortului de război confederat. În practică, legea avea efecte limitate, dar a dat un semnal politic de suport pentru abolirea sclaviei în Confederație. La sfârșitul lui august 1861, generalul , candidatul republican pentru alegerile din 1856, a proclamat
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
generalul , candidatul republican pentru alegerile din 1856, a proclamat lege marțială în Missouri, fără a se consulta cu superiorii săi de la Washington. El a declarat că orice cetățean găsit că poartă arme poate fi judecat sumar și împușcat, și că sclavii persoanelor care susțin rebeliunea vor fi eliberați. Frémont era deja rău văzut, fiind acuzat de neglijență în serviciul de comandant al , coroborat cu acuzații de fraudă și corupție. Lincoln a anulat proclamația lui Frémont. Lincoln credea că emanciparea lui Fremont
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
nemulțumirii acute față de administrație din cauza faptului că nu a adus un sfârșit rapid al războiului, din cauza inflației în creștere, a noilor taxe ridicate, a zvonurilor de corupție, a suspendării "habeas corpus," a recrutărilor forțate în armată, și a temerilor că sclavii eliberați vor submina piața muncii. Proclamația de emancipare anunțată în septembrie a adus republicanilor voturi în zonele rurale din New England și din Midwestul superior, dar le-a pierdut voturi în orașe și în Midwestul inferior. În timp ce republicanii erau descurajați
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
cu susținerea lui Lincoln, Congresul a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale. În iulie 1862, a fost adoptată o a doua Lege de Confiscare, prin care se stabileau proceduri judecătorești prin care se puteau elibera sclavii oricărei persoane condamnate pentru ajutarea rebeliunii. Deși Lincoln credea că nu stă în puterea Congresului să elibereze sclavii din state, el a aprobat legea, dând credit legislativului. El considera însă că asemenea acțiuni sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
iulie 1862, a fost adoptată o a doua Lege de Confiscare, prin care se stabileau proceduri judecătorești prin care se puteau elibera sclavii oricărei persoane condamnate pentru ajutarea rebeliunii. Deși Lincoln credea că nu stă în puterea Congresului să elibereze sclavii din state, el a aprobat legea, dând credit legislativului. El considera însă că asemenea acțiuni sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în timp de război, atribuții care îi revin prin Constituție președintelui, iar Lincoln plănuia să acționeze și el în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]