6,861 matches
-
nicăieri", orașul unde totul este posibil, orașul real ca veșnic pretext pentru imaginar. New York este un "muzeu imaginar urban", care își găsește sursele în cele patru mari mituri americane epoca de aur, natura brută care trebuie domesticită, colonizarea Vestului și Tărâmul Făgăduinței dar reprezintă și ambivalența mitului Americii (care este atât Eldorado cât și contra-utopie dezumanizantă și mecanicizantă). Mitul său comportă două aspecte antagoniste și complementare: pierderea specificității în "nebuloasa memoriei culturale", dar și imaginea cu puternic efect de anamorfoză (cadre
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sacrificii, cu un coif de hârtie caraghios pe cap, ascultând zgomotul unui râu care curge în apropiere. Otrava subtilă a tropicelor mă predispune, văd, la lene și la reverie. Un vers din cântecul aztec pentru Zeița-Mamă zice că de pe aceste tărâmuri își trage originea moartea. Și piramidele de la Teotihuacan și cele de aici vorbesc despre moarte ca sursă și condiție a vieții. Numai sacrificiile prelungeau ceea ce nici zeilor nu le stătea în putere. Piramidele au devenit, între timp, "vestigii", dar și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cât de credincios era Theo, dar nu doresc defel să particip la jocul lui de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu, nu mă poate obliga nimeni la asta, A înțeles părintele Varava totul și din acest punct de vedere, pe tărâmul teologic, bătălia e pierdută pentru Theo, mă mai liniștește firavul gând că în comisie vor fi doar doi teologi față de trei specialiști în artă, trebuie să-i scriu Corinei astăzi și să duc scrisoarea în sat, dacă nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și de a reconstitui evenimentele acestei istorii, mă las numai în voia senzațiilor și în felul acesta o percep mult mai adânc, ca și cum aș fi deschis dintr-o dată o ușă către lumină, mă las purtat de vocea ei senzuală peste tărâmul sălbatic al simțurilor, e plină de duioșie acum, vorbește probabil despre o plăcută aducere aminte, apoi brusc vocea îi devine gravă, îndurerată de o întunecată suferință, cuvântul violent se-aprinde și se stinge brutal pe buzele ei ca o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meargă înaintea lui Ashling. Este editorul tău adjunct. Ar trebui să afle cum se fac lucrurile, în caz că te îmbolnăvești vreodată. —Dar... Fața curată și măslinie a lui Mercedes era speriată de ideea că altcineva ar putea să calce pe acel tărâm sfânt. Nu erau prea multe rujuri gratuite de dat. Frica palpabilă a lui Mercedes, plus sentimentul de vinovăție pe care încă îl simțea față de Ashling îi făcură decizia Lisei foarte ușoară. —Bună idee, Trix. OK. Ashling, mă poți însoți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmbrăcată cu o rochie că cenușa. Am plecat imediat, speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de gheață argintată și strălucitor de îți lua ochii. Acolo se afla o prințesă frumoasă, care părea a fi de pe alt tărâm. Avea o rochie lungă, bătută cu diamante, purta cercei de perle, părul îi era strâns în coc și ochii erau albaștri că marea. Mi-am dat repede seama că era Prințesa Ghețurilor. Deși eram încântată de locul în care am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că sunt ziariștii flămânzi după știri, care mă tot bătuseră la cap de când cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi ce zi e azi? — Cincisprezece ale lunii. Zi de leafă. M-ai sunat la șase dimineața ca să... M-am oprit, căci am surprins o nuanță de surescitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lat al Nilus-ului, pe care se afla celebrul oraș sacru Sais. Vântul ușor, dinspre mare, sufla în pânze și înlesnea înaintarea contra curentului. Pentru Gajus, Aegyptus era - deși, dată fiind cultura sa greacă, Zaleucos vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzut nimeni, niciodată. Preotul zâmbi; nici măcar el nu-și închipuia cât de mult avea să influențeze viitorul răspunsul lui. — Sunt îngropate sub un munte de nisip. Am citit inscripțiile. Corăbiile acelea nu navighează pe mări. Ele reprezintă călătoria omului de la tărâmul Materiei spre cel al Spiritului. Fiindcă, ascultă cu atenție, în tine sunt trei forțe. Prima este energia care îți mișcă trupul cât timp ești în viață, bha. Cea de-a doua este energia minții tale, kha; aceasta ajunge pretutindeni, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ești preocupat de arătarea aceea, ce dracu’ o fi fost, că doar nu... Te străduiești să refaci toate fazele; cum s-a ivit mototolul acela, cum s-a metamorfozat, cum ți-a vorbit; o ființă sau un glas din alte tărâmuri ce ți s-a arătat doar ție În pliul acelei clipe, În ruptura de sensuri ce s-a căscat lângă ochiul tău, aici, pe drumeagul surpat de sub cimitirul de la Clocociov; ceilalți n-au văzut și n-au auzit nimic, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era vorba să mor, acum de ce să nu mai mor și cu acest gând am adormit, am dormit câteva zile, că păream dus; când m-am trezit, m-am trezit de dincolo; „Ai grijă, că eu am fost pe celălalt tărâm“, Îi spun lui A., „sunt imun la moarte sau voi fi deja nemuritor, Întrucât am aruncat o privire În anticamera aceea, m-am uitat măcar printr-o crăpătură, deși eram copil“; ea Îmi ia mâna, o duce la ochi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc, mi se părea bizar de amuzant în loc să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
alături de doctorul Ransome, ca să poată privi direct În sus, la cer. Peisajul de orezării, golfulețe și sate părăsite se succeda ieșind dintr-o ceață albă, ca oasele măcinate ale tuturor morților Chinei. Praful acoperea cabina și capota camionului, camuflîndu-l pentru tărîmul În care avea să intre. De cît timp se aflau oare pe drum? Contururile movilelor mortuare Încercau să Înșele ochii lui Jim, mișcîndu-se În valuri spre vehiculul În mers, ca o mare de cadavre. Sicriele deschise zăceau goale, așteptîndu-i parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud treceau accelerate, purtând oamenii În vacanță către stațiunile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva, către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud, treceau accelerate, purtând oamenii În vacanță către stațiunile Înțesate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am încredere în tine, am încredere și în greșelile tale. Te cunosc așa cum ești acasă și în puținele momente pe care le petrecem împreună, dar nu știu cum ești cu ceilalți. Știu că ai un suflet mare și că îl risipești pe tărâmul unor uriașe prietenii. Bravo, este o sclipire pe care merită să o trăiești. Dar mama ta nu crede la fel, crede că studiezi puțin, că-ți risipești energia și că n-o să dai la timp examenele de treaptă. Uneori, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de dispariția la care-l osândește orice lectură (cu atât mai mult lectura Cărții Lumii, la al cărei ultim cuvânt nu vom ajunge, aici, niciodată) și obsedat în același timp, unamunian, de dorința supraviețuirii în carne și oase, într-un tărâm unde cursul istoriei de la suprafață e dublat pe dedesubt de întoarcerea spre izvoare a cursului temporal, într-o contraistorie veșnic curgătoare: „Măruntaiele istoriei sunt o contraistorie, sunt un proces invers pe care-l urmează. Fluviul subteran curge dinspre mare către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ci în adâncul situării sale metafizice dimpreună cu autorul și cititorul și raporturile dintre ei sau în nivelul relațiilor dintre Creator, Lume, ca creație primă, și Om, ca beneficiar și interpret al acesteia și aspirant la condiția Creatorului. Nu inventarierea tărâmului de-aici e miza, ci catagrafierea absolută a drumului către Împărăția de dincolo de lumea aceasta. „Toate creaturile - spune Unamuno - sunt creatorul lor. Și niciodată Dumnezeu nu s-a simțit mai creator, mai tată, decât când a murit în Cristos, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
umane și Dumnezeu. Dacă rațiunea, „dușmană a vieții“, după vitalistul Unamuno, periclitează și chiar distruge viața, imaginația, dimpotrivă, produce viață, viață capabilă de a visa și de a fi visată, trezirea din visul nocturn nu înseamnă decât reînceperea căutării unui tărâm în care visul să-și poată regăsi potențialul creator. Visul vieții devine voință imperioasă de a trăi, așa cum se manifestă ea în exclamația tragică a personajului Augusto în dialog cu autorul Unamuno, „vreau să trăiesc, vreau să trăiesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
limbi pe care ea nu le înțelegea, spunând lucruri pe care restul familiei nu voia să le audă, aducând mesaje dintr-o lume mai mare în care tânjea și ea să pătrundă? Era frumos să cred că mai exista un tărâm unde încă o mai puteam face fericită. Am ridicat cuverturile. Imaginea coloanei sale vertebrale nu mă sperie. Mă simțeam mai liniștit ca niciodată. Nu mă mai temeam de ce aș putea să îi fac ei sau copiilor. Știam cum să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer impresionați. Nu bănuiseră până acum că artistul avea capacitatea de a scrie un roman În toată puterea cuvântului, iar faptul că și-l ilustrase singur dădea cititorilor un motiv În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că am preferat însă să strămut acțiunea primei mele opere, ce sta sub semnul omorurilor și al violenței, în era interregnum-ului, în „epoca fără împărați, îngrozitoare“ a secolului XIII, se explică numai prin înclinația mea de a mă refugia pe tărâmurile cele mai neumblate ale istoriei. Astfel, nu era vorba numai de o încercare de o schiță a istoriei moravurilor la vechii slavi, opera mea de debut trata mai cu seamă procese secrete și abuzuri care, după prăbușirea imperiului Hohenstauffen, produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
totuși nu e sigur că istoria asta s-a petrecut în timpul călătoriei cu trenul de la Göttingen la Hanovra sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la München; după care pe tărâm bavarez, ori în Marktl pe Inn ori în cine știe ce alt cătun voiam eu să-l vizitez pe camaradul meu Joseph, împreună cu care, cu mai bine de un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte. Materia sufletului era încălzită în trecerea pașilor prin vântul substanțelor albe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]