4,883 matches
-
a autoîncoronat public la vârsta de 15 ani. Pradă unor noi excese, Carol bea până cădea lat sau tăia cu sabia capetele oilor vii până când coridoarele palatului se umpleau de sânge. Cu apetitul alimentat de zvonurile despre netrebnicia regelui imberb, suveranii din Danemarca, Saxonia-Polonia și Rusia au conspirat spre a profita de situație. Toate cele trei țări au hotărât să invadeze Suedia în același timp și să împartă prada. Marele război nordic a început în 1700 cu spectaculoasa victorie a regelui
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
de a face cunoștință cu cuceritorul său iar Carol al X-lea a fost de acord să-i fie oaspete timp de trei zile la Palatul Frederiksborg. Splendidele banchete care au durat până târziu în noapte și conversațiile private între suveranii care abiau au ieșit dintr-o luptă pe viață și pe moarte au dus la o relație de pace și prietenie în viitor. Reacția lui Cristian de a apela la oamenii de rând poate fi explicată prin faptul că a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
care se mișcă și vorbesc. Cu toate acestea, bețivii dovedesc repede și de mai multe ori o vulgaritate și o lipsă de respect care le deranjează profund pe gazde. În plus, Hugh Prelată jignește Moartea (considerată de rege ca fiind suveranul nepământean care stăpânește domenii nesfârșite și domnește peste toți oamenii), comparând-o cu Davy Jones. Pedepsit de Regele Ciumă I, obraznicul marinar este aruncat într-un butoi cu alcool, dar este salvat de la înec de rapiditatea precisă a lui Prăjină
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
părți” ("Partium") ale Regatului Ungariei, inclusiv Banatul, a format în 1541 un principat autonom sub suzeranitate turcească. Ferdinand nu a renunțat însă la unificarea Regatului Ungariei sub stăpânirea sa. În vara anului 1551, Timișoara a ajuns din nou pe mâna suveranului de Habsburg, în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să recucerească Timișoara, în ziua de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
această a treia etapă a Islamului - apariția califatului abbasid - începută în anul 750, a reprezentat o epocă de înflorire a imperiului islamic pe toate planurile, nu putem totuși ignora perioada premergătoare, perioada omeyyadă, începută odată cu proclamarea lui Mu’awiya ca suveran al teritoriilor arabe și mutarea capitalei califale la Damasc. Declinul califatului ommeyad Declinul acestei dinastii, în timpul căreia s-a continuat cucerirea teritoriilor din Mediterana, începută încă din timpul califilor ortodocși, a fost rezultatul unor dispute religioase, transferate în plan politic
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
rezultatul unor dispute religioase, transferate în plan politic, privind scaunul califal, exclusiv pentru membrii familiei lui Muḥammad, pentru descendenții lui Abbăs, unchiul profetului. Deși principalul țel al califului Mu’awiya a fost acela al unității teritoriilor ocupate de musulmani, greșeala suveranului a fost încercarea de a crea o succesiune ereditară, numindu-și fiul, Yazīd drept succesor, dând naștere astfel unor nemulțumiri în rândul administrației califale. Odată cu întemeierea ramurii marwanide, chestiunile s-au complicat, deoarece Marwan I a stabilit ca cei doi
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
familie ducală trebuia să-și arate rangul prin petreceri luxoase. Atunci Anne a oferit familiei Marlborough un venit de 5000 de lire pe an, pe viață, de la Parlament și un venit suplimentar de 2000 de lire pe an din averea suveranului și cuplul a acceptat ducatul. Sarah a primit cele mai înalte titluri deținute de o femeie în regat iar ducele a acceptat Ordinul Jartierei ca și pe cel de general căpitan de armată. În cea mai mare parte a domniei
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
sancțiuni. În Comunitatea Franceză din Belgia există un decret care prevede folosirea de termeni francezi în locul termenilor străini în documentele de interes public, dar respectarea sa nu poate fi urmărită, pentru că nu prevede sancțiuni. În Québec, deși nu este stat suveran, este totuși în vigoare "Carta limbii franceze" din 1977, conform căreia franceza este limba oficială a provinciei. În secolul al XX-lea, concepția despre idiomurile locale se schimbă treptat. Lingviștii și, sub influența lor, o parte tot mai mare din
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
(n. 26 mai 1650 - d. 16 iunie 1722) a fost un general și politician englez. Cariera sa s-a desfășurat de-a lungul domniei a cinci suverani, de la Carol al II-lea al Angliei până la George I al Marii Britanii. A început să se facă remarcat în timpul domniei lui Carol al II-lea, dar datorită regelui Iacob al II-lea, protectorul său pe când era Duce de York, a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
-lea. Churchill a fost numit guvernator al Companiei Golfului Hudson. A fost confirmat Lord of the Chamber și ridicat la rangul de Pair al Angliei ca Baron Churchill de Sandridge în Hertfortshire, primind un loc în Camera Lorzilor. Domnia noului suveran a fost marcată imediat de rebeliunea lui Monmouth, care avea drept scop înlăturarea lui Iacob și instaurarea pe tronul Angliei a lui James Scott, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea. Ducele, trimis în exil în Olanda datorită participării
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
din cauza condițiilor inacceptabile impuse de către Marea Coaliție, Ludovic al XIV-lea refuză să semneze pacea. În iunie, regele a făcut un apel la poporul său, îndemnându-l la un ultim efort pentru a obține o pace onorabilă. Poporul era alături de suveranul său, scandalizat de termenii propuși de aliați. Mulți tineri, care la început refuzaseră să se înroleze, au răspuns la apelul regelui. Abătuți după înfrângerile de la Ramillies și Oudenaarde, armata din Flandra regăsește speranța și optimismul datorită energicului comandant, mareșalul Villars
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
cunoscut ca Războiul Succesiunii Spaniole, a durat zece ani și a luat sfârșit cu tratatele de la Utrecht (1713) și Rastadt (1714). Astfel Anglia, Sfântul Imperiu Roman, Portugalia, Olanda, Danemarca se opuneau Franței și Spaniei care-l acceptase pe Filip drept suveran. Ducatul de Savoia se afla între Franța și Milano care se afla în mâinile Spaniei și constituia un coridor de legătură natural între cei doi aliați, deci Ludovic al XIV-lea aproape i-a impus Ducelui de Savoia alianța cu
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
trimis un mesaj lui Victor Amadeus de Savoia, în care i se oferea posibilitatea de a ieși liber din Torino pentru a nu fi ucis în timpul bombardamentelor. Ludovic al XIV-lea dăduse ordin să nu fie pusă în pericol viața suveranului inamic, dar acesta a refuzat chiar și să comunice locul în care se găseau apartamentele sale pentru a nu fi bombardate: "casa mea se află acolo unde bătălia este mai aprigă", ar fi răspuns. Oricum, ducele nu intenționa să rămână
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
folosite împotriva regulilor până în 1889.) Primul "k." ( de la "kaiserlich") se referă la titlul "Kaiser von Österreich" ("Împărat al Austriei"), iar al doilea " k." (de la "königlich") se referea până în 1867 la titlul de "rege" pe care monarhul Habsburg îl purta ca suveran al mai multor regate din imperiu (Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Regatul Ungariei, Regatul Boemiei etc.), iar începând cu 1867 s-a referit strict la titlul "König von Böhmen" ("Rege al Boemiei"), pe care împăratul îl purta în cadrul unei uniuni personale
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
fost folosit doar în perioada 1867-1918 și doar pentru a desemna autoritățile și instituțiile statale comune ale Austro-Ungariei. În cazul prescurtării "k. u. k.", al doilea "k" (de la "königlich") corespunde titlului de Rege al Ungariei ("König von Ungarn") purtat de suveranul Habsburg. Unele ministere din Cisleithania foloseau adesea și prescurtarea "h. k. k." de la „"hohes" kaiserlich-königliches” („"înaltul" ... cezaro-crăiesc”), de exemplu în „h. k. k. Ministerium für Kultus und Unterricht” („Înaltul Minister cezaro-crăiesc pentru cultură și educație”), „h. k. k. Statthalterei für
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
1836 regele Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii a emis un decret susținând decizia din 1829 a tatălui celor doi frați prin care membrii de sânge regal ai regatului, indiferent de vârsta lor, erau nevoiți să obțină acordul suveranului pentru a se căsători iar căsătoriile realizate fără acest consimțământ ar trebui să fie considerate ca fiind nule și neavenite. Sfidând voința fratelui său, la 5 aprilie 1836, Carol s-a căsătorit morganatic cu Penelope Smyth. Cuplul a avut doi
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
ani fiind proclamate noi state, printre care și Republica Turcia. În timpul existenței sale, Imperiul Otoman a fost guvernat de seturi diferite de legi. "Kanun"-ul (un sistem juridic laic) a coexistat împreună cu "shari’a" (dreptul religios). Îndatorirea fundamentală a unui suveran musulman, care exprima și, totodată, întărea alianța sa cu populația musulmană, era aceea de a menține "shari’a". În perioada Imperiului Otoman, împărțirea administrativă în districte s-a făcut în funcție de judecătorul ("qadi") în a cărei competență intrau, iar rolul „savanților
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
pe care a jurat să-l răzbune, prin teritoriile stăpânite de acesta și mai departe, ajungând la curtea lui Justinian.” ,Tatăl său era rege și peste triburile Asad și Ghatafan. La un moment dat, tribul Asad s-a revoltat împotriva suveranului, reușind să-l asasineze. Se spune că din ziua aceea, Imru’ al Qays n-a mai avut altă preocupare în afara strădaniei de a-și răzbuna tatăl. Atunci ar fi rostit și emistihul devenit celebru și intrat în paremiologia arabă: "Al-Yawma
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
dominantă în sudul Angliei, însă nu a supraviețuit, murind în 796. În 829, Egbert a cucerit Mercia, însă și-a pierdut curând controlul asupra ei. Spre sfârșitul secolului al IX-lea, Wessex domina regatul anglo-saxon. Regele Alfred cel Mare era suveran al Merciei de vest și a folosit titlu de Rege al Angliei și al Saxonilor, însă nu a domnit niciodată peste partea estică și nordică a Angliei, pe atunci regiunea Danelaw. Fiul său, Eduard cel Bătrân a cucerit estul Danelaw
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
din nou, mândră, dominând casele și piața reconstruită, din centrul orașului nou. Istoria Varșoviei reprezintă un lung șir de distrugeri și reconstrucții. În anul 1596, Sigismund al III-lea Vasa punea temeliile acestui oraș, dându-i destinația de reședință a suveranului. Mai târziu, acesta a transformat-o în capitală a Poloniei. După moartea sa, urmare a luptelor dintre ulteriorii pretendenți ai coroanei, de la mijlocul secolului al XVII-lea, orașul a fost distrus de suedezi până la temelii. În anul 1794, rușii și
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
Ola Olstad. Aceștia au debarcat la 2 februarie 1929 și au revendicat insula în numele Norvegiei. Larsen a încercat să debarce din nou în 1931, dar a fost împiedicat de banchiză. La 6 martie 1931, o proclamație regală declara insula teritoriu suveran al Norvegiei și la 23 martie 1933 insula a fost declarată dependență norvegiană. Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Pașa, care l-a invitat pe Sanua să monteze piese de teatru la palatul regal și l-a poreclit „Moliére al Egiptului”. Dar una dintre piese, intitulată „Patria și libertatea”, în care Sanua a criticat corupția regimului , a trezit mânia suveranului, care a ordonat închiderea teatrului. Tzanua a fost nevoit să plece vreme de doi ani în exil în Franța. În 2001 a apărut în Egipt o carte care pune la îndoială contribuția lui Sanua ca „părinte al teatrului egiptean”. Cartea
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
fresce mari, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative. Marele său talent, energia sa, simțul său pentru decor și stilul său emfatic și pompos, perfect în ton cu gusturile regelui fac din Le Brun un pictor foarte apreciat de suveran, care este deosebit de impresionat de lucrările pe care le-a creat pentru intrarea lui triumfală în Paris și decorațiunile realizate la Vaux-le-Vicomte. Regele îi cere crearea unei serii de picturi de mari dimensiuni care descriu istoria lui Alexandru. În 1660
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
el acordă un loc important serbărilor și divertismentelor, care, după părerea lui, fac parte din arta de a guverna. „Trebuie, pentru viața obișnuită de la Curte să instaurezi „această societate a plăcerilor care oferă persoanelor de la Curte o familiaritate onestă cu suveranul, le emoționează și le farmecă mai mult decât s-ar putea crede”. Antoine Dieu, Căsătoria Ducelui de Bourgogne Era nevoie, pentru evenimentele regale extraordinare, de mereu mai multă grandoare, de surpriză și de fantastic, cu scopul de a ului Curtea
Serbări fastuoase la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105845_a_107137]
-
Căsătoria Ducelui de Bourgogne Era nevoie, pentru evenimentele regale extraordinare, de mereu mai multă grandoare, de surpriză și de fantastic, cu scopul de a ului Curtea, regatul și Europa. În funcție de gusturile proprii și de evoluția modei, fiecare dintre succesorii marelui suveran a întreținut această tradiție de fast și de creativitate. Era vorba despre toate formele de spectacole publice, comedii, opere, concerte, focuri de artificii și jocuri de lumini, dar mai ales de reprezentații private în care domnii și doamnele de la Curte
Serbări fastuoase la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105845_a_107137]