5,360 matches
-
care cel mai reprezentativ este Aron Pumnul, să încerce să exerseze și limba română în construcția de cuvinte noi pornind de la cele existente, iar pe alții de mai tîrziu, precum Lucian Blaga și Constatin Noica, să manifeste nostalgia pentru o terminologie filozofică românească pornind de la materialul indigen (cum procedaseră înaintașii cînd foloseau calcurile), consi-derînd că astfel s-ar putea reconstrui filozofia în spațiul cultural românesc. Această atitudine de apreciere superlativă a mijloacelor interne în exprimarea filozofică pierde din vedere însă un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
constată că metafora poate să plasticizeze un proces demonstrativ, fără a lămuri însă în vreun fel lucru-rile391 și, din acest motiv, își pune problema dacă în expunerea concepției sale despre factorii stilistici nu ar fi bine să recurgă la o terminologie mai apropiată aceleia folosite în științe 392. În alte situații el manifestă totuși și o oarecare reținere în a folosi "termeni tehnici", preferînd termenii cu posibilități mai mari de a accepta replieri ale semnificației 393. Analizînd maniera efectivă în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reținere în a folosi "termeni tehnici", preferînd termenii cu posibilități mai mari de a accepta replieri ale semnificației 393. Analizînd maniera efectivă în care Blaga a înțeles să alcătuiască propriul discurs (orientat "întru cucerirea unui stil"), se poate constata că terminologia filozofică curentă, încetățenită în perioada de formare a limbii române literare moderne, îi este proprie, fără încercări de a o prelucra în vreun fel, încît împrumutul neologic reprezintă latura determinantă. Dar, atunci cînd creează termeni (de obicei de factură sintagmatică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
teoriei științifice în general și a teoriei lingvistice în special, printr-o trecere în alt registru al interpretării realității și al exprimării acestei interpretări. Ceea ce particularizează în mod deosebit discursul lui Blaga este însă structura frazeologică și textuală, iar nu terminologia. Fraza este de obicei amplă și cuprinde, alături de terminologia neologică, de derivate personale sau de alte elemente curente ale limbii literare, și numeroase cuvinte populare, vechi sau regionale, uneori și acestea folosite cu sensuri figurate, mai ales prin trecerea de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
special, printr-o trecere în alt registru al interpretării realității și al exprimării acestei interpretări. Ceea ce particularizează în mod deosebit discursul lui Blaga este însă structura frazeologică și textuală, iar nu terminologia. Fraza este de obicei amplă și cuprinde, alături de terminologia neologică, de derivate personale sau de alte elemente curente ale limbii literare, și numeroase cuvinte populare, vechi sau regionale, uneori și acestea folosite cu sensuri figurate, mai ales prin trecerea de la nivelul concret la cel abstract. Pe de altă parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca fond ideatic, așa cum a remarcat George C ă l i-n e s c u, în primul rînd de literați. Dezideratele și posibilitățile rostirii filozofice În scrierile lui Lucian B l a g a se găsesc uneori observații în legătură cu terminologia filozofică realizată de înaintași și cu direcțiile evolutive ale românei literare în epoca modernă. Ocupîndu-se de activitatea reprezentanților Școlii ardelene, el stăruie îndelung asupra traducerilor filozofice realizate de Samoil M i c u, pe care îl consideră, pe drept, un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
plasticitatea, savoarea și adîncimea. Nostalgia lui Blaga pentru un limbaj filozofic bazat pe vechile cuvinte românești este constantă, deși își dă seama că româna are alt specific decît greaca, sanscrita, germana sau rusa, încît nu poate genera, ca aceste limbi, terminologii bazate pe fondul indigen și trebuie, de aceea, să recurgă la neologismul necesar 395. Probleme legate de istoria limbajului filozofic românesc apar în scrierile lui Blaga și atunci cînd discută tipurile de influențe exercitate asupra românilor 396. Gînditorul român este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
noi, prin calchiere. Deși ideea expresă a favorizării elementului indigen în defavoarea împrumutului, pentru realizarea discursului filozofic, s-a manifestat de timpuriu, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a existat o orientare clară în acest sens, cînd terminologia filozofică românească își conturase profilul și cînd exista posibilitatea unei opțiuni între neologism și cuvîntul vechi. S-a remarcat în acest sens Mihai E m i n e s-c u, traducător al unui important text filozofic pentru care înaintașii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofia hegeliană și prin prevalarea factorului individual, dar, la marele lingvist, spre deosebire de Noica, se poate constata o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de a revoluționa terminologia filozofică românească prin îndepărtarea ei de vocabularul internaționalizat, deși limba română literară și limbajul ei filozofic au astăzi o orientare de principiu bine determinată. De altfel, este greu de stabilit cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a revoluționa terminologia filozofică românească prin îndepărtarea ei de vocabularul internaționalizat, deși limba română literară și limbajul ei filozofic au astăzi o orientare de principiu bine determinată. De altfel, este greu de stabilit cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în lucrările sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în lucrările sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte românești termenii din filozofia universală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Noica, Constantin, Jurnal de idei, Editura Humanitas, București, 1990 Noica, Constantin, Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, Cartea Românească, București, 1980 Oprea, Ioan, Lingvistică și filozofie, Institutul European, Iași, 1992 Oprea, Ioan, Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, Editura Științifică, București, 1996 Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, Humanitas, București, 1990 Philippide, Alexandru, Opere alese. Teoria limbii, Editura Academiei, București, 1984 Philippide, Alexandru, Originea romînilor, Iași, vol. I-II, 1926-1927
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în "Analele Universității din Timișoara", Seria științe filologice, I (1963), p. 266; id., Nume și verb, în volumul Omagiu lui Alexandru Rosetti, Editura Academiei, București, 1965, p. 71-73. 368 Despre trăsăturile limbajului filozofic eminescian se dau informații ample în lucrările Terminologia filozofică românească modernă, Editura Științifică, București, 1996, p. 163-170 și Calcul sau creația prin cuvîntul vechi la Eminescu, în volumul colectiv Limbaje și comunicare. III. Expresie și sens, Junimea, Iași, 1998, p. 425-434. 369 Vezi Mihai Eminescu, Opere, vol. IX
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p. 155-169. 395 Vezi Pavel Apostol, Pe marginea unui text inedit de Lucian Blaga. Cîteva reflecții asupra limbajului filozofic romînesc, în "Viața românească", XX (1967), nr. 2, p.185 (studiul întreg, p.182-186). Pavel Apostol consideră, în mod eronat, că terminologia filozofică folosită de Blaga este orientată spre limba populară (p.184) și că românii ar trebui să scrie filosofie, iar nu filozofie, fiindcă așa se scrie în majoritatea limbilor europene (p.182). Acele limbi însă (excepție făcînd spaniola) au regula
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cauzală în raport cu structura culturală a sistemului internațional. Această formulare pleacă de la intuiții constructiviste și susține că Moravcsik trece cu vederea o dimensiune sistemică centrală pentru direcția sociologică din tradiția liberală. Cu toate acestea, eticheta de "constructivism" este evitată în favoarea unei terminologii ce recunoaște conținutul normativ liberal al dinamicii socializării. În particular, această formulare a teoriei liberale propune ipoteza că normele culturale asociate cu pacea democratică pot să genereze efecte de socializare care le încurajează răspândirea în sistemul internațional. Atât susținătorii liberalismului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în pacea democratică (Huntley, 1996, pp. 57-58). Această umbră trebuie să fie clar distinsă de cea despre care discută instituționaliștii, întrucât ea apare ca urmare a identității colective adoptate de statele liberale, și nu a interacțiunii dintre egoiști raționali. În terminologia lui Wendt, ea reflectă efectele constitutive, și nu comportamentale, ale interdependenței (Wendt, 1999, pp. 344-349). Totuși, elementul distinctiv al modelului liberal al sistemului internațional este axarea lui pe rolul schimbării culturale în funcționarea competiției și socializării. Spre deosebire de efectele neintenționate ale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
atomului dinamică / elastici constructivi / plămânii orașelor / vertebre de bronz / mușchii schije de platină / suntem în aorta zilei...”). De altfel, autorul experimentează întreaga succesiune de impresii ale avangardei românești. Principala sa inovație constă în substituirea ironică a limbajului poetic tradițional cu terminologia domeniilor modernității, plus subminarea semanticii și a funcțiilor morfo-sintactice: „apasă-te liră sterlină-te citroën-mă moară de eucalipt / și probabil să ne plimbăm / bitte iubirea mea 900 metri peste nivelul mării / văd plămânul tău cu parcuri și chaise-longue”. Că e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
și G. Ibrăileanu (Cezar Vraja). De altfel, singurul număr păstrat - în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” din Iași - este adresat „D-lui G. Ț. Ibrăileanu, Bârlad”. La acest număr Ibrăileanu colaborează cu articolul Socialiștii, în care analizează, cu o terminologie junimista („spoiala”, „imitație”, „forme fără fond”), aspecte negative ale culturii românești. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289334_a_290663]
-
să redea mecanisme de funcționare internă și de relaționare internațională a unei instituții fundamentale, care are darul de a apropia Uniunea Europeană de cetățenii ei, într-un efort permanent de limitare a deficitului democratic. Instrumente de lucru: limbă și limbaje În ceea ce privește terminologia internațională, este folosit termenul de adunare parlamentară, chiar dacă fiecare organizație internațională interguvernamentală are o terminologie specifică, nu întotdeauna uniformizată. În ceea ce privește terminologia comunitară, specifică dreptului comunitar, este folosit, în această lucrare, termenul de Uniune Europeană, adoptat odată cu intrarea în vigoare a
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
are darul de a apropia Uniunea Europeană de cetățenii ei, într-un efort permanent de limitare a deficitului democratic. Instrumente de lucru: limbă și limbaje În ceea ce privește terminologia internațională, este folosit termenul de adunare parlamentară, chiar dacă fiecare organizație internațională interguvernamentală are o terminologie specifică, nu întotdeauna uniformizată. În ceea ce privește terminologia comunitară, specifică dreptului comunitar, este folosit, în această lucrare, termenul de Uniune Europeană, adoptat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, în 1993, chiar dacă, odată cu instituirea celor trei comunități, construcția europeană face referire
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de cetățenii ei, într-un efort permanent de limitare a deficitului democratic. Instrumente de lucru: limbă și limbaje În ceea ce privește terminologia internațională, este folosit termenul de adunare parlamentară, chiar dacă fiecare organizație internațională interguvernamentală are o terminologie specifică, nu întotdeauna uniformizată. În ceea ce privește terminologia comunitară, specifică dreptului comunitar, este folosit, în această lucrare, termenul de Uniune Europeană, adoptat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, în 1993, chiar dacă, odată cu instituirea celor trei comunități, construcția europeană face referire la ele, din 1957 la Comunitatea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
teama stârnită de statele revoluționare, care puneau în pericol ordinea politică internă a altor actori prin exportul ideologic practicat. Amenințările de ordin politic sunt făcute atât la adresa legitimității interne, cât și a celei externe, a recunoașterii de către ceilalți actori. Folosind terminologia lui Buzan, statele slabe sunt cu precădere expuse amenințărilor de ordin politic, pentru cele puternice problema legitimității fiind mult mai puțin acută. O criză ce afectează sectoare ale unei economii, stabilitatea acesteia sau chiar regiuni întregi poate deveni o amenințare
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
de costurile birocratice ale organizării. Considerând contractele ca ipostazieri ale voințelor individuale, cooperarea are Însă și o Întemeiere social-legală, exprimată În componenta instituțională (non-contractuală, normativă) a contractelor. În lipsa instituțiilor, manifeste sub forma drepturilor de proprietate (care stabilesc relații negative În terminologia lui Durkheim), a dreptului comercial sau a dreptului muncii, contractele, ca angajamente mutuale negociate Între părți, nu pot fi decât incomplete În condițiile unor evenimente neașteptate (În exprimarea lui Williamson perturbări cu consecințe majore). Instituțiile și reciprocitatea sunt mecanisme adaptative
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și nefrologie ca boala chistică renală a adultului. Deoarece afecțiunea se poate manifesta la orice vârstă, inclusiv la copil, iar modul de transmitere ereditară (autosomal dominantă AD) este caracteristic acestei boli renale chistice, în prezent se folosește denumirea genetică. Pentru ca terminologia actuală de ADPKD să fie acceptată și utilizată adecvat în practica curentă, ea trebuie explicată și motivată. Chistul renal este o leziune anatomopatologică relativ frecventă, fiind reprezentată de o dilatație chistică a unui segment de nefron sau o cavitate închisă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]