6,897 matches
-
unor persoane din afara organizației (clienți, furnizori, beneficiari etc.) care, prin feedback, se vor răsfrânge asupra organizației. Or, cooperând cu oamenii din afara organizației, liderul poate obține foloase pentru sine și pentru organizația sa. În fine, dintr‑o perspectivă mai largă, chiar sociologică, unii autori integrează conducerea în sfera noțiunii de putere. Petit și Dubois (1998) o raportează la putere, considerată într‑o triplă ipostază: ca atribut personal al individului; ca relație interpersonală și intragrupală; ca relație într‑un context organizațional constrângător. Puterea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
maniera de a comunica, instrucția, cunoștințele, judecata și decizia, intuiția, originalitatea, adaptabilitatea, trăsăturile temperamentale, caracterul, inițiativa, perseverența, ambiția, gradul de responsabilitate, încrederea în sine, controlul de sine etc.); - factori psihosociali (sociabilitatea, diplomația, popularitatea, prestigiul, cooperarea, capacitatea de influențare etc.); - factori sociologici (nivelul socioeconomic, statutul economic și social, mobilitatea socială etc.). # Deși eforturile investite în surprinderea și decelarea tuturor acestor factori au fost masive, rezultatele obținute sunt mai mult decât nesatisfăcătoare. În general, corelația dintre conducere și factorii fizici și constituționali s
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt incluse: tipul de organizație; eficiența grupului; natura problemelor; presiunea timpului. După cum observăm, prin natura lor, factorii determinanți ai stilului de conducere sunt extrem de diverși. Unii dintre ei sunt de natură subiectivă, psihologică (interioară), alții sunt de natură obiectivă, conjunctural‑sociologică. Importantă din perspectiva activității de conducere este conștientizarea acestor forțe de către conducători, relevante pentru comportamentul lor. Conducătorul de succes este cel care se înțelege pe sine, pe alții, particularitățile situației, își adaptează comportamentele situațiilor și momentelor pe care le traversează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vor contribui la lămurirea acestei probleme. Ideea generală care se degajă din toate aceste contribuții teoretice este aceea a formării stilurilor de conducere ca urmare a coincidenței și interdependenței unor factori diverși prin natura și numărul lor (psihoindividuală, psihosocială, psihoorganizațională, sociologică), a modului de trăire și percepție a lor, a preluării, asimilării și sedimentării influențelor lor în structurile psihocomportamentale ale liderului. Cunoscând acești factori, vom putea stăpâni și dirija mult mai bine procesul cristalizării stilurilor de conducere practicabile și dezirabile. De
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în literatura psihoorganizațională este desemnat prin termenul de leadership. De sute de ani, psihologia a fost interesată de activitatea de conducere (leadership) și de persoana celui care o realizează (liderul). La începutul secolului XX, în perimetrul științelor economice, psihologice și sociologice se conturează însă o nouă noțiune, cea de management, care începe să fie folosită tot mai frecvent. Mai mult, această nouă noțiune tinde s‑o acopere treptat pe cea de leadership. Situația devine și mai dificilă de îndată ce se încearcă individualizarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
p. 167). # Același Rojot califică modelul elaborat de Jensen și Meckling ca fiind „o tentativă de mijloc”, nu numai în raport cu modelul economic al deciziei (care se reduce la maximizarea venitului bănesc), dar și cu alte modele, cum ar fi cel sociologic (caracterizat printr-un holism determinist, dar ignorând complet individualismul metodologic), modelul psihologic (redus de regulă la piramida trebuințelor lui Maslow, dar ignorând aspectele psihologice cognitive), modelul politic (limitat la cel al agentului perfect, maximizând bunul public, preferințele celorlalți membri ai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
îmbracă patru caractere esențiale: caracter psihologic (se are în vedere participarea la activitatea de muncă, angajarea personală în activitatea profesională); caracter psihosociologic (vizează integrarea angajaților în grupul de muncă, în echipele de muncă, în organizație sau chiar în comunitate); caracter sociologic și juridic (implicarea angajaților în activitatea de conducere, în exercitarea controlului gestiunii organizației, fie prin participare directă, fie prin reprezentanți sau delegați); caracter economic (presupune participarea la repartizarea rezultatelor obținute). Această dimensiune a participării ridică cel puțin două probleme în fața
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la repartizarea rezultatelor obținute). Această dimensiune a participării ridică cel puțin două probleme în fața celor chemați să investigheze participarea. Cercetătorii sunt partizanii unor puncte de vedere, a unor concepții și teorii. Unii dintre ei împărtășesc, să spunem, punctul de vedere sociologic lansat de Jean Woodward, potrivit căruia esențiale în buna funcționare a unei organizații sunt structurile organizatorice, în care se regăsesc integrate comportamentele individuale și de grup. Alții sunt partizanii teoriei „relațiilor umane” sau a „resurselor umane”, potrivit cărora esențiale sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
individuale și de grup. Alții sunt partizanii teoriei „relațiilor umane” sau a „resurselor umane”, potrivit cărora esențiale sunt contactele interpersonale dintre oameni, moralul oamenilor, climatul psihosocial al grupurilor. În teoriile de mai sus își găsesc expresia caracterul psihosociologic și cel sociologic și juridic al participării. În aceste condiții, ne putem întreba dacă demersurile întreprinse de un cercetător nu sunt cumva influențate de propriile sale opțiuni epistemologice? Se mai poate vorbi în acest caz despre obiectivitatea și neutralitatea cercetătorului? Da, cu condiția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
obicei, patronatul valorizează caracterul psihologic și cel economic al participării, pentru aceasta participarea fiind determinată de ansamblul atitudinilor „modelate” ale angajaților, atitudini care vor conduce la creșterea randamentului și la integrarea angajaților în cadrul organizației. Pentru sindicat, mai importante sunt caracterul sociologic și cel juridic al participării, concretizate în gestiunea și controlul organizației de către angajați. Și în acest caz, apelul la redefinirea termenului de participare din perspectiva documentelor legale elaborate va conduce spre avantajarea în cercetarea empirică a unuia sau altuia dintre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
putem face o asociere între caracterul participării și nivelul ei. Este evident că la nivel executiv participarea are mai mult un caracter psihologic, ea referindu-se la activitățile profesionale ale angajaților. La nivelul conducerii, participarea capătă din ce în ce mai mult un caracter sociologic și juridic, fiind vorba despre implicarea angajaților în formularea și adoptarea deciziilor strategice ale organizației. Așa stau lucrurile atunci când interpretăm organizația doar ca un sistem tehnic sau cu un sistem social. Dacă schimbăm însă modalitatea de interpretare a organizației, și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
socială, psihologia individuală) aduc viziuni proprii, specifice, oarecum limitate, prin complementaritatea și congruența lor, s-ar putea obține în final o viziune completă asupra conflictelor. În ceea ce ne privește, propunem în continuare trei perspective de definire și descriere a conflictului: sociologică, psihosocială, psihoindividuală. Accepțiunea sociologică Sociologia întreprinde analiza conflictului la nivel macrosocial, fiind interesată de condițiile, mecanismele și mai ales de funcțiile lui sociale. O serie de sociologi - cum ar fi de exemplu, Coser (1956), Bernard (1957), Dahrendorf (1959) ș.a. pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
viziuni proprii, specifice, oarecum limitate, prin complementaritatea și congruența lor, s-ar putea obține în final o viziune completă asupra conflictelor. În ceea ce ne privește, propunem în continuare trei perspective de definire și descriere a conflictului: sociologică, psihosocială, psihoindividuală. Accepțiunea sociologică Sociologia întreprinde analiza conflictului la nivel macrosocial, fiind interesată de condițiile, mecanismele și mai ales de funcțiile lui sociale. O serie de sociologi - cum ar fi de exemplu, Coser (1956), Bernard (1957), Dahrendorf (1959) ș.a. pentru sociologia generală și Kornhauser
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atât mai mult în cazul sistemelor sociale diferite. Importante devin interacțiunile sociale dintre membrii grupurilor, reprezentările și atitudinile lor colective, credințele și mentalitățile lor etc. - pe care, din păcate, sociologia le ignoră. Tocmai de aceea a apărut necesitatea ca accepțiunea sociologică asupra conflictelor să fie completată cu accepțiunea psihosocială care amplasează în centrul preocupărilor sale interacțiunea umană. Accepțiunea psihosocială Această accepțiune face translația de la macrosocial la microsocial, de la macroscopic la microscopic, conflictul nemaifiind interpretat ca o abstracție socială, ci în expresia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
masă. Studiul comunicării de masă s-a concentrat asupra elementelor ei componente și a relațiilor dintre ele, incluse în celebra formulă a lui LASSWELL (1946): CINE, CE spune, prin ce CANALE, CUI și cu ce EFECT! Din punct de vedere sociologic există următoarele trei moduri de abordare a comunicării: a) ca proces; b) efectele reale ale comunicării pentru societate în ansamblul său și/sau pentru fiecare din membrii săi; 1. Comunicarea ca proces a) Actualmente, comunicarea este studiată prioritar din următoarele
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
modern are o nevoie atât de mare de propagandă, încât deschide calea acțiunii celui ce face propagandă. El nu este victimă, ci complice, dacă nu chiar cauză a propagandei. După Jacques Ellul, societatea modernă este cea care oferă condițiile psihologice, sociologice și “obiective” favorabile propagandei. Odată cu disoluția progresivă a grupurilor primare, cum ar fi familia, nu mai există nimic care să poată crea un ecran de protecție între mijloacele de comunicare și individ. Astfel, omul modern se vede predat, fără apărare
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
lectură. Articolele de fond (peste patruzeci), completate de referințe bibliografice ș&ț, dezvoltă conceptele prezentate, iar trimiterile șΦț permit aprofundarea diverselor teme (cele mai importante fiind marcate prin folosirea majusculelor). Au fost alese mai multe axe principale, respectiv: ă componenta sociologică: comunitate, conflict, integrare, socializare, valori; ă sfera antropologică: aculturație, etnicitate, etnocentrism, tribalism, călătorie; ă dimensiunea filosofică: compasiune, fraternitate, laicitate, solidaritate, totalitarism; ă aporturile psihologiei sociale: atribuire (teoriile Î), discriminare, prejudecată, reprezentare, stereotip; ă mediul instituțional sau socio-politic: cetățenie, națiune, neorasism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cedarea unui drept de proprietate, În urma unui contract sau a unei tranzacții. Într-un sens mai pasiv, desemnează distanța, Îndepărtarea sau destructurarea: să ne gândim, de exemplu, la destrămarea legăturilor dintre oameni și zei sau, Într-o versiune mai accentuat sociologică, dintre oameni și oameni. ν La Jean-Jacques Rousseau, de exemplu, contractul social (1766) presupune că fiecare asociat, „dăruindu-se pe sine tuturor”, fără rezerve, „nu se dăruiește nimănui”, ci Își pune În comun cu ceilalți puterea și personalitatea „sub conducerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
BERGER Peter și LUCKMANN Thomas (1986), La Construction sociale de la réalité, trad. fr., Paris, Klinksieck (prima ediție americană: 1966). DURKHEIM Emile (1988), Les Règles de la méthode sociologique, Paris, Flammarion (prima ediție: 1895) ă trad. rom. de Dan Lungu, Regulile metodei sociologice, Iași, Polirom, 2002. GIDDENS Anthony (1987), La Constitution de la société. Eléments de la théorie de la structuration, Paris, PUF (prima ediție engleză: 1984). — (1991), Modernity and Self-Identity, Cambridge, Polity Press. JAVEAU Claude (2001), Le Bricolage du social, Paris, PUF. — (2003), Sociologie de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fel, desăvârșirea unor direcții schițate peste tot, Înflorirea unică a unor tendințe universale” (ibidem). După modelul lui Tocqueville, care trage Învățăminte fundamentale, prin inducție, din studierea democrației americane, Bouglé consideră că analiza asupra Indiei constituie o experiență crucială pentru teoria sociologică și mai cu seamă pentru cercetarea proprietăților generale ale ierarhiei. A. P. & BOUGLE Célestin (1969), Essai sur le régime des castes, Paris, PUF (prima ediție: 1908). COX Oliver (1948), Caste, Class and Race. A Study in Social Dynamics, New York, Doubleday. DUMONT
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
inutil să propunem un efort de clarificare, pornind de la tentativa de definire deschizătoare de drumuri a lui Marshall. Cu ocazia unei conferințe la Cambridge, În 1949, acesta abordează problema egalității nu În plan economic, cum se făcuse până atunci, ci sociologic. De fapt, Marshall Încearcă să rezolve problema integrării claselor din societățile capitaliste recurgând la principiul cetățeniei. El caută acele fundamente ale unei comunități politice care transcend atașamentele particulare legate de statutele sociale inegale. După cum remarca Pierre Birnbaum, Marshall crede că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ă „furtul, incestul, uciderea copiilor, toate și-au avut locul cândva În rândul acțiunilor virtuoase”, scria Blaise Pascal În Cugetările sale (1670) ă, nu trebuie totuși să pierdem din vedere esențialul: comportamentul deviant, așa cum sublinia Emile Durkheim În Regulile metodei sociologice, este Înfierat cu pecetea „normalității”. El corespunde unei „răni În conștiința colectivă” și se Întâlnește În toate societățile, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare. A nega această „universalitate” și a pretinde că lucrurile ar putea sta altminteri ar fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi atribuită o altă utilizare: din obiect utilitar, poate deveni obiect de prestigiu; din specific religios, poate rămâne doar cu o valoare estetică. Transferul unui element cultural de la o cultură la alta implică Întotdeauna pierderi, adăugiri sau remodelări. O abordare sociologică a schimbării Într-o perspectivă mai largă, sociologia a Înțeles importanța contactelor personale În cadrul proceselor de comunicare și de influențare care orientează intențiile de vot sau deciziile de cumpărare. Difuziunea unei mode, a unui zvon, a unui produs nou sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exemple recente, câțiva indivizi hotărâți, cu mijloace puține și la Îndemâna oricui, pot să amenințe viața unei Întregi colectivități sau a unei părți a acesteia. În fața unor asemenea probleme, științele umane sunt la ora actuală cu totul dezarmate. Percepții opuse Rațiuni sociologice (necesitățile impuse de socializare, nevoia de coeziune, aparenta stabilitate a instituțiilor, a uzanțelor și a limbii), eventual dublate de motivații ideologice (preferința pentru tradiții, teama de schimbare, conservatorismul), au acreditat ideea că diversitatea și schimbarea constituie amenințări, cel puțin la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-se la formulările inițiale ale lui Rawls, caracterul destul de fragil al compatibilității proclamate dintre bine și dreptate: „În vreme ce aceasta se baza pe un argument filosofic (faptul că Dreptatea este binele suprem), noua sa argumentație pornește de la o serie de ipoteze sociologice și psihologice. Ideea unui consens prin coincidența părerilor se bazează pe un ansamblu de supoziții privind comportamentul indivizilor Într-o societate bine ordonată conform concepției dreptății ca echitate”. Și totuși, rămânând filosofic la suprafața lucrurilor, „noua argumentație posedă față de precedenta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]