5,544 matches
-
î„Vocea“ gorfului poate fi auzită doar de ființa căreia i se adresează.) își zise: Virgil Jones, ascunzi mai multe decât s-ar părea la prima vedere. Și, cum prima vedere însemna destul de mult pentru constituția robustă a lui Virgil, spusele lui erau un compliment. Al treilea protagonist stătea netulburat la vreo zece metri de Virgil, rezemându-se de un pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
impulsurile emoților sale necontrolate, și, prins în mrejele lor, lăsase deoparte toate gândurile legate de Grimus, de Prepelicar și de Virgil. Fuseseră destule până atunci... A trăi pentru clipa prezentă - o frază ciudat de potrivită. Mai târziu își va aminti spusele lui Virgil: — O viață are întotdeauna un moment de vârf. Un moment care o face să merită a fi trăită. Pentru Vultur-în-Zbor acel moment a sosit când făcea dragoste a șaptea oară cu Irina Cerkasova. Erau pentru prima dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
hotărî. în privința populației: Grimus își petrece acum tot timpul în fața Cristalului de Apă. A făcut o descoperire: fiecare viață pe care o vede acolo vine dintr-o dimensiune foarte puțin diferită, există într-un prezent potențial ușor diferit... asta după spusele lui. Asimilarea imigranților de pe aceste planete diferite într-o singură societate va pune vreo problemă? Grimus este vesel și optimist. Diferențele sunt prea mici ca să conteze, spune el. Sper că are dreptate. Liv trecu iarăși mai departe. Insula Calf, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au simțit vexați În amorul lor și, considerând-o prea mândră, prea infatuată, au amenințat-o, În cele din urmă, cu răzbunarea. Alții au lansat zvonuri și legende dintre cele mai bizare pe seama ei: că e lesbiană (știau asta din spusele unor indivizi care o văzuseră de gât cu o fată), că-i hermafrodită (“n15 ați văzut, mă, că la ora de sport are ca un fel de umflătură de penis - ha, ha, ha!”, scorni Sorin Motolea cu un râs grobian
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Totuși - și aici trebuie să-i mulțumesc - m-a avertizat că Lola nu vorbește niciodată. Că „e mută de-a binelea bunătatea asta de fată!”. Nu l-am Întrebat nici de unde știa de numele ei, nici altceva. Nu puteam proba spusele lui dacă mă mințea, ori dacă nu era altceva la mijloc. În fond, nu prea mă interesa chestia asta cu vorbitul. Important era să mă asculte. Să am cu cine comunica eu. Orice, dar, pentru un timp, să nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale roșii și albe, potrivit cu gravitatea momentului copilul o trase de poala rochiei pe Didița și spuse cu iubire dureroasă: Va meg a mami me! Va ube mami me! Într-o traducere aproximativă, spusele copilului Însemnând: Varlaam dorește să meargă la mămica sa pentru că Varlaam o iubește pe mămica sa! Mătușă sa, Didița, sora mamei, ascunzâdu-și lacrimile În colțul baticului negru, Îi arătă un fluture „coadă de rândunică”, mare și frumos, ce și mișca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare floare roz din oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am Înțeles, Îi răspunse Aneta. Preocupați cu cele spuse, niciunul dintre ei, nu au băgat de seamă când furiosul Cristofor - curcanul botezat astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie Înfoiat la culme și gata-gata să-i explodeze mărgelele, colorate Într-un roșu din ce În ce mai aprins, cuprins de indignare și devenit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aduse un sân de pere și le Împărți inegal. Mâncau pere zemoase și se priveau cu interese diverse: Va era preocupat de a zări cât de cât locul spre care se Îndreptau privirile sale, fata nu era convinsă de adevărul spuselor băiatului În privința „fostului cu fete” și Începu să spună frânturi de fraze greu de Înțeles pentru Va: Când vom merge la Suceveni, ai s-o cunoști pe Maricica, sora mamei! Este frumoasă ... știe multe ... noi ne jucăm des ... ? Dacă nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și gata! Eu vreu să-ți fac un bine, că doar suntem prietene, nu?!, a răspuns Marinița. Fata a continuat să-i zâmbească frumos, el răspundea cu câte o glumiță, fără a avea intenția de a Începe o nouă „aventură”. Spusele surorii sale le-a interpretat cu totul și cu totul altfel, În favoarea vechiului lor armistițiu. În acea vară a murit bunica Ileana, primul mare „filozof” din viața lui Va! A plâns când a văzut-o În sicriu și nu-și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se mărită și că-și face seama. Tot cu grija în sân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râse Sinefta, și ăl bătrân se uită mai bine spre fată. Codana, să nu-i dai șaptesprezece ani, avea un obraz curat de fată cuminte. Când râdea te-apuca așa, o furnicătură. - Nu mă fierbe, mînca-ti-aș ochii... - De, că-ti spusei, la Tarapana stau. Caută-mă, numai să mă găsești, și să nu te simtă mătuși-mea, că e dată dracului, te bagă-n gura lumii! Și plecă, mișcîndu-și șoldurile lungi și coadele. Codoșul își puse palma la gură. - Ce-ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o căzătură de pe cal. Sprâncenele nu erau mai puțin importante decât linia gurii. Când Brummell pronunța un cuvânt mai vesel sau amabil, sprâncenele, dar și ochii săi cenușii descriau o expresie ciudată, care te făcea să te Îndoiești de sinceritatea spuselor lui”1. Să nu uităm apoi faptul - deloc de neglijat - că totuși celebrul dandy nu are atâția bani cât să Își cumpere prietenii. Singurul răspuns mulțumitor Îl dă tot Barbey, unul dintre cei mai fideli (dar și competenți) brummellieni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau Gautier). Castă asemănătoare celei sacerdotale, „comunitate laică a artiștilor”, În care va intra și Baudelaire. Dar și majoritatea scriitorilor dandy din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Dandysmul țintește Însă mai sus. El s-ar vrea, după spusele aceluiași Sartre, „un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură”, din simplul motiv că vizează un ideal „mult mai mult decât poezia”1. Așadar, un ideal proiectat pe dimensiunea socialului, un model elitar al comunității artistice, așa cum Îl imaginează teoreticienii „artei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sociale sunt ireproșabile. Familia Brummell duce, de altfel, o viață mai mult decât selectă, deschizându-și saloanele lumii bune, care nu Încetează să-l fascineze pe micul George Bryan cu distincția și manierele sale elegante. Sheridan și Fox sunt - după spusele biografilor - „zânele bune” ale copilăriei. Iar tot ceea ce urmează rămâne la fel de select și plin de strălucire măcar pentru un sfert de veac: studii la Eton și Oxford, prietenia și protecția prințului de Wales, viitorul George al IV-lea, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întâiul expert În materie de dandysm. Apoi, pentru că, fascinat de umbra celui mai mare dandy al tuturor timpurilor, George Brummell, i-a compus acestuia ceea ce se cheamă, cu tot profesionalismul, o biografie. Și, nu În ultimul rând, pentru că, În ciuda propriilor spuse, este un dandy adevărat el Însuși (cel puțin Într-o etapă a vieții). Figură proteică, greu de „prins” În vreun canon, Barbey e parcă predestinat să studieze dandysmul cel dintâi Între toți. Poate și pentru că, deloc Întâmplător, anii petrecuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
susțin principiile dandysmului nu numai prin operă, ci și prin propria viață. Dandysmul Mod de Întrebuințaretc "Dandysmul Mod de Întrebuințare" Speculări pe marginea unei doctrinetc "Speculări pe marginea unei doctrine" Am Încheiat, iată, o dublă istorie. Nu o „mare narațiune” spusă asertiv, În triumf, cu siguranța Învingătorului, ci mai curând o poveste fragilă, dibuind urmele unor eroi ciudați, scutiți (la prima vedere) de orice grandoare. Pe de-o parte, peripeție relatată a dandy-lor aievea, pe de alta, Înfățișare abia schițată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
comportamentului, au stârnit cel mult dezaprobarea societății În care se afișau, dar și a micului club select din care voiau să facă parte. Să dăm câteva exemple: marchizul de Saint-Cricq, care ar fi putut să ajungă un Leu sublim, după spusele contemporanilor, dar a supralicitat excentricitatea și nu a obținut În schimb decât reputația de ființă bizară. Iată-l plimbându-se În trăsură, cu unul din cai ținut În lesă prin portieră sau presărându-și sare În cafea sau turnându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
celorlalți, lăsând impresia că facem Întocmai ca ei. Sau, poate și mai bine: Sporirea grației și gustului În toate câte sunt ale noastre și ne Înconjoară. Sau, poate Într-un mod mai logic: Știința de a-ți onora averea. După spusele onorabilului nostru prieten, E. de G., s-ar putea afirma: Noblețea transpusă În lumea lucrurilor. Conform lui T.-P. Smith: Viața elegantă este principiul fertilizator al invenției. Ascultându-l pe dl Jacotot, un tratat privitor la viața elegantă este inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
patul, cupeul, toate sunt forme de adăpostire a persoanei, tot așa cum casa este marele veșmânt care Îl acoperă pe om și cele folositoare lui. După câte se pare, am folosit tot ce se putea, chiar și limbajul, spre a relua spusele dlui de Tayllerand, pentru a ascunde o viață, o idee care, În ciuda strădaniilor noastre, străpunge toate vălurile. Cu toate că nu intenționăm să dăm acestei reguli o importanță mai mare decât cea pe care o merită, vom consemna mai jos unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc de monstruoasă sau susținea cu mult sânge rece vreo teorie de o matematică extravaganță, căci el folosea În dezvoltarea ideilor sale nebunești o riguroasă metodă. Spiritul său era Însă original nu prin cine știe ce spuse neașteptate, ci prin faptul că el vedea lucrurile dintr-un unghi particular, ce le schimba contururile, precum se schimbă forma obiectelor pe care le privești de jos ori din zbor; descoperea Între lucruri legături de nepriceput pentru ceilalți și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el place singur, fără ajutorul cuiva. El nu se află În situația comediantului care interpretează gândirea altuia cu persoana și cu trupul său. Astfel, adevăratul dandy mi se pare a fi, pe scara meritelor, deasupra comediantului”. Nu ne interesează conformitatea spuselor criticului francez (care a urmărit nu numai operele lui Barbey, ci și viața sa) cu adevărurile din dicționare. Ne interesează doar adecvarea lor la realitatea a cărei Înțelegere o intenționează. Aplicabile lui Barbey și eroilor săi, considerațiile lui Jules Lemaître
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
toată ziua într-un teatru întunecat. Mai târziu, am aflat că teatrul era totul pentru Steve; venea la zece, în fiecare dimineață, chiar și atunci când era complet inutil, și rămânea adesea până noaptea târziu. — Abia aștept să lucrăm împreună, Steve, spuse MM, simplu. Teatrul Cross e un spațiu minunat. Sunt foarte norocoasă că-l pot folosi. Steve își bombă pieptul, cu mândrie, trăgându-și umerii în spate. Avea părul gri-oțel, tuns foarte scurt și un cap lunguieț; dintr-odată, mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și, foarte probabil, nici celorlalți. — Cred că Tabitha a presupus că va veni și ea în după-amiaza acesta, zise Hazel. Așa scrie în programul repetițiilor și ea a citit până acum rolul Hermiei. Doar la scena de deschidere, pentru blocaj, spuse MM. Sper că te înșeli, Hazel. I-am zis lui Matthew s-o sune, pentru orice eventualitate. Matt? Sclavul ei cel credincios ciulise urechile de îndată ce-și auzise pronunțat numele. — Am sunat-o, pe cuvânt, MM, strigă el de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ani mai mare decât el. — Dar fata asta are o minte coaptă. Se vede cu ochiul liber, zise Bez. Și, ceea ce e mai important, are har. Înțelegi? M-am sprijinit de balustradă, lângă el, urmărind sfârșitul triumfător al piesei. Marie spuse cu tărie: „Give me your hands, if we be friends, And Robin shall restore amends“1 Puțin mai departe, pe platforma de servicii, ultimul dintre mașiniști începu să lase cortina jos. Având în vedere cele spuse de Bez și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]