5,716 matches
-
Ibidem. 133 Ibidem. 134 Ibidem, p. 2. 135 Ibidem, p. 5. 136 "A scrie nu este totuna cu a traduce gustul unui public neinițiat în labirinturile rare ale frumosului. A scrie este totuna cu a sluji într-o catedrală de sublime ecouri. Cultul sacerdotal al artei, nu poate fi oficiat decât de acei magi ai cuvântului (...)", Virgil Untaru, "Între biografia romanțată și industria literaturii", în Albatros, an I, nr. 2, p. 3. 137 Albatros, an I, nr. 1, p. 4. 138
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
relații cu directorii revistei, foștii săi elevi Gr. Tabacaru și G. Bacovia. Amănunt interesant: pentru a figura în prima parte a sumarului, cred, schița sa „Extas”, în care descrie impresiile trăite la un concert de vioară (povestitorul - pe cele de sublim; în „contrapunct”, la final, o doamnă cu „glas dulce, dulce de tot”, complet neatentă la muzică, vorbind despre partida de cărți din seara precedentă), a apărut intercalată în poemele și proza lui Bacovia.9) Redacția i-a trecut numele și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la adresa demagogiei de atunci (similară cu cea de azi) sînt aceste versuri: „Vor fi acum de toate cum este orișicînd” din „Nervi de primăvară”? Sau „Mulțimea anonimă se va avea în vedere” din „Note de toamnă”? Sau acel „Deocamdată e sublim” din „Stanță”? „Sublim”, echivalent cu inexistentul, e un cuvînt compromis definitiv de Caragiale. „Călugărul-poet” „Iată călugărul-poet, prin taverne, prin turnuri...” Acesta e „dublul” lui Bacovia, un personaj misterios, prezent în „Dintr-un text comun”. Timpul în care trăiește e incert
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atunci (similară cu cea de azi) sînt aceste versuri: „Vor fi acum de toate cum este orișicînd” din „Nervi de primăvară”? Sau „Mulțimea anonimă se va avea în vedere” din „Note de toamnă”? Sau acel „Deocamdată e sublim” din „Stanță”? „Sublim”, echivalent cu inexistentul, e un cuvînt compromis definitiv de Caragiale. „Călugărul-poet” „Iată călugărul-poet, prin taverne, prin turnuri...” Acesta e „dublul” lui Bacovia, un personaj misterios, prezent în „Dintr-un text comun”. Timpul în care trăiește e incert: „Mi-e imposibil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comune cu Mozart, dar nu e aceeași sonoritate, nu e același timbru ca al lui Mozart, și nu e nici măcar același ritm. La Mozart: un clasicism german care se trezește și se manifestă și care învăluie o inspirație admirabilă și sublimă. Dar Chopin, cu caracterul lui național polonez, cu tot ce-l aproprie de caracterul francez, e mult mai viu accentuat. Voi spune, spre a termina, că îl asemăn mai mult cu Alfred de Musset; «Preludiile» și «Nopțile» sînt reflexele unor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la 1809 [Compact Edition 1:144]). Sensurile lor derivă cel puțin în parte de la conștința critică aflată în dezvoltare ce susține că înregistrarea experienței fenomenologice este o inițiativă legitimă, "care nu ar trebui să dispară în ceața speculațiilor subtile sau sublime", după cum scrie Francis Bacon în eseul său Advancement of Learning (Evoluția Învățării) (279), ci să fie ancorată în fapte reale. Și-a găsit expresia mai târziu când Thomas Fuller, autorul Worthies of England (1662), a notat: "Prin real înțeleg marfa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și lumea viitorului. Oare chiar știm cu adevărat înțelesul vreunui lucru? Mâncarea servită în putinei; laptele în tigaie; balada din stradă; noutățile despre barcă; strălucirea ochiului; forma și mișcarea corpului; - arată-mi care este sensul acestor lucruri; - arată-mi prezența sublimă a celei mai mari cauze spirituale, ascunzându-se așa cum o face mereu, în aceste extremități și suburbii ale naturii; dă-mi voie să văd orice nimic ce abundă în polaritatea ce îl controlează pe loc pe baza unei legi veșnice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
distrugător al literaturii" în articolul cu același nume scris în 1906. Ceea ce a rezultat a fost o împotrivire condusă în mod critic de credința în literatură - provenită din diferența între clasele sociale caracteristică secolului trecut - având o valoare eternă și sublimă; și dacă este sublimă, atunci cuprinde totul într-un sistem critic închis. În mod clar, Hawthorne, singurul fiu al lui Nathaniel, amintit astăzi, în cazul în care nu este deja uitat, drept un scriitor de roman de dragoste istoric, a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
articolul cu același nume scris în 1906. Ceea ce a rezultat a fost o împotrivire condusă în mod critic de credința în literatură - provenită din diferența între clasele sociale caracteristică secolului trecut - având o valoare eternă și sublimă; și dacă este sublimă, atunci cuprinde totul într-un sistem critic închis. În mod clar, Hawthorne, singurul fiu al lui Nathaniel, amintit astăzi, în cazul în care nu este deja uitat, drept un scriitor de roman de dragoste istoric, a întruchipat jurnalismul. Jurnalismul practicat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, considerat "poemul modern exemplar", în ciuda aspirației lui Pattee la o "nouă epocă romantică" (Ruland și Bradbury, 257). A fost un an al ascensiunii modernismului estetic. Spiritul modernist și căutarea profundă a adevărului artistic sublim va fi formulată în 1920 de către Elliot în Criticul perfect. Aceste puncte de vedere vor influența ascensiunea Noului Criticism, descris drept "cea mai influențabilă teorie literară a secolului al XX-lea, după cum se poate demonstra" (Childers și Hentzi 205). Într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin relevarea a tot ce ține de corp, a tot ce Zola numește "bestia umană", prin atenția intensă acordată raporturilor umane. Femeia franceză, si mai cu seamă cea pariziana, sfidează structura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui feminine: fie că persoana colectivă, cum
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi, în chip inevitabil, pe a noastră" [1971, p.63]. Important pentru demersul nostru este faptul ca Baudelaire face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
d'une saison ou d'une décade" [Giraudoux, p.145]. Dragostea este, și ea, supusă exigentelor modei: "ce qui redevient à la mode, c'est tout simplement l'amour, le parfait amour d'autrefois; l'exclusif: niais, contemplative, dupe et sublime! En un moț, cette année le genre troubadour est généralement adopté. Le genre dédaigneux de l'école byronienne a fait son temps" [Girardin, 1843, p.92]. 404 Zola însoțește fastuoasele toalete ale Parizienelor cu notă de plată a renumitului creator
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
am regăsit o asemenea conlucrare, la un asemenea nivel, între Stat și Biserică nu ar putea fi posibilă. Prezența preotului într-o instituție de ocrotire a copilului care de fapt este a Statului, cel puțin pentru România, reprezintă un lucru sublim. Nu putem trece la aprecieri și comentarii teologice cu privire la acest aspect, pentru că lucrarea nu este una de natură teologică. Se poate vedea cu multă ușurință modul de viață al lumii contemporane mai ales acolo unde a avut loc o descreștinare
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fără lipsuri, potrivit uzanțelor menționate, ceea ce se dădea până acum visteriei mele imperiale și marilor mei viziri și beilerbeiului Rumeliei și celorlalți demnitari și notabili; să fie prieten prietenilor și dușman dușmanilor mei, și conformându-se ordinelor ilustre trimise de Sublima mea Poartă, să fie de probitate perfectă” . Identitatea celor două documente, deși la distanță de un secol, ne duce cu gândul că la primele înțelegeri dintre români și otomani, care, credem, nu au fost de la început consemnate în scris, (turcii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
iubirea liberă etc, etc, etc Elemente ale cadrului psihic: somnul; visul; Doma și apa; zborul uranic; halucinații de timp și spațiu; Venera serafică; anatomia femeii ideale; Categoriile estetice care impun un asemenea univers sunt pe de o parte: frumosul grațiosul, sublimul, tragicul, opuse urâtului, diformului, grotescului, comicului, pe de altă parte. Poetul cultivă satiricul, ironicul, sarcasticul, umoristicul. Există În toate aceste atitudini estetice un paralelism specific eminescian. De fiecare dată, cititorul trăiește alături de poet starea de grație, imortalizată Într-un text
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
imbinarea elementelor romantice cu trăsături simboliste sau sămănătoriste, perioadă În care se Înscrie opera scriitorilor Alexandru Macedonski, Octavian Goga, George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Barbu Stefănescu Delavrancea.etc Caracteristicile romantismului Romantismul introducere În artă noi categorii estetice, opuse frumosului, grațiosului, sublimului și tragicului: urâtul, diformul, grotescul, comicul. Inedite sunt fantasticul (cu izvoare folclorice), macabrul, pitorescul, feericul, precum si specii literare necunoscute: drama romantică, meditația, poemul filozofic, nuvela istorică, psihologică, fantastică etc Noul current cultiva de asemenea sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale acestei perioade literare. La Școala de la Sf. Sava fostul Învățăcel a cucerit un prestigiu datorat activității sale multilaterale. În 1827, Împreună cu Dinicu Golescu, pune bazele ,,Societății literare”, Într-o vreme când literatura română, ca să-l parafrazăm pe Caragiale, „era sublimă, dar lipsea cu desăvârșire”. Heliade Își asumă o răspundere când lansează Îndemnul „scrieți, băieți, numai scrieți!” pentru ca să existe și la noi o literatură; intenția lui de a crea o bibliotecă de literatură universală, a Încurajat traducerile, chiar dacă nu din cele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În plan social; o demonstrează cu prisosință variantele. Meditația lui avea un punct cardinal, mai precis, „ideea absolută”, cum spune Hegel. Lumea a fost și rămâne clădită pe inechitate. Celebra Revoluție din Octombrie 1917 nu a rezolvat problema și nici sublima Revoluție din Decembrie 1989, iar ideea s-a născut odată cu lumea, ori acesta este un adevăr absolut. Poetul era frământat de perpetuarea În eternitate a acestei inechități Împotriva căreia se revoltă. Ori o revoltă Împotriva predestinării Înseamnă cu totul altceva
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ci numai un om Întrunind dintr-o dată o sumă Întreagă de calități, În primul rând izvorând din trăirile provocate de Întâmplări tragice sau cel puțin dramatice. O eroină a unei cărți, așa cum este „Baltagul” este o proiecție ideală la modul sublim. Vitoria Lipan intreprinde acțiunile cu o aparentă simplitate și spontaneitate. Ne putem Îndoi sau nu că are În minte un scenariu dinainte pregătit. Dacă o călătorie poate fi proiectată În mare, ceea ce urmează stă sub semnul neprevăzutului. Aici se găsește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
realitate (conform teoriei lui H. de Plet), romanul este scris dintr-o perspectivă realistă, că lumea imaginată este posibliă (cel puțin În parte). Dar În esență, realismul este, În cea mai mare parte a lui, clasic (clasicul nu vede numai sublimul, adică individul „sănătos” ci și antiteza acestuia, grotescul, individul „bolnav” de o stare supărătoare pentru cei din jur, respectiv avarul sau „baba absolută”) Problema este legată de autenticitate, Călinescu nu are, probabil modele cunoscute prin propria experiență, așa cum are Liviu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
șantaj, asemănător cu cel al lui Nae Cațavencu, atâta doar că el nu Înapoiază scrisoarea, cum ar fi făcut Cațavencu, ci o păstrează, „mai trebuie s-aldată...” Tipătescu realizează că șantajistul Cațavencu este răzbunat prin „onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache... Ce lume! ce lume! ce lume!” În scena a VII-a, Cațavencu vine la Zoe, iar aceasta Îi propune târgul cu scrisoarea și cu polițele falsificate, ca să rămână chit pe chit. Din nenorocire pentru el
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Încălcarea regulilor gramaticale și a logicii: d. polisemia - „ne-am răcit Împreună”; e. contradicția În termeni: „După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru Împlinit!”; f. asociații incompatibile ca sens: „Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”; „la douăsprezece trecute fix”; g. nonsensul: „Din două una, ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
măestrit. „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul de totdeauna și de pretutindeni, „arhetipii fără de veac sau nume”, evocați de poet în acel tulburător sonet, care îl așează încă o dată în vecinătatea sublimă a lui Eminescu”, scria Mircea Tomuș, Cinsprezece poeți, 1968. În Poeme cu îngeri, poezia În Grădina Ghetsimani este un model al promovării ideii religioase: Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul... Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea într-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]