7,762 matches
-
366. Faptul că „mopete din textul pe care îl scrie el însuși/își face propriile închipuiri despre dânsul” constituie desigur un mod de a arăta că, la rigoare, se poate „face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii”367, dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor „răsturnări” funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate distinge
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de-a Sanseverina”, „de-a Albă ca Zăpada”, „de-a detectivii”, „de-a iubirea romantică”, „de-a prințul Prospero”, provocând din camera sa cu catifea întunecoasă, năluciri 369. Foarte multe „proeme” ivănesciene - chiar și acelea, de felul poveștii scurte, care trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență - par a fi structurate conform unui principiu teatral. S-ar putea spune, în aceste condiții, că ne aflăm în prezența unei poezii „mimetice”, dar avem de-a face, desigur, cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
constata că ne aflăm în prezența unui autor extrem de lucid, care nu de puține ori strecoară în poemele sale câte un indiciu referitor la propria metodă de creație. Fragmentul citat este cât se poate de edificator în acest sens, întrucât trădează preocuparea constantă, sistematică a scriitorului de a surprinde momentul privilegiat al intersectării planurilor. Însă amalgamarea diverselor „moduri de a fi” și obstinata tentație a corporalizării inefabilului (imposibilului!?) sunt permanent luate parcă în râs tăcut (ironia discretă a pasajului nu poate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
alta. De altfel, majoritatea pozițiilor teoretice trecute în revistă în prima secțiune a lucrării urmăresc, în fapt, să atragă atenția asupra subtilelor interferențe și infiltrări între componentele rețelei „real-imaginar-posibil-virtual”, conducându-ne spre concluzia că - din perspectiva timpului - anumite dihotomii își trădează caracterul tautologic, iar realul și poeticul - privite dintr-un unghi privilegiat de vedere - își revelează caracterul interșanjabil. Astfel, investigarea „arheologică” a conceptului de mimesis ne-a condus la concluzia că, încă din cultura Antichității grecești, crucială devine fuziunea (în aristotelism
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să nu depășească 20% din totalul schimburilor verbale. Intervențiile se referă la sublinierea și reformularea unor opinii, precum și la sinteze progresive. Cel care conduce interviul trebuie să realizeze ceea ce se numește „nedirijare asupra fondului și dirijarea formei”. Adică să-și trădeze cât mai puțin propria părere față de tema discutată, dar să știe să stăpânească grupul, să depășească momentele dificile, cum ar fi cele create de participanții care monopolizează schimbul de replici, să știe să-i încurajeze pe cei timizi și să
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
I Ienăchiță Văcărescu. Neliniștile spiritului Întemeietor Există la primii noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și o conștiință a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări netezi și foarte-ntortochiate”, demn de Heliade. Netezi și-ntortochiate totodată arată, În confuzia gramaticii, o confuzie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumină, RÎu d-ambru, se Îngînă cu purpura divină Și se răsfrînge-n marea de spumă și d-azur C-un cer ce-atîtea stele Îl fac și mai obscur”. Un cer devenit obscur din cauza numărului mare de stele - iată o propoziție ce trădează o finețe a gîndirii lirice: obscuritatea ca efect al acumulării luminii, Întunericul ce are drept hrană o lumină În grad maxim. Virginității obiectului Îi corespunde, În versurile lui Bolintineanu, o suspectă moliciune. Privirea, intensă și Îndelungată, corupe frăgezimea lucrurilor. Matinalul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia cea mai atroce se găsește cîte o vorbă drăguliță, o dalbă silabă care să trădeze pleniludinea afectivă a celui ce așterne pe hirtie grozăviile trecutului și ale prezentului. Crede Bolintineanu În eficacitatea scrisului său? Uneori pare a se Îndoi de puterea literaturii de a aduce pe oamenii epocii la măsura nobilă și demnă a istoriei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
relație cu alte sentimente. Faimoasă este legătura dintre amor și prieteșug, reluată și de poeții din generația de la 1840. Este vechea dilemă Între iubire și prietenie rezolvată În epoca Renașterii În favoarea prieteniei: pentru o femeie (o iubire) nu poți să trădezi un prieten... Conachi Încearcă să unească cele două forme ale afecțiunii. Într-un prim poem (Lumea) face elogiul prieteniei, Însă termenul este ambiguu. Prieteșug poate Însemna afecțiunea spirituală (agapé) dar și pasiunea erotică. Pentru a desemna diferitele nuanțe ale dragostei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii constituie o carte deschisă, oglinda adevăratului sentiment. Gura poate minți, cuvintele pot trăda. Privirea este calea cunoașterii. Adevărul se revelează printr-o clipire a ochilor. În ochi, zice galantul Conachi, stau Închise viața și moartea. Ochii constituie, pe scurt, o entitate care concentrează formele și intensitatea pasiunii. Numai ei pot decoda limbajul secret
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt univers, dinafară, este În schimb populat și puternic erotizat. Ochiul care golește iatacul pentru a nu lăsa decît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din zi În zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Și ne-necăm În dulceață”... Meditație, evident, banală. Un clement atît de derizoriu ca musca, introdus Într-un poem care vorbește despre destinul pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă recească.” Însă adorația, Închinarea nu țin mult. Pann Împinge cîntecul spre obișnuita cîrtire Împotriva femeii care cheltuiește mult, trădează ușor și are gură rea. CÎntul al XXIII-lea e semnat De un pățit și pare a fi scris În limbajul mahalalei bucureștene din celălalt veac. Tema istericalilor din poezia lui Matei Milu, a ghilelei lui Conachi și a femeii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe Părinții Bisericii. Cum ai putea să te opui fermității și convingerilor lui? Atunci când ai îmbrăcat acea sutană albă, ai făcut jurământ de credință. Uneori trebuie să renunți la propriile convingeri și idei în numele binelui suprem. Adevărul nu poate fi trădat, adevărul este rod al frumuseții și candorii, nu poate fi confecționat. Tommaso, Tommaso, ești sigur că te afli pe drumul cel princios? El ți se pare spuzit de lumină fiindcă te-ai îndrăgostit de doctrine false. Adevărul meu interior este
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
percepe fără suspiciuni de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate fi știrbit de nimeni. Așadar...Nu eu voi fi cel ce te voi pofti să trădezi esența și limpezimea cu care vrei să percepi realitatea. Eu, ca și tine, cred în certitudinile devenirii, acestea sunt substanța vieții. VII Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat un Anticrist
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unui duhovnic, iar nu să-mi înșiri tot felul de teorii și cuvinte frumoase. Nu trebuie să-l mai întâlnești pe acel individ, e un tip periculos, ba chiar ar trebui să-l dai pe mâna Sfintei Inchiziții deoarece a trădat credința în Cristos. Dar atunci când din evreu s-a făcut creștin nu mai era osândit ca trădător. Ești sperjur. Îți poruncesc, asta și în numele altor confrați și al Starețului nostru, să te adresezi în scris autorităților eclesiastice pentru a expune
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înțeles mereu setea de cunoaștere, dar a se ajunge să să se născocească povești deșănțate despre relațiile noastre este ultimul lucru la care la care m-aș fi gândit. Așadar continui să negi tot ceea ce ți se atribuie? N-am trădat nicicând Biserica și spiritul Domnului. Eu nu concep nici măcar sentimentul de ofensă și, chiar atunci când merg, sunt atent unde pun piciorul pentru ca nu cumva să sting suflarea lucrurilor. De ce oare sunt persecutat oriunde m-aș duce? Fac apel la conștiința
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alte și alte nelegiuiri. Inchizitorul, tocmai din Veneția, trimisese o dare de seamă despre purtările nocive ale lui fra' Tommaso în perioada cât a stat la Cosenza, când a dezbătut probleme de credință cu un evreu convertit; om care a trădat, nedemn fiind de a se întâlni cu persoane fără cusur și mai ales de a avea contact cu oameni ai Bisericii. Slăbiciunile și vinovățiile mele apar de unde nu te-aștepți; o minte și o mână invizibilă mă urmăresc, mă pun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fra' Tommaso Campanella. Fra' Tommaso nu zicea nimic, lanțurile de la picioare scoteau un zgomot sinistru. Căuta din priviri un chip al vreunui prieten și rumega gânduri care să-l ducă cât mai departe de starea în care ajunsese. Turcii nu trădaseră și se pregăteau să atace, puținii nobili se dovediseră credincioși celor promise. Căzuseră în cursă din pricina unor oameni care avuseseră parte numai de bine din partea familiei lor. Ah, cugetul și inima omului! Cât de meschine devin în clipa în care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i analizau sănătatea minții. Drept care Tommaso sporea doza de simulare spre a-i dezorienta. Nu sunt nebun, e nebun cel ce mă torturează și mă silește să-l trădez pe Dumnezeu. Dar minuni o să se-ntâmple, se va vedea curgând sângele ca un fluviu ieșit din matcă care nu-i va cruța pe nelegiuiți. Anateme, profeții, strigăte, rugăciuni, versuri din poeți antici recitate cu voce tare îi puneau pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fier, răzvrătiții atacară cazărmile din Castelvenere și Gerace, dar în loc de predare, ce se prevedea a fi iute și fără vărsare de sânge, găsiseră sute de jandarmi gata să respingă asaltul și să contraatace. Tommaso a înțeles pe loc că fusese trădat, dar de-acum era târziu atât pentru retragere cât și pentru a amâna răscoala. Observând navele spaniole cum înaintează compacte spre coastă, turcii virară brusc, luând-o spre largul mării, dispărând apoi imediat în zare; în alianța încheiată nu era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
altul, cu covârșitoarele forțe cuibărite în cazărmi și în biserici care executau cu zel ordinele primite. Dar atunci la ce bun santinelele ce au vegheat vegheaseră săptămâni întregi pe străzi și în porturi? urla Tommaso. Oare ei să ne fi trădat? ce, imediat ce-au văzut carele armatei, nu ne-au anunțat? Poate erau complici. Sau pur și simplu n-or fi crezut că e nevoie să stea de veghe. Acum însă să ne gândim la ce e de făcut, să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
E mai bine că nu-l condamnăm la arderea pe rug; de altfel, a trăi într-o asemenea stare e ca și cum n-ar trăi și în felul ăsta sufletul nostru e împăcat. Nici măcar în vremea torturii "nesomnului" nu s-a trădat nici măcar o clipă, cred că e nebun cu adevărat. Să-l lăsăm în vizuina lui. Decizia a fost unanimă, asta și fiindcă Biserica nu avea vreo intenție de a face din el un martir și erou în ochii sărmanilor mereu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]