5,246 matches
-
munți, munți cu zăpadă și - cred - minunați. Aici sunt nori, dar albi, nu negri ca la noi (!!!). Aștept să văd ce mai urmează. Sunt veselă și încep să uit! E luminos. Uite, din nori ies niște vârfuri obraznice și totodată timide. Ce lume o fi aici? Ce lume... Ce frumos este. Și ce albastru totul! și ușor... Printre marea de nori se mai deschide câte-un ochi de pământ în jos, cu brazi și iarbă, cu nea și puncte ce-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și Luis Batlle Berres (tatăl său, 1947). Jorge Batlle era ce se cheamă "un etern candidat", participând fără succes și la alegerile din 1971, 1989 și 1994. Era caracterizat de cunoscuți și prieteni drept inteligent, cult, bun amic, dar și timid și imprudent. La data alegerii sale ca președinte împlinise 72 de ani, ceea ce îl făcea să afirme că aceasta este "penultima stație" a vieții sale. A avut nenorocul să conducă țara într-o perioadă când în regiune se declanșase nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se preg)teste s) semnalizeze cu dou) fanioane. Încerc s)-l ajut f)când conversație În timp ce el frunz)rește ziarul Ha’aretz. În fine, masa e servit). Spiritul meu tulburat ofteaz), iar eu iau lingură În mân). Domnul Eban este timid, dar și foarte sigur pe șine - este posomorât, dar nu Într-atât Încât s)-si deranjeze interlocutorul. Vrea și nu vrea s) fie unde se afl). Gândurile lui Înconjur) lumea că un satelit. Sunt obișnuit cu acest gen de oameni
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
toate rasele, Îmbrăcați pestriț. În praful din mijlocul uliței principale, evident neasfaltate, În curtea primăriei, sau În fața unei moschei, noi Întindeam un covor mare, care devenea pentru această ocazie spațiul nostru de joc. Din casele cu pereți de lut ieșeau timid curioși de toate vârstele să vadă noutatea. Nu doar că asistau pentru prima oară la o piesă, dar aveau să afle că aceasta era vorbită Într-o limbă pe care nimeni nu o Înțelegea, nici măcar actorii! Localnicii se adunau numeroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care fiind prezent la repetițiile Pescărușului, Îmi Închipuiam cât de mult trebuie să-i fi ajutat pe actori să Înțeleagă subtextul atât de alunecos al frazelor lui. Dar cu Cehovii contemporani lucrurile au mers puțin diferit. Walker părea un tip timid, ascuns și tăcut. Cum intențiile piesei lui și relațiile dintre personaje erau destul de absconse și de enigmatice, eu și actorii Îl asaltam cu Întrebări, dar curând ne-am dat seama că el nu se simțea confortabil printre noi, În concretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încercări de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport deschis cu spectatorii, din partea celor care Își Împărtășeau cu ei emoțiile firești prin care trece oricine când se simte vulnerabil, expus. Nesiguri sau timizi, Îndrăzneți sau aroganți (dar arătând că au mult suflet dedesubtul acestei măști), acceptau cu umor să râdă Împreună cu publicul de propriile lor emoții de concurs. Următorul nostru spectacol a fost intenționat numit Cine are nevoie de teatru?, schimbând În traducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și pe deasupra germani. Aceștia pierdeau Însă războiul În vest și veneau la Ialta În vârful picioarelor, zâmbind sfioși, o armată de fantome cenușii pe care un patriot o putea ignora cu ușurință, și ignorată era, cu excepția chicotelilor provocate de apariția timidelor plăcuțe cu „Nu călcați pe iarbă“ de pe peluzele parcurilor. Două luni mai târziu, după ce au reparat frumușel instalațiile de apă din diversele vile evacuate de comisari, germanii au dispărut și ei; Albii se scurgeau dinspre răsărit și În curând au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a letopisețului... și să ne 'plinim datoria... ca ele să nu fie îngropate în mormântul uitării...". Macarie Sunt dator cititorului a desluși destinul romanului " Patimile după Ștefan" de frații Radu și Alexandru o lungă și tragică poveste... În perioada de timid dezgheț a vitregitei noastre istorii naționale anii '60 fratele Alexandru a scris o piesă istorică "Io Ștefan Voievod", inclusă în repertoriul Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. Un "binevoitor" a șoptit o "notă informativă", precum că piesa ar fi naționalistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Meșterului Manole... Dar... dar unde a căzut... n-a izvorât apă... Ca frate, m-am considerat executorul său testamentar, sperând în zile mai senine când luminile rampei se vor aprinde și pentru Sandu. Au trecut ani mulți, am făcut timide tentative de reînviere a lui "Io Ștefan" chiar după Revoluție. Se pare că în marșul grăbit spre a deveni "europeni", trecutul nostru e mărunt, desuet: "trecutul istoric nu se mai poartă, nu interesează". Suntem europeni! Ne globalizăm! Ne mondializăm! Uniunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
erecție teribilă, continuă, nu mă lăsa să plec, înfrânt, din acel loc. Și totuși, nu am ajuns în patul lui L.C., care nu a știut niciodată cât de dorită a fost în acea noapte de un Priap din cale afară de timid. * Întrunire (ședință? serbare?) cu sute de adolescenți ale căror tinere trupuri și răsuflări transformaseră sala într-o baie de aburi și de... fericire. Nu pot nicicum să-mi amintesc care era scopul acelei întruniri și nici de ce eram atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și de grupă între 1956-1959. De la care, cu nespusă mirare, îmi este dat să aflu, după 20 de ani, că în vremea studenției noastre ea se temuse un pic de mine, găsindu-mă tăios și sarcastic. Dumnezeule! Va să zică, și eu, timidul de altădată, puteam să intimidez pe alții! La asta chiar că nu mă gândisem până atunci, ca și cum timiditatea ar fi fost monopolul meu exclusiv. Se dovedea însă - iată - că nu era, că lucrurile stăteau altfel decât îmi închipuisem eu, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a mirat și atunci, iar astăzi pare incredibil. Și totuși, îmi amintesc perfect, așa a fost, au fost spuse exact acele cuvinte. Oricât ar părea de ciudat, a existat un asemenea moment, probabil un reflex al destalinizării hrușcioviene, altfel foarte timidă la noi. În primăvara lui 1959, însă, acel moment fusese depășit, șurubul se strânsese iarăși, represiunea era pusă din nou pe tapet și cerea alte și alte victime. Excluderea din facultate nu constituia lucrul cel mai rău ce i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ridicol soupirant; văzând însă că nu întreprind nimic ca să mă apropii de fiica ei, a căzut la bănuială și a tras apoi ferma dar atât de eronata sa concluzie. Cucoana cea hotărâtă nu și-a putut imagina că există și timizi de asemenea calibru. Desigur, și celebra epocă a anilor ’50, - a cărei rigoare o simțisem chiar pe pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil - pentru mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Tiberiu Utan, „de aur”, după cum s-a exprimat el odată. În decembrie 1963, deci cu jumătate de an înainte de venirea mea surprinzătoare (în primul rând pentru mine) la Gazetă, Utan și-a asumat riscul, deloc mic chiar în condițiile de timidă liberalizare proprii începutului deceniului șase, de a-l angaja la principala revistă a Uniunii Scriitorilor pe Lucian Raicu, critic care nu are azi și nu va avea nici atunci nevoie de epitete, dar care fusese obligat să „tacă” vreme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
meseria, o meserie sedentară, presupunând recluziune, multe ore petrecute în fotoliul (nu chiar așa de comod) al lecturii sau la masa de scris (și de tortură), pe de alta o fire ce mă face să nu mă adaptez ușor, retractilă, timidă, mă împiedică să am atâtea contacte umane vii câte aș dori. O mare nostalgie a unor strânse legături sufletești, de simțire și de idei rămâne mereu neîmplinită în mine. Îmi place să visez la o profesie care m-ar azvârli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
comenzi, ordine, porunci, dispoziții, indicații. „Mănâncă”, „Spală-te”, „Îmbracă-te”, „Stai aici, treci dincolo”: la strungul acestor vorbe aspre se rotunjesc treptat manechine grotești. Un astfel de manechin, în înțelesul cel mai concret al cuvântului, devine soțul: după o încercare timidă de revoltă, când refuză să se spele și să se îmbrace cu haine curate pentru a se prezenta la „raport”, el se lasă dezbrăcat, spălat, sau, mai bine zis, șters cu prosopul ca o bucată de lemn și apoi îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
isprava căzând cu plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o vreme la suprafață, negăsindu-și locul: e începutul unui miracol.” (Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, BPT / 1387, Edit. Minerva, 1993, pp. 136-137, 139). * Din confesiunile lui V.M.: Bărbații timizi le fac timide chiar și pe femeile cu experiență, frivole; de aceea, în asemenea cazuri, de cele mai multe ori, nu se leagă nimic. * Poți fi, uneori, atât de absurd de delicat, încât, spre exemplu, aflându-mă într-un mijloc de transport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o vreme la suprafață, negăsindu-și locul: e începutul unui miracol.” (Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, BPT / 1387, Edit. Minerva, 1993, pp. 136-137, 139). * Din confesiunile lui V.M.: Bărbații timizi le fac timide chiar și pe femeile cu experiență, frivole; de aceea, în asemenea cazuri, de cele mai multe ori, nu se leagă nimic. * Poți fi, uneori, atât de absurd de delicat, încât, spre exemplu, aflându-mă într-un mijloc de transport în comun oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă umpleau de entuziasm și de optimism ; apariția Sonetelor lui Voiculescu (în foarte frumoasa ediție prefațată de Perpessicius) și reeditarea lui Ion Barbu (în acea primă formă destul de penibilă, dar promițătoare pentru viitor). Aceste două evenimente, plus propria mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de fum. Din nou la Eva Bonnier, pentru a lucra puțin la textul tradus din franceză, la cartea mea de nuvele Omul pasăre. Eva mi-a spus din nou că-i place cartea. Apoi cu Boni (Herlin) care se arată timid, încurcat de tot. Am fost invitați la un capuccino și un sandviș bun. La plecare, Eva mi-a spus din nou că Îngerul Gabriel și Copil de zăpadă sunt nuvelele ei preferate. Noiembrie A venit cu adevărat toamna rece, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așteptarea acestui Premiu Nobel. Acolo s-a citit mereu din operele lui și s-a sperat ca ele să fie recunoscute ca mare literatură în întreaga lume. Dar scriitorul însuși, apărut în fața jurnaliștilor cu fața lui de copil surâzător și timid, a declarat cu modestie că e surprins de această fericire neașteptată. În toate interviurile date i-a amintit pe marii scriitori contemporani: Kobo Abe, Shohei Ooka și Masuji Ibuse care ar fi trebuit să primească premiul în locul lui, că el
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din cartea lui T.S. Eliot Old Possum’s Book of Practical Cats. Am scris un articol pentru România literară, am tradus câteva poeme cu ajutorul lui Anders. Poeta e o originală din toate punctele de vedere, a apărut la Stockholm foarte timidă, parcă fofilându-se cu modestie sub ploaia de întrebări ale jurnaliștilor. Vroia mereu parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care stăpânesc bine rolurile, cum ar fi Cosmin Marcovici (la care m-am referit insuficient până acum în comentariile mele, pentru a se vedea ca într-o oglindă, cum apreciază alții performanțele sale de calitate). Și astfel, cu un Alfredo timid în actul întâi, îndrăgostit și revoltat, apoi impulsiv și plin de remușcări în tabloul trei, revenit pasional în ultimul act, tenorul ni se prezintă ca unul care nu gândește doar emiterea sunetelor, ci trăiește cu adevărat stările prin care trece
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Ohanesian, Academia de Arte ieșeană a pregătit o reușită interpretare a operei Don Pasquale. Era probă practică de Licență la dirijat orchestră a tânărului absolvent Ciprian Ion, clasa profesorului Corneliu Calistru. Orchestra Academiei, formată numai din studenți, a debutat destul de timid, încă de la uvertură, dar datorită siguranței lui Ciprian Ion în stăpânirea baghetei, pe parcursul spectacolului colegii orchestranți șiau înfrânt emoția și au fost diminuate unele stângăcii evidente la început. Mă refer la îmbunătățirea acurateței emiterii sunetelor, pe care studenții, neexperimentați instrumentiști
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
director care a luat conducerea într-o situație precară în 1990, care spunea atunci că: trebuie să ne asumăm uneori și unele riscuri când promovăm pe cineva pe scenă! Iată că rezultatul final al acestei tentative, care se practică destul de timid, a fost o reușită din mai multe puncte de vedere. Și voi sublinia în primul rând aportul corului, care și-a dat adevărata măsură a valorii, a sunat echilibrat, cu multă siguranță, cu respectarea sensurilor emoționale înscrise într-o partitură
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]