KorAP: Find »[drukola/base=superb & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...249 >

6,212 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

roz și pufoasă cu niște elefănței gri presărați pe ea din cap până-n picioare. Am scăldat-o în pudră de talc, după care am luat-o în brațe și i-am inhalat minunatul parfum de copil și de lapte. —Arăți superb, am asigurat-o. Ești visul oricărui bărbat. Iar dacă el n-o să-și dea seama de chestia asta, atunci înseamnă că e și mai prost decât am crezut. Îmi doream ca fiica mea să arate divin. Voiam să fie cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
trezit la crăpatul zorilor. Anna și Helen știau că James sunase. Helen a venit la mine în cameră pe la șapte și jumătate, s-a repezit la pătuțul lui Kate și-a zis: — A, foarte bine! Ai făcut-o s-arate superb! Să se-nvețe minte! Să sperăm că n-o să vomite pe el sau că n-o să umple scutecul cât o ține în brațe. A luat-o în brațe pe Kate și i-a admirat salopeta. — Crezi c-am putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de cioclu. Ticălos nenorocit! De vreme ce eu eram pregătită să încerc să fiu drăguță și civilizată, atunci cu siguranță, cu siguranță că și el putea să facă același lucru. În fond, ce avea de pierdut? Poate că-și pregătise un discurs superb despre cum aveam să-l uit, cum el nu era destul de bun pentru mine, cum niciodată nu ne-am potrivit de fapt, cum îmi era mai bine fără el. Poate că era dezamăgit că nu avea ocazia să mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se facă rău, am anunțat. O să-i pară așa de rău că nu poate să aibă o gagică mișto ca mine. De cum o să apar în ușă, o să-mi cadă în genunchi și-o să mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce ți-ai făcut la urechi? —Ce-i cu ele? Sunt cam stacojii. A, e de la vopsea. Cred c-ar trebui să-mi las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
lui James. Ei, na! După care m-a apucat paranoia. Poate că tipul mă credea curvă. Oare arătam ca o prostituată? Știam că rochia mi-era prea scurtă. La dracu’, mi-am zis. James mi-a zâmbit. Cu un zâmbet superb, cald, admirativ și aprobator. Pentru o clipă l-am văzut pe bărbatul cu care mă căsătorisem. Apoi James l-a observat pe chelnerul cel tânăr, care se aplecase ca să-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tocă neagră cu văl pe față. Dar, din fericire, toca îmi lipsea. Voiam să arăt ca o criminală apărută din Iad. Însă, privind retrospectiv, presupun că toca ar fi fost o exagerare. Aș fi fost ca una dintre văduvele alea superbe, care vin la cimitir și arată minunat și tot orașul le urăște pentru că le suspectează că și-au ucis soții și au moștenit banii pe care decedații intenționaseră să-i lase comunității ca să construiască un spital nou. Mama a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Mă simțea, mă simțeam... nițel jenată, presupun. Fusesem încântată că Adam mă alesese pe mine. Dar, de fapt, el nu mă alesese pe mine. Ci situația mea. Mă durea. Și mă simțeam ca o proastă fiindcă crezusem că un bărbat superb ca el putea să fie interesat, la modul serios, de o femeie atât de banală ca mine. Ce naiba fusese în capul meu? Singurul argument pe care-l puteam aduce în apărarea mea era că nu fusesem tocmai în apele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
amândouă ne petrecuserăm toată săptămâna lungite prin grădină, îmbrăcate într-o combinație de sutiene și pantaloni scurți, încercând să ne bronzăm. Eu eram câștigătoarea. Mă bronzam ușor, pe când Anna nu. Pe de altă parte, Anna era micuță, fragilă și arăta superb în bikini. Pe lângă ea, eu mă simțeam ca o vacă obeză. Nu mai eram grasă. Însă Anna era așa de micuță și de delicată încât, prin comparație, mă făcea să par enormă. Îmi plăcea că eram înaltă. Dar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
implor să mă primească înapoi? Chiar nu învățase nimic? M-am întors în grădină. Anna se trezise și stătea în capul oaselor, jucându-se cu Kate. Era așa de frumoasă. Mă refer la Kate. Deși, sigur că și Anna era superbă. Dar Kate era și mai superbă. Începuse să-și formeze propria personalitate. Când îi vorbeai, scotea niște sunete gângurite, iar uneori râdea și se uita în ochii tăi. Era aproape ca și când ai fi purtat o conversație cu ea. Momentan, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu învățase nimic? M-am întors în grădină. Anna se trezise și stătea în capul oaselor, jucându-se cu Kate. Era așa de frumoasă. Mă refer la Kate. Deși, sigur că și Anna era superbă. Dar Kate era și mai superbă. Începuse să-și formeze propria personalitate. Când îi vorbeai, scotea niște sunete gângurite, iar uneori râdea și se uita în ochii tăi. Era aproape ca și când ai fi purtat o conversație cu ea. Momentan, nu râdea prea mult. Fețișoarea ei durdulie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
lucrurile. Cred că intru și eu cu tine. Dar înainte să apuce să se salveze, Helen a dat buzna în grădină. Purta o fustiță din blugi și un tricou. Avea părul prins în vârful capului și, ca de obicei, era superbă. Când ne-a vezut, s-a oprit în loc și s-a holbat la noi cu mare atenție. —Uită-te la ele, a zis ea cu amărăciune. Uită-te la ele, scârbele astea norocoase. —Bună, Helen, a spus Anna cu prudență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de bărbați, tipele din telenovele se întâmplă să fi ieșit tocmai atunci de sub duș, să fie acoperite cu loțiune de corp parfumată, părul umed le e strâns într-un prosop din care scapă niște șuvițe, și reușesc să arate absolut superbe, într-un fel absolut inocent și natural. Ceea ce e destul ca să te facă să vomiți. Dar în viața reală, poți să pariezi că atunci când bărbatul pe care îl placi/iubești/de care ești atrasă apare pe nepregătite, tu arăți cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu mi se păruse de fapt așa de atrăgător. Că, din cauza abandonului suferit recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția pe care mi-o acordase încât reușisem să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
atrăgător. Că, din cauza abandonului suferit recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția pe care mi-o acordase încât reușisem să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea mult de îndurat, mai ales că de cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în picioare, așa de mare, așa de frumos și cu o expresie îngrijorată pe fața lui superbă. L-am privit și ceva s-a întâmplat în mine (nu! nu asta!), ceva minunat. Inima mi-a tresărit și un val de bucurie a trecut prin mine, un val așa de puternic, că aproape m-a dărâmat din picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Bărbat. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc la o partidă de sex cu el. În fond, eram și eu om. Dacă mă înțepi, nu-mi curge și mie tot sânge? Dacă-mi bagi sub nas un bărbat superb, oare nu vreau și eu să-i smulg hainele de pe el? Vreau să spun că nu eu am făcut regulile. Era imperativ să-mi recapăt controlul. Adam nu se afla acolo ca să-mi ofere trupul lui. Era acolo, cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a îngăimat el. Probabil că a fost destul de... surprinzător când Helen ți-a spus că am un copil. Da, a fost o... surpriză, am spus eu schițând un zâmbet. —OK, OK, a zis el. Și-a trecut mâna prin părul superb și mătăsos. —Poate că surprinzător n-a fost termenul potrivit. Poate, am fost eu de acord. Dar într-un fel plin de blândețe. Ar fi trebuit să-ți spun, a zis Adam. De ce? l-am întrebat eu. Doar nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
drum spre cabinet, tipul s-ar transforma într-o epavă tremurătoare. În orice caz, haideți să revenim la Adam feministul. Adam continua să-mi explice, îngrijorat și serios, uitându-se la mine cu o privire imploratoare proiectată de ochii lui superbi. Știți că avea cele mai splendide gene pe care le văzusem vreodată? Erau dese și lungi și... scuze. Așa! — I-am spus că dacă năștea copilul, aveam s-o ajut cu tot ce puteam, mi-a zis Adam. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
deranjează. A urmat o pauză pe parcursul căreia Helen s-a luptat cu curiozitatea care-o măcina. După care a întrebat: —De ce? Îți explic mai târziu, a spus Adam cu o privire blândă. Helen a rămas lângă ușă. Pe fețișoara ei superbă se citeau suspiciunea și gelozia. — Cinci minute, a zis ea aruncându-mi o privire otrăvită, după care a ieșit din cameră. —Of, Doamne, am exclamat eu. Ar fi mai bine să pleci. Nu, mi-a spus Adam. E deja supărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a avut nici un fel de relevanță. — Da? l-am întrebat, îmbujorându-mă și rușinându-mă ca o fetiță. Da, a râs el. Mi-ar fi plăcut de tine și dacă n-ai fi avut un copil. Adam a zâmbit. Era superb. Of, Doamne! Mă topeam. —Sincer, mi-a zis el. — Te cred, i-am spus. Am zâmbit și eu. Nu mă puteam abține. Am rămas pe pat, rânjind unul către celălalt ca doi idioți. După o vreme, Adam a spus: — Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cuvinte care pot vinde aproape orice: șampon, emisiuni TV, evenimente, mobilă, mașini. Andreea: << De cînd sînt imaginea Head & Shoulders oamenii se uită mai atent la părul meu. Nu mi-e teamă de asta. Așa sînt sigură că am un păr superb, fără mătreață În fiecare zi>>.” Ea este cea mai vie negare a afirmației lui Ortega y Gasset, a fi om cu adevărat Înseamnă a eșua. Afirmație care la urma urmelor poate părea bizară (venind, de pildă, din partea lui Ortega y

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
necruțătoare, a coroanei verzi, a revolverului. Filmul este tot atît de străveziu pe cît se dorește de afund, nu mi-a plăcut decît Începutul, filmat la firul ierbii și al gunoaielor printre care aparatul intră-n bloc pe-o muzică superbă, În cea mai bună tradiție a cinematografiei din est, În special poloneze. În rest, pelicula-i oarbă, are scame, nu vede nimic. Cum spuneam, spre deosebire de Pintilie, Daneliuc a făcut un cu totul alt fel de film, În sfîrșit, chestie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
de vacanță cît am stat acolo a fost un joc de societate cu regulă fixă: ocuparea pe rînd a tuturor camerelor unde schimbam becurile, pernele, clanța, perspectiva. Am vrut să schimbăm și cîinele, dar nu era decît unul. Practicat Împreună cu superba femeie care nu știu ce-a scris la motivul șederii, jocul captiva și solicita În chip nebănuit. Mai ales că eram singuri În Întreaga vilă. Singuri pînă-n seara cînd am ascultat, la radio, un interviu cu redactorul-șef al publicației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]