7,161 matches
-
rea plătește asta cu zilele, acea plantă deci poate citi o “carte”: propriul ei genom, În care va găsi cu siguranță ce trebuie să facă, Însă numai În general și pentru situații pe care le-a mai Întâlnit, ea ori strămoșii ei. Istoria se repetă, obișnuim să spunem cu o undă de suficiență, iar asta pentru că tot ea ne Învață că greșelile trecutului trebuie musai repetate. Altfel spus, și planta abia amintită, și noi, citim cel puțin superficial. Planta pentru că unele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ghidușia le-a rămas Însă, ca și isețimea de tip Chip & Dale: s’au adaptat perfect. „Ticăloasele“. N’au fost În stare să născocească ceva nou. Chit că sunt mai „europene“, m’au copiat tot pe mine, acela ai cărui strămoși au plătit această invenție cu rugul... Să vă dau un sfat: nu mă hutuchiți nici pe mine, nici pe confrații „de culoare“. Cu ritmul vostru de poluare, „mâine“ pisicile vor fi negre nu numai noaptea... Dacă vreți să nu vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de drum, proaspăt însurăței, ceea ce a și conferit titulatura ulterioară a obștii. Bunicul, om falnic, extrem de generos, respectuos și îngăduitor, era unul din stâlpii acestei mari comunități și purta cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ar fi deranjat câtuși de puțin imaginea familiei sale. A fost și este un om direct, uneori enervant de conservator și care nu a cruțat absolut nimic. Este în fapt rodul unor percepte educaționale suficient de inflexibile, verticale, așa cum numai strămoșii mei armâni grămoșteni din neamul Bodaricilor au știut să le aplice. Mama era directă, dar niciodată pătimașă, spunea clar și fără echivoc ceea ce-o nemulțumea, nu acumula refulări ale unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Ostași, Plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor. Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc.” Eliberând Basarabia și Bucovina de Nord, armata română a ajuns la Nistru, hotarul de est
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
spiritul nostru latin. Idealul era același, unitatea națională nu numai din punct de vedere cultural ci și din punct de vedere politic; întregirea noastră a tuturor ca stat și națiune, în granițele firești în care am fost așezați odinioară de strămoșul nostru Traian. Afară de intelectualii de seamă cari prin graiul și scrisul lor, țineau aprinsă flacăra conștiinței naționale a poporului înrobit, Țara Oltului se mai mândrește cu un mare naționalist, autodidact - Badea Cârțan - care, prin sacrificiul de sine pus în slujba
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din obișnuința de a se culca acolo unde-l apuca noaptea, ci din dragostea descoperită față de acest simbol al originii sale, își întinde sarica, pune capul pe soclul Columnei și doarme toată noaptea somnul satisfacției pentru datoria împlinită, la picioarele strămoșului său. Dimineața, agentul de poliție pe care, zadarnic se străduia să-l facă să înțeleagă că-i este «frate», că Roma este «mama noastră comună», îl ia de lângă monument și-l predă la chestura poliției. A găsit însă înțelegere și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Italia o intensă campanie de denegare a originii noastre latine, Badea Cârțan a bătut pentru a treia oară drumul Romei. În amploarea evenimentelor preconizate, delegația română a hotărât să depună la picioarele columnei, o coroană turnată în bronz întru preamărirea strămoșului nostru Traian. Lui Badea Cârțan i se rezervase un rol foarte important la această festivitate. Aflăm de la V.A. Urechia, organizatorul acestui congres: „în curtea Universității mă aștepta Badea Cârțan. Cu puține zile înainte, patriotul păstor mă surprinse cu vizita
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noaptea, că sărăciile astea de jăndari îmi cam iau urma.Cu toate că aci pe vârfurile munților nu ar trebui să fie graniță. Dracu’ o mai văzut graniță în mijlocul țării ?!...Că doară și dincoace și dincolo de ei, or locuit totdeauna moșii și strămoșii noștri, dacii și romanii și mai apoi noi românii, urmașii și moștenitorii lor. Aicea, de drept noi suntem stăpâni și de o parte și de cealaltă parte. Ni, citiți aci în cartea asta și veți vedea». Și răscoli în desagii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și declară că voința sa nestrămutată este : Voim să fim alăturați, împreună cu teritoriile românești din Ardeal, Banat, Ungaria și Maramurăș, la Regatul României, sub stăpânirea Majestății Sale, Regelui Ferdinand I. În această hotărâre a noastră așternem tot ce au dorit strămoșii noștri, tot ce ne încălzește pe noi, cei de față, și tot ce va înălța de-a pururea pe fiii și nepoții noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu. Oprea Cârțișoara, la 27 Novembre 1918. Urmează lista cu semnăturile în care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tristă amintire la o nouă formă de organizare a societății, formă pe care consătenii noștri nu o întrevăd și deci no înțeleg încă. Datorită cestei situații, la foarte multe locuri de muncă se lucrează încă după metode păstrate din moși- strămoși, am mai arătat acest lucru și în alte capitole ale lucrării. Numărul de mijloace de mecanizare este încă foarte restrâns iar cheltuielile pe care folosirea acestora le impune îl fac pe țăran să renunțe la ele în favoarea metodelor antedeluviene. Numărul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
casei a reprezentat la toate popoarele indo-europene spațiul sacru din casă [...]. Pe vatra casei nășteau ușor femeile care nu puteau naște pe pământ. Pe vatră se jurau sau se blestemau gospodarii între ei. Pe vatră, de Anul Nou, se invocau strămoșii și moșii pentru apărarea moșiei, gospodăriei, casei, de năprasne, potop, cutremure, trăznete. Pe vatră se îmbăiau cu ierburi tămăduitoare sau întăritoare copiii slăbănogi. Din sfârâitul și săritul bobilor azvârliți pe vatra încinsă își interpretau ursita de Anul Nou fetele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tema "fugit irreparabile tempus". Permanenta convertire a tristeții în bucurie ("Bucuros de întristare" spune poetul) constitue eternul leit-motiv. În aura răsăritului, albinele "sug tristețe înflorită"; ciclul viață-moarte presupune, în regnul vegetal, misterioase treceri corolă-humă-corolă, iar în marea trecere, înflorirea trudei strămoșilor nutrește împlinirea ei pe spirala secolelor: Ținând de coarne veacul și asudând la plug /Țăranii merg arându-și strămoșii din ogoare." Carul cu boi ce se profilează șters, ca-n ultimele pânze ale lui Grigorescu, vine și el din vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aura răsăritului, albinele "sug tristețe înflorită"; ciclul viață-moarte presupune, în regnul vegetal, misterioase treceri corolă-humă-corolă, iar în marea trecere, înflorirea trudei strămoșilor nutrește împlinirea ei pe spirala secolelor: Ținând de coarne veacul și asudând la plug /Țăranii merg arându-și strămoșii din ogoare." Carul cu boi ce se profilează șters, ca-n ultimele pânze ale lui Grigorescu, vine și el din vreme și de dincolo de vreme: "Din cronici înviate în capete de boi / Trec stemele Moldovei, trăgând în juguri țara..." De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sbura-va, și corbu și columba / Primi audi-vor quel sutteram resunetu..." Și astfel de isprăvi poeticești erau semnate de Heliade, adică tocmai de cel care, în 1832, publica o gramatică românească ce părea a respinge etimologismul delirant: Fiecare vor fi fost strămoșii noștri, și silească-se lumea a își bate capul să dovedească că noi ne tragem din cutare sau alt neam..." Citiți oricare din textele de mai sus și, apoi, un poem eminescian, sau un articol de gazetă. Altă limbă! Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea în fila tipărită. Coșbuc spunea: "E greu să-ți iubești patria, dacă ți-ai uitat strămoșii", iar lirica populară a știut și s-a străduit mereu, în pofida interdicțiilor și opreliștilor de tot felul, de-a lungul vremii, să nu-i uite nici pe Horia, nici pe Iancu, nici pe Tudor. A fost odată nu-i doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-un "spirit al locului" capabil să-ți inoculeze sentimentul tonic al continuității, al apartenenței la un neam și la un spațiu românesc. Altfel privind lucrurile, ajungem la paseisimul naiv de tipul "Pe vremea când purtam galoși / Aveam respect pentru strămoși", cum spune textul cărții de pe net... * A utorul așa zisului Dicționar moldo-român, Vasile Stati și-a făcut partid. Se numește "Patrioții Moldovei" și necesitatea constituirii este argumentată după cum urmează: "Statul nostru este un stat moldav, cu majoritate etnică moldavă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
delicioasele parodii semnate de Ion Pogorilovschi, George Pruteanu ș.m.a., iar mensualul "Iașul literar" îl lansa pe Marin Sorescu în calitate de titular al rubricii iconoclaste și plină de haz "Singur printre poeți". Râdeam mult, râdeam cu gura până la urechi, dar, se pare, strămoșii ne întrecuseră în toate cele vesele. Austerul Hasdeu, pe care cu greu ți-l poți închipui altfel decât printre ceasloave și bucoavne, era tartorul farselor. El a trimis, în 1871 și 1876, cele două poezii cu acrostih publicate de "Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se așază cu bună știință și fără vestă de protecție în bătaia Codului Penal, implicându-se în braconaje de-secretizate și zugrăvind malițios împrejurări despre care, de regulă, se tace. Dacă-n însorita Italie, din care se vor fi trăgând strămoșii lui Sardino, s-a ajuns să se vâneze iepuri importați din România, apoi taman asta încearcă să prevină autorul la noi, martor cu pix al împuținării viețuitoarelor și strâmtorării habitatelor din spațiul mioritic. Orice expediție vânătorească devine, astfel, o călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
actorului, devenit rotiță într-un angrenaj ce n-are nevoie de individualizări prin originalitate și talent, cât de prestații exacte într-un mecanism menit să funcționeze cu maxim de turație doar pentru a-și demonstra propria rațiune de a fi. Strămoșii considerau teatrul "școală și templu" (Sadoveanu) viziune total demodată din pricini care-s prea evidente pentru a le mai detalia aici. Cercetând hârtiile îngălbenite tezaurizate în "Fondul Teatrul Național" de la Arhivele Statului, te uimește adânca seriozitate sub semnul căreia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
româna este atacată din afară, de o limbă străină. La noi, este agresată din înăuntrul ariei propriilor vorbitori, nu numai de stricătorii de limbă, ci și de românii ce consideră că s-ar cuveni să uităm și să abandonăm limba strămoșilor, ori s-o folosim cel mult pentru înjurături. Instituirea unei astfel de sărbători s-ar cuveni să prilejuiască nu numai discursuri și chermeze cu mici și bere, ci în primul rând meditații responsabile privind starea limbii, spre a se opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
porțile creștinătății și în anticamera marilor civilizații." Ușernic? Doar dacă re-conferim termenului sensul inițial, acela de paznic al porții că și datorită "ușernicilor" români n-au ajuns otomanii la Viena. Iar în alte cărți (le-am mai amintit aici) vitejia strămoșilor este considerată "marcă a sufletelor primitive." Românii n-au fost capabili de nimic se insinuează în articolul din Ev.Z. "în spatele aproape fiecărei minuni se ascunde o amintire rușinoasă, o lașitate, o gândire precaută, sau, în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și, totodată, în istoria românilor. Mi s-au încrustat, atunci, în 1967, în această excursie când bunica nu mai era, fiindcă se mutase și ea, în 1957, deci cu zece ani în urmă, în casa de lut a moșilor și strămoșilor mi-au rămas, zic, pe răbojul memoriei, câteva clipe. La Mărășești au căzut atunci, în încleștările din vara anului 1917, nu mai puțini de 17.000 de români și nemți, ale căror oseminte erau strânse în osuarul din Mausoleu. Târgușorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Când am isprăvit clasa întâi și a auzit că voi lua coroniță cu flori, ca premiant, bunica, împreună cu tata s-au sfătuit și mi-au găsit să recit o poezie care exprima tocmai filosofia ei, a părinților, a moșilor și strămoșilor țărani: Ruga plugariului Foaie verde bob năut Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult: Dă-mi un plug cu patru boi, Ca să scap de la nevoi, Și-o văcuță mulgătoare, Și-o nevastă strângătoare; Și-atât, Doamne, să trăiesc, Copilașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
istoria suedezilor? Informațiile arheologice coboară în antichitate, în urmă cu 10-12.000 de ani. Când calota de gheață ce-a acoperit odinioară Scandinavia s-a topit pe la anul 14.000 î.H., în peninsulă au venit și s-au răspândit strămoșii laponilor de astăzi. Aceasta era o populație asiatică, de tip mongoloid, de vânători și pescari. Chiar numele peninsulei ar proveni de la aceștia. Skand înseamnă în laponă cort. Skanzii errau primii locuitori ai Skandinaviei, care trăiau în corturi din piele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]