8,304 matches
-
îmi era foarte clar. Știam unde mă aflam și ce anume se petrecea cu mine. Dar n-aveam putere să mă împotrivesc. Dacă idolul mi-ar fi poruncit, aș fi îngenuncheat în fața lui. Am încercat de câteva ori să mă smulg din această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un cîine? Mă privi îngîndurată. ― Asta nu știu. S-ar putea. ― Și niciodată "persoanele" de la telefon n-au vorbit? ― Nu... Ba da, se corectă imediat, într-o noapte cineva mi-a spus pe un ton brutal să nu cumva să smulg firele telefonului. ― De ce? Și cum tăcea, am adăugat: Vroiau să nu te poți calma? ― Probabil, admise ea. Am răsfoit câteva clipe prin hârtii, apoi am privit-o în față. ― Știi ce înseamnă a fi bolnav de frică? ― Bănuiesc că da
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timpul și lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros din mine, în vreme ce ea își prelingea mâna pe tulpina florii fără nici un echivoc în nerușinarea gestului, privindu-mă fix cu ochii mari, rotunzi și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând lângă femeie, s-a oprit. În ochii ei dispăruse provocarea și a licărit spaima. Fără o vorbă, îmblînzitorul a smuls-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând lângă femeie, s-a oprit. În ochii ei dispăruse provocarea și a licărit spaima. Fără o vorbă, îmblînzitorul a smuls-o de-acolo, a împins-o câțiva pași mai departe într-un tufiș și acolo, fără să se sinchisească de mine, a posedat-o. După care a luat-o cu el, lăsîndu-mă scârbit și umilit. Dimineața, am simțit că nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grindină cum nu mai întîlnisem. Bucățile de gheață loveau cu zgomot acoperișul de tablă și, de pe fereastra sălii de așteptare, le vedeam rostogolindu-se pe peron, în vreme ce vântul gonea norii ca pe o turmă de bivoli. O rafală de vânt smulse ușa din spatele gării și o izbi de perete. M-am dus s-o închid și am rămas acolo, privind la furtuna de-afară. Veneam destul de rar în acea parte a gării și numai de nevoie, când trebuia să culegem urzici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-am precipitat pe urmele ei. După câțiva pași am văzut nălucind printre arțari o mare pată gălbuie, arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
erau pline de praful adus de pe câmp. Apoi vântul s-a întețit. Parcă se pregătea să dărâme gara. Și, deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul smulsese o fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe peron. Când m-am lămurit, am rămas năucit, neștiind ce să cred. Amândouă limbile ceasului mergeau acum normal. Se întîmplase, cum să vă spun, ca în film când, după
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am sărit eu în beregata ta, n-o să-ți mai bați joc de mine". Nu mă vedeam decât pe mine însumi dinaintea mea, până când Eleonora a căzut aproape inertă în brațele mele și apoi, cu un ultim efort, s-a smuls și, împleticindu-se, a început să fugă în întuneric. M-am luat după ea, deoarece, dintr-odată, în clipa când ea s-a desprins mi-am dat seama de nebunia mea, vroiam să-i explic. Și, probabil, aș fi ajuns
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tremurase în brațe? Când mă socoteam pe culme, abia atunci trebuia să-mi dau seama că mai am încă de urcat. Un gând încercă să-mi deslușească taina. Tot ce obținusem până acum de la Mihaela nu-mi dăduse ea: îi smulsesem eu. Eu eram elementul activ, din impulsul meu pornise tot ceea ce întreprinsesem. Ea avea dreptul să se considere în proprii ei ochi (ca și într-ai mei, dealtfel) o victimă: nu voise s-o sărut; eu o silisem cu forța
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
groază, îi urmăream fuga nebună pe scări, apoi o vedeam prăbușindu-se pe trupul meu zdrobit de cădere. " De ce, Dor? De ce ai făcut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit așa?" O vedeam cum plmgea cu hohote și își smulgea părul. Lumea se strânsese în jurul ei, fiecare întreba în stânga și în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela, înnebunită de durere, striga către mulțime ca o autentică eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vom munci amândoi și ne vom ține. N-o să murim de foame. Ce vrei, n-au toți parte de avere. ― E o prostie ce vrei să faci. Așa sînteți voi tinerii: vă înflăcărați la cea dintâi fantezie și apoi vă smulgeți părul din cap. Băiete, căsătoria nu e dragoste, s-o știi de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin căsătorie o greșeală, dacă nu-i îndeamnă iubirea. Dar, te rog, să numai vorbim de asta. Nu înțeleg de ce îți place să deschizi mereu rănile vechi? Tot așa evita orice discuție despre sarcina ei. Abia am reușit să-i smulg o destăinuire. ― Cred că am rămas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu mă surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa că Mihaela e gravidă, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecută în cabina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o anonimă vesti pe soț că soția îl înșală cu un prieten, el însuși scriitor. Torturat de gelozie, acesta făcu o mare scenă soției (ca în actul al II-lea al pieselor sale) ca să afle adevărul gol-goluț. Ea plânse, își smulse părul, leșină, susținând pe toate tonurile că-i rămăsese credincioasă fiindcă îl iubea ― și-l iubise totdeauna. Într-un cuvânt, femeia se apără cu prea multă înverșunare ca să fie crezută. Soțului nu-i fu greu să-și dea seama că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ziare, îți urmăream activitatea, des-cosînd pe Alexa dacă mai știe ceva despre tine. Când n-aveam fapte noi, coboram în trecut ca să retrăiesc în ore lungi de reverie sărbătorile iubirii noastre. N-aveau să se mai întoarcă niciodată, ca zilele smulse din calendar. Revedeam plecarea surprinzătoare la Constanța, plecarea și mai surprinzătoare la Constantinopol, frenetica noastră bucurie de viață cu râsul ei nepotolit, vizita micuței cinteze care ne-a făcut atâta bucurie ― și, desprinsă de realitate, surâdeam trecutului. Parcă numai astea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care se proiectau scene din poemul pe care îl trăisem noi doi. Urmăream filmul nostru de dragoste cu inima strânsă, uitând unde mă aflam. Nu știu ce mă durea, muzica sau dragostea? Parcă o mână dușmancă îmi spintecase pieptul ca să-mi smulgă de acolo inima, cu fibrele tremurinde. Și pe aceste fibre treceau, nemilos, arcușurile viorilor... Plângeam cu toată ființa... Tot ce rămăsese viu în mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă angajasem. Atunci s-a întîmplat ceva uluitor: mi s-a părut că masa noastră a luat foc, că localul în care mă aflam se aprinsese din toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gânduri și în vis, în iubire și în ură, în bucurie și în suferință, în faptă și în vorbă, e pururea vie, pururi prezentă Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriașă, copleșitoare, trebuință ca aerul și lumina. Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute până în adâncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sânt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă așteptau. Degeaba! Toate îmi par șterse, serbede, fără noimă. Pentru cine aș mai ține prelegeri? Pentru cine aș mai smulge onoruri? Pentru cine aș mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este și, odată cu ea, dispare sensul tuturor strădaniilor mele, însuși rostul existenței mele. De acum s-a prăbușit temelia pe care se clădesc fapte noi, îmi lipsește îndemnul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
va pune peste Israel un împărat, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Și nu se întîmplă oare chiar acum lucrul acesta? 15. Domnul va lovi pe Israel, și Israel va fi că trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această țară bună pe care o dăduse părinților lor, și-i va împrăștia dincolo de Rîu, pentru ca și-au făcut idoli, mîniind pe Domnul. 16. Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe care le-a făcut Ieroboam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
suflete care n-ar trebui să trăiască, înșelînd astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre. 20. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, am necaz pe pernuțele voastre prin care prindeți sufletele ca păsările; de aceea, vi le voi smulge de la brațe și voi da drumul sufletelor, și anume sufletelor pe care le prindeți ca păsările! 21. Vă voi rupe măhramele, și voi scoate pe poporul Meu din mîinile voastre, ca să nu mai cadă prada în mîinile voastre; și veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
8. Vița era sădită într-un pămînt bun, lîngă o apă mare, așa ca să facă mlădițe, să dea rod, și să se facă o viță minunată." 9. "Spune, zice Domnul Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintîi rădăcinile și-i va tăia rodul, și i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca și nu va trebui nici un braț puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei. 10. Iată că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
din pricina belșugului apelor. 11. Ramurile ei erau așa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele, prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase, și atrăgea privirile cu înălțimea ei, și prin mulțimea mlădițelor ei. 12. Dar a fost smulsă cu mînie și aruncată la pămînt; vîntul de răsărit i-a uscat roada; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat, și le-a mîncat focul. 13. Și acum este sădită în pustie, într-un pămînt uscat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
care cea mai mică fărâmă de progres nu e decât un „ălan vers le pire“. Ei bine, să vă spun. Pe de o parte, de la conștiința nesmintită a faptului că mass-media e pusă să ne arate numai apocalipticul. Cum te smulgi un milimetru din ecranul televizorului - unde te răpun de zece ori pe minut morțile, viciile, violările, de capitările, incendiile, codurile galbene, portocalii și roșii, malpraxisul medical, copiii abuzați, topoarele, înjun ghie rile, inundațiile, spânzurații și faptul că România e cam
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am văzut și nu m-am crezut Niciodată nu am ezitat atât față de prezența la o sindrofie oficială. Nici măcar când m-am dus la Cotroceni, să-l văd pe Mircea Cărtărescu decorat de președintele Băsescu. Cred că, acum, voi fi smuls mental vreo sută de petale, tot rumegând stânjenit dilema „Să mă duc? să nu mă duc?“. Fiind, bineînțeles, onorat de invitație, ba încă presupunându-se că ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau. Vorbesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]