5,017 matches
-
spuneau ei, a fost cea mai virilă dintre cărțile ei, chiar mai virilă decât Memoriile lui Hadrian. După ce au adus argumente în sprijinul virilității ei, au deslușit implicațiile a ceea ce susțineau: că Yourcenar era cea mai virilă, sau masculină dintre scriitoarele în viață; că îi lipsea căldura emoțională și tandrețea, și că scria ca un bărbat; și că atât forma cât și conținutul erau logice și raționale, exact în maniera în care bărbații fuseseră percepuți psihologic de-a lungul timpului. Nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu atât mai mult după publicarea noii ei cărți. Era o identificare pe care niciodată nu o va uita, în ciuda gloriei instituționale și recunoașterii ulterioare. Nu-i de mirare că era acum percepută ca fiind cea mai virilă dintre toate scriitoarele în viață: nu doar în Franța, ci peste tot. Feministele din America aveau să spună curând că nu era doar virilă ci și transsexuală și travestită, practicând travestirea narativă: aceasta făcea parte din noul idiom critic. Până la urmă impresia poate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pânzei. Peter Kemp a prezentat în rezumat universul uman din scrierile sale: "Toate personajele lui Yourcenar sunt intens individuale și totuși strâns țesute în matricea istioriei"96. Și ea este acum țesută în acea matrice universală. Epilog Este Yourcenar o scriitoare gay? Marguerite Yourcenar s-a născut într-o familie străveche catolică, dar nici tatăl ei Michel și nici ea nu au fost creștini practicanți tradiționali. Din momentul în care s-au mutat la Paris după Primul Război Mondial Marguerite aproape
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
complet din narațiunile ei. De aceea operele ei sunt minciuni pe câteva nivele: sexualitate, sex și autobiografie. Ele trădează cauza mișcării de emancipare a lesbienelor care a cunoscut un progres remarcabil în timpul vieții ei. Yourcenar nu poate fi considerată o scriitoare gay, așa cum sunt Sylvia Townsend Warner (cu zece ani mai bătrână decât Yourcenar), Radclyffe Hall și Virginia Woolf de exemplu, nici n-ar trebui să fie. Yourcenar nu a fost o partizană a emancipării și trebuie să fie trecută alături
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
XX. De atunci literatura gay s-a consacrat ca o formă majoră de scriere modernă, nu numai în colegii și universități, dar și printre scriitorii și cititorii din întreaga lume. Acest mic volum a spus destul de puțin despre Yourcenar ca "scriitoare gay". Ea însăși ar fi detestat categorizarea tot atât de ferm cum s-a opus clasificării ființelor umane în funcție de sexul obiectului sexual ales. Era mult prea neînduplecat individualistă sau excentrică pentru a împărți oamenii în stereotipuri sexuale. În timp ce susținea cauza negrilor din
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
1987 a întronat scrierile gay. Peste tot în lume librăriile le-au dedicat spații; cititorii și-au dezvoltat un simț natural pentru ceea ce este "un scriitor gay". Este corect să ne întrebăm dacă Yourcenar a fost sau nu o asemenea scriitoare. Cred că ei nu i-ar fi plăcut să citească acest epilog și problemele pe care le ridică el. Dragostea dintre două persoane, credea ea, nu ține seama de sex, este nemuritoare, veșnică și cu siguranță magică și mistică. Nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
îngrijorați când constatau neutralitatea în versiunile ei de modernism sau o vedeau insuficient de "gay" pentru că nu proslăvea iubirile femeilor în cărțile ei. În acest sens, ea a rămas, conform spuselor lui Terry Castle 103, o lesbiană aparentă; deloc o scriitoare gay. Problema crucială cu Yourcenar, totuși, nu era dacă ea a fost sau nu a fost o scriitoare gay aparent sau pe față, ci ce fel de scriitor a fost în primul rând. Comentatorul francez François Sureau a fost interesat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
iubirile femeilor în cărțile ei. În acest sens, ea a rămas, conform spuselor lui Terry Castle 103, o lesbiană aparentă; deloc o scriitoare gay. Problema crucială cu Yourcenar, totuși, nu era dacă ea a fost sau nu a fost o scriitoare gay aparent sau pe față, ci ce fel de scriitor a fost în primul rând. Comentatorul francez François Sureau a fost interesat de câteva dintre chestiunile în care trebuie să-și exprime tranșant opinia pro sau contra. Acea atitudine pe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
judecată în întregime în conformitate cu valoarea ei ideologică îmi era străină. Acum, la două decenii de anul 1981 mă tot întreb dacă "surorile" contemporane ale lui Yourcenar, ca să zicem așa, vor furniza motive pentru nișa ei sau vor apăra o etichetă (scriitoare gay, scriitoare heterosexuală) pentru a descrie realizările ei și valoarea ei de durată. Am oferit o evaluare personală, dar explorarea mea bazată pe biografie nu merge prea departe. Problema referitoare la statutul ei ca scriitoare gay nu pătrunde până în inima
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întregime în conformitate cu valoarea ei ideologică îmi era străină. Acum, la două decenii de anul 1981 mă tot întreb dacă "surorile" contemporane ale lui Yourcenar, ca să zicem așa, vor furniza motive pentru nișa ei sau vor apăra o etichetă (scriitoare gay, scriitoare heterosexuală) pentru a descrie realizările ei și valoarea ei de durată. Am oferit o evaluare personală, dar explorarea mea bazată pe biografie nu merge prea departe. Problema referitoare la statutul ei ca scriitoare gay nu pătrunde până în inima domeniului Yourcenar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sau vor apăra o etichetă (scriitoare gay, scriitoare heterosexuală) pentru a descrie realizările ei și valoarea ei de durată. Am oferit o evaluare personală, dar explorarea mea bazată pe biografie nu merge prea departe. Problema referitoare la statutul ei ca scriitoare gay nu pătrunde până în inima domeniului Yourcenar. Pentru aceasta trebuie să căutați în altă parte, la reprezentările ei despre magie și tăinuire: cheia pentru viziunea ei despre condiția umană. Toate scrierile lui Yourcenar, ca și stâlpii vieții ei, iubesc magia
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fundamentale: iscoditoare și intuitivă, totdeauna secretoasă, obsedată de trecut, convinsă că ființa umană este măreață în virtutea calităților mistice și oculte care nu mor atunci când corpul fizic se descompune. În acest sens, a fost tot atât de neoplatoniciană contemporană, cât a fost o "scriitoare gay". Doar protagonistul ei Alexis aprobă orientarea sexuală drept o provocare monumentală a vieții lui. Oricât de bine meșteșugită carte este Alexis, nu este cea mai caracteristică operă a lui Yourcenar. Dacă ar fi fost, sau dacă ar fi fost
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru persoane de același sex, dar ai putea avea în față esența lui Yourcenar dacă eroii ei nu ar fi bisexuali sau homosexuali. Yourcenar însăși dacă ar putea învia din morți ar continua să susțină că nu a fost o scriitoare gay. Păcatul ei a fost că a vrut să fie Hadrian să fie un mare bărbat și să pretindă asta. Dar a fi Hadrian nu este echivalent cu a fi gay: nici în opinia ei și nici în cea a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de discreție și nu ar fi putut să ajungă în situația de a folosi expresii vulgare ca gay. Desigur că poziția ei nu trebuie să aibă mare importanță. Faptul că Yourcenar a continuat să nu-și recunoască statutul ei de scriitoare gay este doar o tendință printre multe altele. Ea pornea de la practica ei de deghizare și din cultul tăinuirii, ca și din alte surse. Este mai logic să presupunem că ea a fost o femeie bisexuală care a scris o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia care aveau să introducă opera sa în spațiul culturii noastre să fie pe cât de buni cunoscători ai scriitoarei, pe atât pasionați căutători ai echivalențelor românești. Iată numele lor, în ordinea apariției: Sanda Oprescu (Piatra filozofală, Univers, București, 1971 [L'Œuvre au Noir 1968]), Mihai Gramatopol (Memoriile lui Hadrian, Cartea românească, București, 1983, Humanitas, București, 1994 [Mémoires d'Hadrien
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de interviuri a fost și el tradus de Elena Bulai (Cu ochii deschiși, Curtea Veche, București, 2007 [Les Yeux ouverts, Le Centurion, 1980]). În mod fericit, primele două apariții în țara noastră sunt transpuneri ale celor mai importante texte ale scriitoarei, elaborate în multe decenii și singurele opere de ficțiune tipărite în ediții princeps după 1945: o mențiune aparte trebuie făcută despre traducerea Sandei Oprescu, care, în cadrul referințelor românești, a fost nu doar prima, ci și cea mai promptă dintre toate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sunt croite pe aceeași măsură, la fel de prețioase precum cele din textele antice ale aceluiași Petru Creția, de care aceste versiuni sunt mai puțin îndepărtate decât par: studiul introductiv al cărții de eseuri, de pildă, conține o infirmare explicită a opiniei scriitoarei că Tacit și Suetoniu ar fi fost ultimii mari istorici latini, o interpretare mai nuanțată a unității eseului critic despre Thomas Mann, ca și o descoperire a fundamentului socratic din Memoriile lui Hadrian. Parcursul lecturilor critice a fost inaugurat, cum
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
prefața lui Mihai Gramatopol la Memoriile lui Hadrian, postața Angelei Cismaș la primele două volume din Labirintul lumii și studiul introductiv al lui Petru Creția la Creierul negru al lui Piranesi trimit fiecare, în subsidiar, și la alte cărți ale scriitoarei. Ulterior, parcurgerea unor texte izolate unele netraduse încă a produs articole independente, privitoare la proza de ficțiune, dar și la cronica de familie 2, la interviuri 3 ori separat de interpretările cărților sale la prima biografie a Margueritei Yourcenar 4
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la proza de ficțiune, dar și la cronica de familie 2, la interviuri 3 ori separat de interpretările cărților sale la prima biografie a Margueritei Yourcenar 4. Mai puțin frecvent, observatorii au avut în vedere o sumă de cărți ale scriitoarei, cum au făcut-o Silvian Iosifescu, N. Manolescu sau Mircea Muthu. Perspectivelor de genul acesta li s-au adăugat altele mai ample, printre care cea a Corneliei Ștefănescu, în Revista de teorie și istorie literară, nr. 4, 1981, și a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
française du XX-e siècle, Université de Bucarest, 19895. Aceste studii se ocupă, fiecare, de un întreg corpus de texte, primul dintre ele al Corneliei Ștefănescu analizând cu mare atenție și finețe "stilul biografiei" în aproape uitatul Pindare și în ceea ce scriitoarea intitula fără emfază "prezentările" unor scriitori, ca Virginia Woolf ori Constantin Cavafis, cel de-al doilea al lui Radu Toma acoperind cu pertinență ansamblul ficțiunilor yourcenariene. În sfera dezbaterilor, se cuvin amintite două colocvii. Unul a fost organizat în 1993
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Actes du colloque international de Cluj-Napoca, éd. par Rodica Lascu-Pop et Rémy Poignault, Bucarest-Tours, Libra-S.I.E.Y., 1998, și care a avut drept ecou imediat un număr special al revistei Tribuna, nr. 42, 1993). Următorul colocviu, prilejuit de centenarul nașterii scriitoarei, s-a desfășurat la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, în martie 2003 (contribuțiile apărând în Actes du Colloque 'Regards croisés sur le français d'aujourd'hui', éd. par Doina Spiță, Editions universitaires‚ "Al. I. Cuza", Iași, 2004). În sfârșit
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Cuza", Iași, 2004). În sfârșit, mai multe cărți i-au fost consacrate Margueritei Yourcenar, dintre care putem menționa Marguerite Yourcenar, de la morale à l'écriture, urmărind trei direcții una tematică, ce urmărește figurile-efigii (justițiarul, iluminatul și gânditorul), una privind situarea scriitoarei față de protagoniști (în alternanța distanțare-identificare), și alta referitoare la comentariile sale în acest sens (din prefețe, postfețe, carnete de note și interviuri)6. În Arhitecturi paralele: Marguerite Yourcenar Vintilă Horia, Cecilia Latiș pleacă de la două texte definitorii Memoriile lui Hadrian
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
alții, și românii au reținut mai întâi valoarea mesajului comunicat, fără a neglija tehnica scrisului, caracterizată, de cele mai multe ori succint, ca dominant tradițională. Sensibilitatea critică a vibrat așadar mai cu seamă la documentarea excepțională și la dezbaterea morală propusă de scriitoare, mai precis la acțiunea sa de repunere în valoare a umanismului clasic. Cum era de așteptat, referințele cele mai vizibile au fost, în acest sens, Memoriile lui Hadrian și Piatra filozofală. În primul roman, M. Gramatopol nota reperele stoice ale
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
În eseurile din Creierul negru al lui Piranesi a produs impresie gustul pentru istorie, solidar cu reflecția asupra sfârșiturilor de epoci, titlul original marcând o "obsesie a provizoratului"11. Pe lângă importanța documentară, vizibilă în informațiile istorice atât de precise ale scriitoarei, lecturile românești au reținut aspirația ei către valorile bine stabilite. Prin durabilitatea lor, acestea reușesc să relativizeze datările punctuale, deschizând un orizont rezistent la uzură: cu alte cuvinte, Marguerite Yourcenar nu este atașată îngust de zona paseistă, ci gândește la
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
un orizont rezistent la uzură: cu alte cuvinte, Marguerite Yourcenar nu este atașată îngust de zona paseistă, ci gândește la destinul omului și la soarta civilizațiilor 12. Eseurile sunt cele care au ocazionat cu precădere o astfel de abordare, cultura scriitoarei apărând aici nu ca un depozit neînsuflețit, ci ca un mijloc de interogare a destinului uman. Petru Creția deosebea astfel trei dintre calitățile lor fundamentale capacitatea de a împrospăta subiectele, demersul care merge la esențe și capacitatea așezării operelor de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]