5,168 matches
-
firesc, cu Baden-Baden. Te mai miri? Te simți aici ca la Olănești, Borsec și Tușnad la un loc. Turiștii de toate națiile și vârstele se plimbă de la un izvor la altul, sorbind cuminți din ceștile speciale cumpărate de la toate chioșcurile. Sorb prin mâner, invenție nouă pentru mine. Tudor Caranfil, care „face“ Karlovy Vary-ul de 40 de ani, m-a sfătuit să nu beau de pe stradă. (În cehă, hotelurilor care asigură și tratamente termale li se spune, nu glumesc, „kurhoteluri“). The Future
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
stă cu un „idol cultivat“ sau „c-o misă de categorie“ și are „grom la masă“. În timp ce cântă „demimondena“ și difuzează „hoparleoru“, mănâncă (servit de un „frac cu șervet la gât“) prăjituri, chifle, baclavale, „icre mate“ și bea „șampanie cu sorb lung“. Apoi dansează (în fiecare poezie!) fox, boston și „tango pe câmpuri/ Cu o negresă“. Undeva apare un „vamp dospit“. O bancă „stopează“. Deseori percepe timpul: „În preajmă trece o oră“ (Firav). Dă comenzi: „Să aud vioara prețios sunată“ (Țărm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ca niște străji de aur. Împrăștiat în volute, mirosul livezii coapte, al dovlecilor, al pepenelui galben, al caiselor topite de soare, al roșiile acruțe și al meliselor înmiresmate umplea aerul ca o afumătoare mișcătoare. Toată plăcerea pe care vara o soarbe din plante plutea acolo și părea să alcătuiască, între locul acela liniștit și lume, o barieră de parfumuri". Priviți-l pe țiganul Nicolae: "... era frumos, o frumusețe fină, copilărească și aproape ridicolă din cauza perfecțiunii delicate. Mâinile lui mici, degetele fragile
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care ni s-a spus, dimineața, la Rio de Janeiro a fost: „Jos bijuteriile!“. Doamna consul, care altfel era deosebit de amabilă, nu glumea. Și eu, și soția am rămas câteva secunde cu gurile căscate, după care, în așteptarea detaliilor, am sorbit o gură de cafea aburindă. Știți, cafeaua braziliană e destul de bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu mai mulți) sunt cam săraci, ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
un loc al lui. Sunt intervievați colegii cu care lucra la îngropat cabluri prin gară și prietenii de pahar. Sau de borcan, căci amestecurile ciudate („Lacrima Comsomolistei“, „Spiritul Genevei“, „Liliacul alb“Ă se prepară în borcane largi, din care gurile sorb hulpave. În parc, în tren, în bombe împuțite, se bea vârtos. Și Erofeev tot din borcan soarbe acasă, lângă Galia. La Moscova, sunt intervievați medicii de la spitalul de psihiatrie unde a stat Erofeev, intoxicat în stare gravă. Femeia de serviciu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de pahar. Sau de borcan, căci amestecurile ciudate („Lacrima Comsomolistei“, „Spiritul Genevei“, „Liliacul alb“Ă se prepară în borcane largi, din care gurile sorb hulpave. În parc, în tren, în bombe împuțite, se bea vârtos. Și Erofeev tot din borcan soarbe acasă, lângă Galia. La Moscova, sunt intervievați medicii de la spitalul de psihiatrie unde a stat Erofeev, intoxicat în stare gravă. Femeia de serviciu de la scara blocului e și ea personaj. Îl știe pe Erofeev, „bea mult, bea și acum, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Emil BRUMARU Sunt zile care se preling moale în ploaia măruntă, sub o zare cenușie, obturând mințile și sufletul degradat încet-încet a pagubă și-a plictis... Nu fac nimic, răsfoiesc cărți, le aduc pe pat, mănânc mere tăiate cu cuțitul, sorb cu poftă iaurturi degresate (0,1% grăsimiă, mă simt pierdut, fără continent de bază, fără părinți, fără prieteni, fără iubită, fără ibric, fără nasturi la prohab, somnolent în pijama, undeva, în provincie. Într-un orășel viclean și vicios, acolo, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
cânte și să fumeze și să trăiască vreo trei zile la îngrămădeală. Și erau legați la frunte cu niște eșarfe, și-aveau dinți frumoși de tinerețe și făceau sex lejer, fără inhibiții. Unii aveau și motociclete, alții, ba. Și cu toții sorbeau vajnic din cutii de bere și dormeau în corturi și mașini, și-aveau chitări, și erau îmbrăcați fistichiu, și-aveau și prunci cu ei, și băști, pălării, ochelari, și buzele proaspete, iubărețe, și bărbi îmbârligate, și fetele aveau zorzoane și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Să fie cald și bine-n a mea minte, să fie alb și moale într-a ta, și când o fi să cadă primul dinte să nu ne mai găsească nimenea. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare! Și să sorbim din ea câte puțin. Plămânii ne vor deveni pahare și când al meu, cel stâng, va fi prea plin, din sânii tăi voi face butelii de oxigen din care o să sorb cu-atât nesaț încât nu voi muri, dar din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare! Și să sorbim din ea câte puțin. Plămânii ne vor deveni pahare și când al meu, cel stâng, va fi prea plin, din sânii tăi voi face butelii de oxigen din care o să sorb cu-atât nesaț încât nu voi muri, dar din păcate voi rămâne orb. Și peste ani, tot așteptând lumina pe care am lăsat-o-n fund de-ocean, voi fi capabil, poate, să-mi văd vina de a te fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
spectatorii săi. Plecând să-și susțină corijența, vărul a luat și chitara cu el. N-am mai văzut-o până la vacanța următoare. Am început și noi școala. Fiind în clase diferite, eu și Traian mergeam unul dimineața, altul după-amiaza, să sorbim lumina dintr-o școală cu lămpi de petrol, dușumele ciuruite și ziduri dinainte de 1907. În timpul liber, amândoi ne întreceam construind diferite chestii: tractoare, avioane, sfârleze... Așa mi-a venit ideea să fac o chitară? Fără tânjirea după a lui Nicu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
este că niciodată nu poate fi mai rău. ,,De foame mănânci...și pâine cu mici". Nu oricum, ci împreună cu bere multă și ieftină obținută moca, dacă se poate. ,,Mai bine burtos de la bere decât cocoșat de la muncă...". Avem dezlegare să sorbim berici fără număr. Nimic nu ți se poate întâmpla. Trebuie doar să știi că ,,Nu ești beat atâta timp cât poți sta întins pe podea fără să te sprijini...". Dacă toate acestea ar fi adevărate, atunci am fi în măsură să formulăm
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
aruncă noaptea manifeste antititoiste, urmând a se face arestări dacă nu se comunică acest lucru autorităților. În încheiere, aceeași concluzie „optimistă”: „Poporul iugoslav, care a avut atât de suferit, care după jugul hitlerist geme acum sub jugul bandei lui Tito, soarbe noi puteri din succesele lagărului păcii și al socialismului, din lupta de eliberare a poporului coreean”. Inedit ni se pare articolul lui Georges Cogniot, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Francez, intitulat „Trădători demascați”. Aflăm cu acest prilej că
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
plecat din oraș. Ai mâncat o supă de linte, apoi ai așteptat să vină seara, ca să mergi la culcare. Când a venit seara, te-ai culcat și ai adormit. Ai visat că mă întorsesem acasă. În vis, amândoi stăteam și sorbeam încet din supa de linte. Mmm, ce bună e, spuneam eu. Mai vrei o porție? întrebai tu atunci când farfuria se golea. Sigur că da, răspundeam eu. Cu polonicul luai supă din oală și-mi mai puneai o porție. Eu goleam
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
atunci când farfuria se golea. Sigur că da, răspundeam eu. Cu polonicul luai supă din oală și-mi mai puneai o porție. Eu goleam farfurie după farfurie. La un moment dat, am renunțat la lingură și am dus farfuria la gură, sorbind cu lăcomie. Mai pune-mi o porție, spuneam eu. Cu plăcere, spuneai tu. După un timp, puneai supa în farfurie, iar eu duceam farfuria la gură și sorbeam cu zgomot, golind farfuria dintr-o singură înghițitură. Apoi loveam cu farfuria
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
moment dat, am renunțat la lingură și am dus farfuria la gură, sorbind cu lăcomie. Mai pune-mi o porție, spuneam eu. Cu plăcere, spuneai tu. După un timp, puneai supa în farfurie, iar eu duceam farfuria la gură și sorbeam cu zgomot, golind farfuria dintr-o singură înghițitură. Apoi loveam cu farfuria în masă, iar tu o umpleai din nou. La un moment dat, ție ți-a trecut prin minte gândul că supa se va termina curând. Te-ai uitat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pulsul și-așa mai departe. Ies din mașină. Asistentul de regie mă bate pe umăr. Supermaterial, frate. O să spargem audiența. Camerele din mașină au prins tot. Genial. Ai fost beton. Îmi întinde un pahar de plastic, din care ies aburi. Sorb o gură de cafea și mă așez pe un scaun pliant, apărut ca din senin. Apoi îmi scot celularul și-mi sun soția. Ai ajuns acasă? OK. Nu, voiam doar să știu că ești bine. Prea mulți ciudați umblă liberi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
secunde. Mă mănâncă limba să-l întreb câte criterii nu respecta fosta lui iubită, dar mă abțin. Mi-a ghicit gândul. Ajunsese să fie prea apropiată de maică-mea. În rest, totul era perfect la ea. Nu mai zic nimic. Sorb din ceai. Nu cred că e cazul să comentez viața altcuiva. Mai ales a unui prieten la care țin mult. Schimb subiectul și începem să vorbim de altceva. Peste cinci minute râdem și ne spunem bancuri. E mai bine așa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care nu-l pricep e de ce Steaua Sus-Răsare citește Unica. În rest, e OK. A venit ciorba. Mă-ntind și-i pun revista pe colțul mesei, fără să mă mai uit la ea. După aia iau lingura și încep să sorb ca un om de grotă și nu mă mai interesează nimic. Echilibru Mă privește cu simpatie. Mă observă. Stă tolănit pe fotoliul directorial și se bâțâie ușor, stânga dreapta. Are o burtă foarte mare. Imensă. Cred că nu găsește haine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
om bătrân care vede pentru prima oară marea. (Omul cel bătrân a auzit că există, dar acum o vede cu ochii lui.) Îngaim niște scuze penibile, apuc paharul și ies în ploaie și frig. Intru în mașină și pornesc motorul. Sorb cu paiul din cel mai bun suc de portocale pe care l-am băut vreodată, apoi demarez încet. Wish You Were Hair Ai potențial. Ai mare potențial. Dar ai o problemă. Ai o mare problemă. Fac eforturi să mă uit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
simplu, gândirea ei atinsese un punct peste care nu putea trece -, tânăra se dezlipi de lângă fereastră pornind, încruntată încă, spre biroul așezat într-un colț retras al încăperii, cu intenția de a-și face o cafea pe care s-o soarbă în liniștea plictisitoare din jur. Odată așezată pe scaun, nu mai simți nevoia de a bea cafea de una singură ca de obicei. Văzu pe birou adresa pe care o primise cu o zi în urmă de a ridica un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lor, fără nici un scop. În apropiere se află berăria. Cufundați în gânduri impenetrabile, câțiva bărbați zăboveau în jurul meselor cu halbele pline în față, cu privirile ațintite asupra lor. Am așteptat un timp îndelungat până când unul din ei a ridicat halba sorbind tacticos din ea. Eu trăiam emoția de a o vedea pe Mariana. Mi-o imaginam cum arătase cu un an în urmă. Nu reușeam să mi-o închipui cum era acum douăzeci de ani. De atunci o vedeam o dată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un tren în gară ce vine zgomotos din câmpia nesfârșită și se îndreaptă iute spre câmpia nesfârșită. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului va fi tot mai crăpată, grilajul de fier mai ruginit. La barul din colțul străzii mele voi sorbi dus pe gânduri cafeaua din fiecare dimineață. După-amiază, când patroana vine doar în vizită la barul ei, voi bea și atunci o cafea tare, amară. Mariana va fi departe, parcă în celălalt capăt al lumii. În nopțile de vară, pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ani m-am îmbrăcat bine și n-am răcit deloc. Apoi începea un râs de zornăiau paharele, cei prezenți râdeau și ei, mai mult de râsul nestăpânit al protagonistului. În una din puținele zile însorite de iarnă, pe când cercetătorii își sorbeau cu nesaț ceaiul de import "Ceylon Tea" și discuțiile academice erau, cât pe ce, să eșueze în platitudine și formalism, domnul A, foarte agitat, fiindcă băuse înainte două cafele tari să-și facă curaj, se ridică de pe scaunul dotat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doar o întindere cenușie de asfalt pe care se lăfăiau la soare ca râmele zeci de rachete gata de misiune. Călătoria Vae soli Până la ora de plecare mai avea timp destul, încât își puse în geantă de mâncare, încălzi ceaiul, sorbi dus pe gânduri din ceașcă și se bucura în sinea lui că-și va revedea curând fiica. Ea nu știa că o să vină, poate se gândea la el sau nu se gândea. Bătrânul aștepta cu nerăbdare firească să o vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]