KorAP: Find »[drukola/base=sinceritate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...259 >

6,475 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Varia află curând acest lucru; de altfel, Kolea nu făcuse cunoștință prin intermediul Variei, ci „singur, din propria lui voință“. Încetul cu încetul fusese îndrăgit în casa Epancinilor. Generăleasa, la început foarte nemulțumită de el, curând începu să-l răsfețe „pentru sinceritate și pentru că nu umblă cu lingușeli“. Ce-i drept, e drept: Kolea nu umbla cu lingușeli; reușise să se pună acolo cu desăvârșire pe picior de egalitate și independență, chiar dacă uneori îi mai citea generălesei cărți și reviste, însă întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și mai întâi; vrei sau nu?“ Și niciodată, niciodată până atunci nu mai vorbise așa cu mine, încât chiar m-a uimit; am răsuflat și eu pentru prima oară ca un om viu. Mă bucur mult, Parfion, spuse prințul cu sinceritate, mă bucur foarte mult. Cine știe, poate că Dumnezeu o să vă unească. — Niciodată nu se va întâmpla asta! strigă impulsiv Rogojin. — Ascultă, Parfion, dacă o iubești atât de mult, oare chiar n-o să vrei să meriți respectul ei? Și, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să-i scape acum. Dacă vizitatorii nu l-ar fi făcut să se înfierbânte și aproape să-și iasă din fire, nu și-ar fi permis să enunțe cu voce tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de rău îi străpunse dureros inima. În afara faptului că l-a „jignit“ pe Burdovski, emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală de care s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aceea, atâta am frământat în gând... de toate... încât... Mortul nu are vârstă, știți și dumneavoastră. Încă de săptămâna trecută m-am gândit la asta, când m-am trezit într-o noapte... Știți de ce vă temeți cel mai mult? De sinceritatea noastră vă temeți cel mai mult, deși ne disprețuiți! Și la asta tot atunci, pe pernă, m-am gândit... Credeți că am vrut să-mi râd de dumneavoastră, Lizaveta Prokofievna? Nu, n-am râs de dumneavoastră, n-am vrut decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
încredere, cu tot ceea ce făcuse mai înainte, între ei amândoi rămâneau permanent câteva lucruri, despre care parcă s-ar fi înțeles reciproc să nu vorbească nimic. Uneori prințului i se părea că Ganea, poate, și-ar fi dorit din partea sa sinceritatea cea mai deplină, cea mai prietenească; acum, de pildă, de cum intrase, prințul avu impresia că Ganea este în cel mai înalt grad convins de faptul că în acest moment ar fi cazul să spargă gheața dintre ei în legătură cu toate privințele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca și cum s-ar fi mândrit cu fapta săvârșită și o făcea uneori cu atâta haz, încât până la urmă și el, și prințul ajunseră să râdă cu hohote, ca smintiții. Principalul e că ai un fel de credulitate copilărească și o sinceritate neobișnuită, spuse, în sfârșit, prințul. Știi că prin asta ajungi să fii foarte simpatic? — Sunt gentilom, gentilom și cavaler! întări cu înduioșare Keller. Dar, știți, prințe, asta numai în vise și, ca să zic așa, când sunt cu curaj, însă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dacă i s-ar fi citit sentința de condamnare la moarte. De altfel spuse el, tresărind brusc după vreo jumătate de minut de tăcere, ce-i asta? Oare am tras acum la sorți? îi privi el pe toți cu aceeași sinceritate ostentativă. Păi asta-i o trăsătură psihologică extraordinară! strigă el deodată, adresându-i-se, cuprins de sinceră mirare, prințului. E... o trăsătură de neînțeles, prințe! întări el, înviorându-se și parcă venindu-și în fire. Asta notați-v-o, prințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
voi cufunda mai mult în uitare, pe măsură ce mă voi atașa mai mult de această ultimă fantomă a vieții și dragostei, îndărătul cărora vor să ascundă de mine zidul lui Meyer și tot ce a fost scris pe el cu atâta sinceritate și naivitate, vor face din mine un om și mai nefericit? La ce-mi trebuie natura voastră, parcul vostru din Pavlovsk, răsăriturile și apusurile voastre de soare, cerul vostru albastru și chipurile voastre satisfăcute, când tot acest banchet care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
voință. Asta-i, poate că voi fi voind să profit de ultima șansă ca să fac o faptă? Niciodată protestul nu-i o faptă neînsemnată...“ „Explicația“ era încheiată; în sfârșit, Ippolit se opri... În cazurile extreme, există acea doză de ultimă sinceritate cinică, atunci când un om cu nervii zdruncinați, iritat și scos din fire, nu se mai teme deja de nimic, și e gata să riște orice scandal, chiar bucurându-se de el; se repede la oameni, având scopul neclar, dar ferm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de găsit? Nu cuvintele au importanță... Presupun că, în stare de ebrietate fiind, ai fi putut să-l lași să-ți cadă din buzunar, nu? — Aș fi putut. Totul este posibil în stare de ebrietate, după cum v-ați exprimat cu sinceritate, mult stimate prinț! Dar, vă rog să chibzuiți: dacă, schimbându-mă de redingotă, ar fi alunecat portofelul din buzunar, atunci obiectul alunecat ar trebui să zacă tot aici, pe dușumea. Deci, unde-i acest obiect? — Nu cumva l-ai pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dacă... — Degeaba mă iei așa de sus, îl întrerupse Ippolit. La rândul meu, în prima zi după mutarea mea aici, mi-am dat cuvântul față de mine însumi să nu-mi refuz plăcerea de a-ți spune totul, de la obraz, cu sinceritate absolută, atunci când ne vom despărți. Am intenția să fac acest lucru chiar acum. Firește, după dumneata. — În ce mă privește, te-aș ruga să părăsești această încăpere. — Mai bine spune, altfel o să te căiești că n-ai zis tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lăudă cu înflăcărare intenția. — Lăsați, astea-s fleacuri, îl întrerupse iute generalul. Nu asta-i principalul. E vorba despre altceva, mai important. M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă primiți și de noblețea sentimentelor, ca... ca... Nu vă miră cuvintele mele, prințe? Deși nu peste măsură de mirat, totuși prințul își urmărea musafirul extrem de atent și de curios. Bătrânul era puțin palid la față, buzele îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Doar n-am nevoie de casa și ospitalitatea lui, având propria mea familie. Nu încerc să-mi justific viciile; sunt necumpătat; am băut vin cu el și acum, poate, plătesc pentru asta. Însă nu doar de dragul băuturii (scuzați, prințe, grosolănia sincerității unui om iritat), nu doar de dragul băuturii m-am atașat de el! M-au atras tocmai calitățile lui, după cum spuneți dumneavoastră. Dar toate au limita știută, chiar și calitățile; și dacă, deodată, verde în față, are impertinența să declare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca Domnul să vă binecuvânteze! Fie ca viața dumneavoastră să înceapă și să înflorească... în iubire. A mea e de-acum sfârșită! O, iertați-mă, iertați-mă! Ieși repede, acoperindu-și fața cu palmele. Prințul nu se putea îndoi de sinceritatea emoției lui. Înțelegea și că bătrânul era entuziasmat de succesul pe care îl avusese povestirea lui; totuși presimțea că generalul era unul dintre acei mincinoși care, deși mint până la voluptate și până la uitarea de sine, chiar și în punctul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca să-mi spun părerea și regret că atunci am tăcut... Ippolit roși. Îi trecu prin cap gândul că prințul se preface și încearcă să-l prindă cu ceva; dar, privindu-l cu atenție, nu putu să nu aibă încredere în sinceritatea acestuia; fața i se însenină. — Și totuși moartea pândește! rosti el, mai că nu adăugând „un om ca mine!“ Și nu vă puteți imagina cum mă cicălește acest Ganecika al dumneavoastră; a scornit, ca să mai combată, că, poate, dintre cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori cred că nu am dreptate să cred așa: sinceritatea e mai importantă decât gesticulația, nu-i așa? Nu-i așa? — Uneori. — Vreau să explic totul, totul, totul! O, da! Credeți cumva că sunt utopist? Ideolog? O, nu, zău, ideile mele sunt foarte simple... Nu mă credeți? Zâmbiți? Să știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
iubește, că până și amintirea dumneavoastră îl chinuiește, dar că îi e milă și, când își amintește de dumneavoastră, își simte inima parcă „străpunsă pe vecie“. Trebuie să vă mai spun că n-am mai întâlnit vreun om de o sinceritate atât de nobilă și de o credulitate fără margini. Din ce mi-a spus, mi-am dat seama că numai cine nu vrea nu-l poate înșela și că el e în stare să ierte pe oricine. Tocmai pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
din cap stânjenit și, căzând pe gânduri, recunoscu: „așa trebuia să fie“; apoi se interesă repede „unde au plecat“. Între timp, Evgheni Pavlovici îl observa cu atenție și toate acestea, adică repeziciunea întrebărilor, naivitatea lor, stânjeneala și în același timp sinceritatea cam ciudată, neliniștea și tulburarea, toate acestea, deci, îl mirară foarte mult. De altfel, îi povesti totul prințului, cu amabilitate și în amănunțime: acesta încă nu aflase multe lucruri și primea acum primul sol din casa Epancinilor. Evgheni Pavlovici îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de acord, sunteți și suficient de ciudat ca să nu fiți ca toată lumea. Am ajuns la concluzia că fundamentul celor întâmplate l-a constituit, în primul rând, ca să zic așa, lipsa dumneavoastră înnăscută de experiență (remarcați, prințe, acest cuvânt: “înnăscută“), apoi sinceritatea neobișnuită pe care o aveți; mai departe, e vorba de fenomenala lipsă de măsură (pe care de câteva ori ați recunoscut-o chiar dumneavoastră) și, în sfârșit, de o imensitate întreagă de convingeri cerebrale pe care, cu neobișnuita dumneavoastră onestitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de ea însăși. Dar acum tristețea și îngândurarea ei creșteau aproape de la o oră la alta. Părerile lui despre Nastasia Filippovna erau clare, altfel, firește, acum totul i s-ar fi părut misterios și de neînțeles. Dar el credea cu sinceritate că ea încă mai poate reînvia. Nu mințise deloc când îi spusese lui Evgheni Pavlovici că o iubește sincer și întru totul, și dragostea lui pentru ea includea într-adevăr ceva ca o atracție pe care o resimți față de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

cază spre folosul său și al țării prin sleirea puterilor proprii, pentru a se renaște din sine însuși și a se întoarce iar prin puteri proprii, nu prin infuziune de sânge străin. Daca e vorba ca țara să crează în sinceritatea monarhismului și dinasticismului roșu, ea trebuie să-i vază din nou în opoziție. Aci își vor arăta arama. Aci se va putea constata daca în adevăr încoronarea regelui e și încoronarea vieții d-lui C. A. Rosetti și daca republica

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
a făcut o declarațiune a căreia lealitate nu avem nici un cuvânt d' a o bănui, declarațiunea că este decis a apăra in extremis drepturile țării încredințate d-sale. Punîndu-ne pe acest tărâm nu avem nici un motiv a pune în îndoială sinceritatea acestei declarațiuni și nu ne rămâne decât să avem încredințarea că d-sa, prin actele pe cari le va face, prin modul cum va conduce de astăzi înainte cestiunea, va ști să răspundă declarațiunii formale făcute înaintea Senatului și a

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
de întreprinderi etc. [î]l înădușea pe cancelarul nostru și voia să deschiză un ventil în Cameră pentru a o răcori. {EminescuOpXII 198} Și în adevăr această credință deveni mai plauzibilă când onor. d. Dimitrie Brătianu, într-un moment de sinceritate, trimise pe hoți la pușcărie, pe precupeții intereselor publice la carantină. Niciodată ministru n-a pronunțat vorbe mai grave la adresa partizanilor săi ca acesta. Bătrânul Cromwell s-ar fi putut mândri cu rostirea lor; de aceea au și fost reproduse

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
minister a căror necunoștință de afacerile țării și nepăsare de binele public nu află pereche decât în setea neînfrînată de a-și lustrui o zi neînsemnata lor personalitate în razele marilor demnități ale statului. D. Dumitru Brătianu au avut nepilduita sinceritate de-a spune că în țara aceasta nu mai există oameni onești, de-a amenința pe cei răi cu temnița, pe cei rău nărăviți cu carantina. D-sa, care părea a-și fi făcut o misiune din esterminarea relelor, cade

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
prin gudurare, prin viclenie, slăbiciune. Puterea fizică și intelectuală covârșitoare e generoasă prin chiar natura ei. Precum cel tare nu pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se servește de tertipuri și de subterfugii. Caracterul distinctiv al adevărului e sinceritatea, ca și acel al tăriei fizice; deci se vede că amândouă au același izvor antropologic: tinereța rasei, vigoarea ei neatinsă de corupție, fecioria ei. D. A. V. Millo, într-o carte publicată de curând, descrie pe țăran, despre care nu ne

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]