5,950 matches
-
cu putere. Figura se repetă de cîteva ori și cînd Dinu se relaxează puțin, Goangă pornește uraganul. Moneda zboară și împreună cu ea și o bucată de pămînt. I-a suflat-o, strigă toți entuziasmați. Băi, Goangă, dar tu îl puteai sufla și pe el cu totul, chiar dacă ar fi fost echipat de război, glumeau oamenii. Oamenii fac multe comentarii hazlii, dar Dinu nu rîde. Este alb la față și extrem de crispat. Ochii săi îl fulgeră pe Goangă și cu bucurie l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eram la ei acasă cu Milica, nevasta-sa, și Dinu dormea dus. Și atunci cine, femeie? -Vreun român, că mai glumești cu muierile lor. Pînă la urmă Goangă nu mai știe cine l-a pocnit, dar la pișcă nu mai suflă cu atîta foc. Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu Paralel cu rîul Prut șerpuiește un drum vechi de cînd lumea și la fel de bine întreținut ca și acum două mii de ani. Dinspre satul Miorcani un punctuleț, nu mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie mașina. Hai, cărați-vă de lîngă mașina mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este în căpățîna voastră. Mortul este mort. Impresionează, dar se face țărînă. Tu ești un căpos, dar tot prost ești și tu. În noaptea aceea am văzut clar. Eram cam la zece metri de cruce. Mergeam pe vîrfuri și nu suflam. Mă uitam atent roată împrejur. L-am văzut clar, cum vă văd. Ce-ai văzut clar? Berbecul. Era în fața mea! Cu coarnele întoarse și cu ochii de jar. Mare, fioros! Și te-ai trezit, rîde forțat Topuz. Nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine și rîd. Unchiul Victor, se uită și el ca un dobitoc și rîde. Mă mai și mîngîie, animalul, ca și cum și-ar lua rămas bun. Eu îl țineam strîns de mînă, era cel în care îmi puneam toată speranța. Vîntul sufla tăios și se strecura pervers pe sub bulendre, dar eu transpiram. De frică. Unul dintre animalele alea de flăcăi vine cu o propunere înspăimîntătoare. Eu zic s-o luăm fiecare pe cont propriu. Ăsta mic nu se poate ține de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uite ce mulțumire am. Eu n-am să fiu ca tine, mamă. Cele două femei, mamă și fiică, au înțeles ce mulți n-au înțeles. Dar chestia cu apa Prutului... Cam scump somnul de la Prut În memoria fratelui meu Victor Sufla un vîntișor rece ca gheața care se strecura perfid spre pielea omului. Ca să provoace suferință maximă celor care urmăreau cu ochii holbați dacă mișcă sau nu mișcă plutitorul de la scula de pescuit, vîntișorul ăsta lovea acolo unde erai cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să pornească mașinăria ca s-o ducă la spital. Ca un făcut, hurdubaia nici vorbă să pornească. Musolin umblă la baterie, curăță bornele, mîinile îi tremură. Încearcă din nou, dar nici vorbă să pornească. Scoate bujiile, le curăță "ața", le suflă, le reglează distanțele. Bateria pierde din putere și abia mai zvîcnește. Musolin aleargă la cucoana Anica și este convins că este moartă. O să zică toți că am omorît-o, plînge Musolin. Camionul ăsta bea benzină cu polonicul și Musolin visa la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fragile. Cu o pîlnie, dintr-un bidon, toarnă benzină în sticle, apoi bagă o cîrpă îmbibată în loc de fitil și de dop. Pun apoi sticlele pe o bucată de scîn dură. Au mănuși din lînă împletită și din cînd în cînd suflă în ele să se mai încălzească. Fetele acestea, foarte tinere, își fac datoria și chiar speră că vor construi o țară cît de cît normală. Luptă să-i dea jos pe hoții de la putere. Nu știu, săracele, ce va urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toți atît de lipsiți de griji, senini și încrezători în șef. De aceea încep: Distinsul domn Tudose, celebru om de cultură ieșean, vă va prezenta delegația ieșeană. Domnul Tudose sare ca ars, luat ca din oală. Începe prezentarea: Domnul... "Simirad", suflă un hîtru. Domnul Simirad, primarul județului. Domnul... "Teodorescu", suflă alt hîtru. Domnul Teodorescu, directorul cu străzile. Domnul... "Grosu", se suflă din nou. Domnul Grosu, director cu gunoaiele. Domnul... "Cuza", se suflă iarăși. Domnul Alexa, director cu tramvaiele... Nemaipomenit, unde duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în șef. De aceea încep: Distinsul domn Tudose, celebru om de cultură ieșean, vă va prezenta delegația ieșeană. Domnul Tudose sare ca ars, luat ca din oală. Începe prezentarea: Domnul... "Simirad", suflă un hîtru. Domnul Simirad, primarul județului. Domnul... "Teodorescu", suflă alt hîtru. Domnul Teodorescu, directorul cu străzile. Domnul... "Grosu", se suflă din nou. Domnul Grosu, director cu gunoaiele. Domnul... "Cuza", se suflă iarăși. Domnul Alexa, director cu tramvaiele... Nemaipomenit, unde duce emoția! Eu, care îl credeam pe bunul meu amic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cultură ieșean, vă va prezenta delegația ieșeană. Domnul Tudose sare ca ars, luat ca din oală. Începe prezentarea: Domnul... "Simirad", suflă un hîtru. Domnul Simirad, primarul județului. Domnul... "Teodorescu", suflă alt hîtru. Domnul Teodorescu, directorul cu străzile. Domnul... "Grosu", se suflă din nou. Domnul Grosu, director cu gunoaiele. Domnul... "Cuza", se suflă iarăși. Domnul Alexa, director cu tramvaiele... Nemaipomenit, unde duce emoția! Eu, care îl credeam pe bunul meu amic Tudose atît de familiarizat cu publicul, am rămas foarte mirat! Continuăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ars, luat ca din oală. Începe prezentarea: Domnul... "Simirad", suflă un hîtru. Domnul Simirad, primarul județului. Domnul... "Teodorescu", suflă alt hîtru. Domnul Teodorescu, directorul cu străzile. Domnul... "Grosu", se suflă din nou. Domnul Grosu, director cu gunoaiele. Domnul... "Cuza", se suflă iarăși. Domnul Alexa, director cu tramvaiele... Nemaipomenit, unde duce emoția! Eu, care îl credeam pe bunul meu amic Tudose atît de familiarizat cu publicul, am rămas foarte mirat! Continuăm discuțiile, ne întîlnim cu noi delegații. Seara, doar noi, relaxați, începem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ale lui și, la o adică, de ce să mă bag? A doua zi, văd poliție și foială mare la vecin. Acesta tună, fulgeră și răcnește. Señor López și-a mutat scaunul între niște boscheți și stă acolo nemișcat, nici nu suflă. Ce se întîmplă, señor López?, îl iscodesc de după gardul, de sîrmă. Eh, hoții au furat antenele. Cum așa? Doar le dădeai o mînă de ajutor... Au zis că le demontează pentru revizie... Revizie la antene? Cine erau? De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu peste mult timp Marilu se va scula și-i va aduce apa. Deja simte gustul victoriei împotriva setei. Într-adevăr, Marilu își dă picioarele jos și stă tot ghemuită. Oftează și boscorodește a nemulțumire, a revoltă. Bărbatul nici nu suflă de frică să nu se răzgîn dească. Are dreptate. Orice bruscare verbală o va răsturna cu cracii în sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bere o s-o sorb integral, așa ca să mă răcoresc. A doua va fi servită cu tot dichisul, adică cu ponderație. În fond, o bere la cutie are 330 cm³. Ce mare scofală? Uite, briza s-a oprit. Acum ezită să sufle. Nu prea știe cum anume. Dinspre mare sau dinspre uscat? Nu-i hotărîtă și stă. Broboane de sudoare cresc pe tot corpul. Batista nu dovedește să mă usuce, devine udă de tot. Mirosul de la canale bate mirosul proaspăt de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Fiecare icoană, fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur, dar în semiobscuritatea bisericii nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tâlharilor de rând. Chinul trupesc pe care acest mod de execuție îl provoca era destrămător. Adăugați acestui chin batjocura gregară, umilințele pe care Iisus a trebuit să le îndure pe drumul crucii și chiar pe cruce, adăugați, în fine, tortura sufle tească prin care trece Nazariteanul în „locul îngrădit numit Ghetsimani“, anticipând deznodământul misiunii Sale. „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“ - spune El (Matei, 26, 38, Marcu, 14, 34). Ucenicii sunt și ei „adormiți de întristare“ (Luca, 22
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de micile ei dexterități analitice. Cine parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva lipsește. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul determinărilor contingente, „sculptarea“ sinelui în vederea unei desăvârșiri dătătoare de „măreție sufle tească“ și de noblețe iradiantă, înțelepciunea lumii greco romane suferă, de la o vreme, de un soi de inflație a eului. Preocuparea de sine riscă să instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apăsător spațiu al singurătății. Sinele evacuează lumea. O pune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
indicații dovedește că autorii lor au avut în minte două presupoziții: 1. Membrii juriului sunt niște vietăți rudimentare, necuviincioase, fără educație, porniți, din plecare, să-și căsăpească mușteriii și 2. Candidații sunt o adunătură de semi handicapați, în plină criză sufle tească, bolânzi, vulnerabili până la leșin. Iată ce ți se cere: A. Să fii politicos (nu cum ești dumneata de obicei, o fiară sângeroasă și grobiană). B. Să te exprimi clar (nu să bălmăjești cuvinte fără sens, cum oi fi făcând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rotunjit, gol pe dinăuntru și fără oase, care sărea ca o minge. Această ființă malefică îi persecuta pe oameni. Un tînăr indian a reușit să o prindă și n-a eliberat-o decît contra promisiunii că de atunci înainte va sufla cu moderație. Or, ceața, care se interpune între cer și pămînt, este ceea ce putem numi un mediator spațial, în timp ce vîntul, care se angajează să devină periodic și să se supună ritmului anotimpurilor, este un mediator temporal. Miturile referitoare la aceste
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cîine. Șeful tribului n-o purta pe față sau pe cap, fiindcă masca avea corpul ei, și era socotită un obiect foarte de temut. Era tare greu să-i faci fluierul să răsune, acum nimeni nu mai știe cum. Nu suflai cu gura, ci apăsai cu degetul pe un loc care era însemnat. Despre ființa aceasta se știa doar că sălășluia într-o stîncă, în munți. Exista un cîntec specific acestei măști, care nu era dezvăluit și despre care oamenii de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
europeni când cu invadarea Americii; niște antitetici care credeau că „pământul nu e o moștenire de la părinți, ci un Împrumut de la copiii noștri“. Eu l’aș generaliza: nu doar pământul, dar Natura. Da, prietene Aurel, azi e Ziua mediului. Va sufla el fericit În lumânările de pe tort? (atâția nenumărați eoni de eoni e numărul lor...) Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
1999, ora 17,20 12. A cotrobăi Sunt un fericit: mi-au făcut leafa de nici mai mult, nici mai puțin de 3,2 milioane! Dar să vedem, căci „tot pățitu-i priceput“, mai precis „cine s’a opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez, fixând În același timp În scris cele spuse, constat: de fapt, tot anul, am Încasat doar leafa pe 8 luni... Dar interlocutorul meu pare fericit de „pleașca“ ce mi-a picat, deși eu sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un fel de beci. Adică păstrează o temperatură constantă tot anul - anul vostru, al trăitorilor Într’o zonă tempe rată. Adică, mereu 11 C prin Muntenia, 10 pe la Iași, vreo 9 pe la Suceava; răcoare vara și căldură iarna, când pe deasupra suflă crivățul prin care rușii exportă vreo 20 de grade, dar sub zero... fără urmă de foc; pe când casa, bântuită de toate vânturile, trebuie musai Încălzită. Și, doar cu câteva găteje, locatarul bordeiului poate chiar huzuri; fără ca Natura să simtă ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
blestemată zi Și-ntr-o mână și mai cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut atât de crâncen, c-așa greu m-ai osândit? Doamne
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]