6,757 matches
-
chiar cel din față: - Nu ca noi, indivizi obișnuiți. Colegii mei trebuiau să-și întipărească bine în minte că un camarad de-al lor avea să devină cu siguranță ceva ieșit din comun. Și în ochii lui se vedea aceeași strălucire ca la mama lui Armin, iar eu simțeam cum articolul ăla avea să mă despartă de colegii mei, dar că o să îndepărteze de mine și lumea pe care o credeam numai a mea, lumea așezărilor și a obiectelor descoperite acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
neclare nu-și găseau silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea demnă a unei egiptene. Îl invidiam pe Felix. Ca și el, aș fi vrut și eu să atrag priviri, privirile iuți, fulgerătoare, ale Linei la ore sau în pauză, ascunse și totuși atât de emoționante. Ele îl schimbaseră pe Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era subțire, avea ochi de culoare închisă și mă privea pe sub bretonul care-i cădea pe frunte, surâzând. Privirea ei, buzele ce lăsau să se vadă strălucirea dinților, felul în care alerga spre plajă și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea, din nou, un mișmaș de imagini, de ciuperci, ulițe înguste, umbroase, un dom, coline galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
călcam moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se străduiseră amândouă atât de mult - ca să se impresioneze una pe cealaltă. Mi-am înăbușit râsul, imaginându-mi-o pe fiecare dintre ele azi dimineață, hotărâtă să nu fie mai prejos decât rivala numărul unu în materie de stil și strălucire. Se întâlniseră de câteva ori și, dacă mă gândesc la acele întâlniri, de fiecare dată au făcut la fel. Mă întrebam ce satisfacție găseau în asta. Pe mine nu mă interesa care se îmbrăca mai cu stil (de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere, ca o trântă înverșunată, pe viață și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru simțurile sale neliniștite virgulă... era În nobilul și plăcutul stil al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imediat după aceea Începu să se simtă mai bine. Priveliștea de la ferestrele Casei, asupra acoperișurilor Îngrămădite, a domurilor și turlelor orașului, tăiate În două de apa cafenie a râului Arno, era ea Însăși ca un tonic, la fel ca și strălucirea soarelui toscan. Nici el, nici Fenimore nu mai pomeniră de Domnișoara Woolson. Își reluară camaraderia plăcută, scriitoricească, acum sub același acoperiș. Începu lucrul la o povestire bazată pe o anecdotă auzită În ianuarie, despre un vânzător de cărți american, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
concentră imediat asupra găsirii unei Înlocuitoare și o parte abilă, nesentimentală a sa („organul“ pentru administrare teatrală, fără discuție) Îi spunea că aceasta ar putea fi o ocazie de a Îmbunătăți șansele piesei prin angajarea unei actrițe cu mai multă strălucire decât vrednica dnă Compton. Văzuse de curând Hedda Gabler, a lui Ibsen, În traducerea lui Gosse (o foarte proastă traducere, În opinia rivalului ibsenit, William Archer), și rămăsese profund impresionat de o tânără actriță americană pe nume Elizabeth Robins, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar Însemna să atragi ghinionul dacă te lăudai prea mult. În plus, reflectă Alexander, actul al doilea era o chestiune mult mai complicată. — Ei bine, a fost Încântător, Îi spuse George Du Maurier Emmei, În vreme ce luminile din sală creșteau până la strălucirea deplină și aplauzele se stingeau, Înlocuite de murmurul conversației. Ți-a plăcut, draga mea? Foarte mult. Ce decor frumos! Crezi că florile sunt adevărate? — Nici nu le-am observat, Pem. Mă uitam la piesă. — Da, și piesa a fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grădina lui Norris, fumând și urmărind culorile schimbătoare ale apusului pe cer, despre cum Îl Întâlnise pe William Howells cu un an și jumătate În urmă, la o petrecere, În grădina lui Whistler de la Paris. Howells fusese foarte impresionat de strălucirea și eleganța celor de față și a decorului, cu atât mai mult cu cât urma să părăsească, Înainte de vreme, Parisul și să se Întoarcă În America, În urma morții tatălui său. În timpul conversației, păruse brusc cuprins de o stare profetică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizitat când un loc al faptei, când altul, dintre cele prin care ne poartă întâmplările incoerent schimbătoare ale romanului, printre acestea și Biserica Inima lui Christos, care a rezistat războiului și în care, în locul altarului Fecioarei descris cu fidelitate, împrăștie strălucire și atrage polonezi pioși copia Madonei din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot atâta elocință ca și oratorul care se fudulește cu dublul său șir de dinți din aur. Reînnod șirul Îndrăcit al istorisirii, ca să vă fac cunoscută o uriașă platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An Își continua, loial și tenace, căutarea implacabilă, cerceta deprinderile tututor celor din anturajul său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor abulici și șovăielnici cu o Fata Morgana de atracții, care curând va risipi Întregul corpus al acestei cărticele fără valoare. Scilla: să ținem În frâu propria strălucire, pentru a nu Întuneca și chiar anéantir materialul imediat următor. Regulile jocului se impun În chip inevitabil. La fel cu chipeșul tigru regal din Bengal, care Își trage gheara, pentru a nu șterge dintr-o singură lovitură chipul dresorului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Într-adevăr să vii, căci n-ai priceput nici o iotă din tot ce ți-am tocat la cap. O mărturie În plus cu privire la această răspândită lipsă de Înțelegere a adus Comisia de Onoare a Jocurilor Florale, care au dat multă strălucire viguroasei noastre urbe, când m-a invitat să fac parte din juriul lor. Nu Înțeleseseră nimica! Așa cum Îmi dicta datoria, am refuzat. Amenințarea și mita s-au zdrobit de hotărârea mea de om liber. Ajuns aici, ca unul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În micul laborator biologic, aproape de tavanul Cilindrului D. De la sosire, nimeni nu călcase În acest laborator, pentru că nu găsiseră nimic viu. Acum, cu lumina stinsă, cei doi priveau calmarul mișcându-se În recipientul de sticlă. Creatura avea un aspect delicat. Strălucirea albastră era concentrată În benzi pe spate și pe părțile laterale. — Da, spuse Beth, structurile luminiscente par a avea o localizare dorsală. Cu siguranță sunt niște bacterii. — Ce să fie? — Zonele luminiscente. Calmarii nu pot produce ei Înșiși lumină. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dura până la trei minute. Începu să distingă forme: conturul exterior al rețelei și aripa Înaltă a astronavei, ridicându-se abrupt. Deodată, apăru altceva. În depărtare, strălucea ceva verde. Undeva la orizont. E ca un răsărit de soare verde, spuse Beth. Strălucirea crescu În intensitate, apoi văzură un contur verde, nedefinit, cu dungi laterale. „Este exact ca imaginea de dinainte. Arată identic“, Își spuse Norman. Nu se puteau distinge cu precizie detaliile. — Este un calmar? Întrebă el. — Da, răspunse Beth. — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
complicat, iar calmarul Îi răspunse și apoi se mișcă spre stânga. — Trebuie să-l țin de vorbă, spuse Ted. Odată cu calmarul, Ted se mișcă și el, trecând de la un hublou la altul, semnalizând cu lanterna. Calmarul continua să răspundă cu strălucirea propriului său corp, dar Norman simți că acum avea un alt scop. ÎI urmară cu toții pe Ted din Cilindrul D În Cilindrul C. Ted aprinse lanterna. Calmarul răspunse, continuând să se miște. — Ce face? — Poate vrea să ne conducă... — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
imediat și deschise trapa din podea, lăsând să se vadă apa Întunecată. — Ai grijă, Ted. — Vă spun eu, e inteligent, zise Ted. Apa de la picioarele sale strălucea În verde-pal. — lată-l că vine. Încă nu se vedea calmarul, ci doar strălucirea sa. Ted semnaliză cu lanterna Îndreptată spre apă. Lumina verde licări drept răspuns. Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avea senzația că se mișcă cu Încetinitorul. Curând simți că nu mai are suficient aer și Înjură. Ce s-a Întâmplat? — Nu pot să merg repede. Se uita tot timpul spre nord, așteptându-se din clipă În clipă să vadă strălucirea verzuie a calmarului apropiindu-se, dar orizontul rămânea Întunecat. — Te descurci minunat, Norman. Totul e bine. Ajunsese la jumătatea drumului. Putea vedea acum DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
parte a submarinului și atinse podeaua. De dincolo de metalul protector, radioul său se trezi imediat la viață: — ... acolo? Norman, ești acolo? Răspunde, te rog! Era Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici că a funcționat? continuă Harry, examinând bulbul exploziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cel puțin o sută de metri de habitat. O auzi prin intercom, respirând din greu. — Se vede ceva, Norman? — Nu, nimic. Își concentră atenția spre orizont, acolo unde Își făcea Întotdeauna apariția calmarul. Primul lucru care se ivea mereu era strălucirea aceea verzuie de la orizont. Dar acum nu se vedea nimic. Beth gâfâia. Simt ceva, Norman. Simt apa... În valuri... puternice... Pe ecran apăru: AM SĂ VĂ UCID. Nu se vede nimic? Întrebă Beth. Nu, nu văd absolut nimic. O văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Colindă Elena Marin Alexe Leru-i ler pe drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]