5,174 matches
-
spectru al trupului, sufletului și spiritului, atât al omului cât și al divinității. Și totul devine o realitate interpretabilă a minții când ochii transmit creierului fantasmele vieții. Pe-omatul nepătat de pe cearceaf, În umbra ce se-ncheagă în odaie, A tresărit lumina ca un praf Când și-a deschis pupila ei bălaie 829. Și cum umbra definește lumea noastră și nu pe cea divină, marele secret dezvăluit prezintă divinitatea arătându-se omului; arătându-se ea se încarnează și astfel capătă umbră
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și îndeamnă la căutare, pregătindu-ne să înfruntăm vicistitudinile vieții zilnice. Neliniștea crește și conduce pe cel ce cunoaște la acerbă căutare și dorință de împlinire. Nu stă în firea noastră limfatica-mpăcare, Ci fulgere în suflet și flăcări ne tresar. Noi am avut la creștet aceeași ursitoare Neliniștea, cu dorul ei amar... Neliniștea iubirii de-avere-ngrămădită, Cântată tragic seara în doinele din sat, Neliniștea acelor răchite despletite Ce le desparte râul tulburat; Neliniștea gândirii ce se-ncălzește-n goluri, Neajungând ideea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
singur, încet, să nu-i trezesc pe Sadoveanu și pe Creangă, pe Băeșu sau pe Labiș, pe Ștefanelli ori pe Dimitrie Hârlescu. „Vorbescu” cu ei și-mi povestesc o mulțime de întâmplări de demult. De câte ori trec prin dreptul casei tale309, tresar și-mi spun că clujeanul Georgel aici își va aduce cărțile, în amurg. Și le voi aduce și eu pe ale mele. Și-a exprimat nu de mult, aceeași dorință, Relu. Cine știe, poate vom pune și noi o cărămidă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mii de jertfe aduse pe altarul credinței în Hristos și Învierea Lui, mai ales sub teroarea comunistă. Totuși, astăzi poporul nostru, hrănit timp de o jumătate de veac cu minciuna comunistă, cu diversiunea și teroarea, la auzul numelui de legionar tresare îngrijorat și se uită împrejur cu prudență, încuiat în răul cu care l-au hrănit slujitorii lui satana ca să nu se salveze, să nu se mântuiască, încât „văzând nu văd, auzind nu aud și nu pricep cu mintea”. Toți legionarii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o pereche de ciorapi. Dar erau călcate în picioare de cei din escortă. Aproape de Școala nr. 5, de pe Romană, unde se afla sediul Curții marțiale a Corpului 5 Armată, erau tatăl meu și Alexandru, care abia împlinea 16 ani. Am tresărit; lângă ei, tatăl lui Marin. Părinții noștri se sprijineau unul de altul. Plângeau. În spatele lor era Zaharia, un văr al doilea din partea mamei, care ținea mult la mine. La poartă era de pază Mitică Boloaga, flăcău din satul mamei, Sălciile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
meargă pe front pentru reabilitare primeau asemenea favoruri. Dar am zâmbit: Da, fraților, am avut vorbitor cu fratele cel mic, Alexandru. (Din povestiri ne cunoșteam reciproc genealogia familiilor, prietenii, colegii de școală, consătenii etc.) A fost Sandu la tine, au tresărit curioși. Le-am povestit scena cu fățărnicia maiorului și le-am întins cele două pâini. Puneți mâna și vedeți ca Toma ce ne-a trimis Pruncul Iisus de ziua Nașterii Lui. Au atins cele două pâini. Ne-am rugat și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
priveau cu ochii holbați mortul înviat. După o clipă de ezitare milițianul decise: Dă-l, mă, deoparte, până raportez cazul! A înviat săracu’! Hoții încărcau ceilalți morți, lăsându-l pe cel înviat lungit pe ciment. La un moment dat hoțul tresări: Ia te uită, bă, că și ăsta suflă! Milițianul se apropie, constată învierea, stătu o clipă în cumpănă și apoi, cu un rânjet sadic, decise: Lasă, bă, că și așa moare mâine..., du-l la căruță... E pe lista morților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
intime m-a căutat. L-am mișcat dintr-o mână în alta. Când a sfârșit mi-a spus să mă îmbrac. Dacă ar vedea V. B. N. ce bine ți-ai făcut datoria, te-ar felicita! De unde-l cunoști?, a tresărit. Mi-a fost coleg de clasă! Ce vorbești, mă? Ăla-i om mare, mă! Dacă vine pe la Aricești, dă-i briceagul acesta și spune-i că l-ai găsit la percheziție. Poate îți oferă vreo gradație. Dar am greșit. Dacă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
necunoscut. Tinerețea este întotdeauna atrăgătoare și parcă împrospătează speranțele înăbușite. Ne-am uitat la el ca la o minune aruncată în mijlocul nostru de o mână nevăzută. S-a recomandat. Numele suna pe jumătate românește, pe jumătate evreiește. Domnul Litman a tresărit, s-a apropiat și cu un ton autoritar, în care tânărul a recunoscut unul din superiorii neamului său, l-a întrebat: Și de ce ai fost arestat? Am căzut prizonier în Vietnam, luptând în Legiunea franceză străină. Cum ai ajuns acolo
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am pândit. O clipă s-a deslușit îndărătul uneia dintre ferestrele din față un licăr clar, care pe dată a scăzut, s-a încețoșat și apoi a pierit. Cineva se plimba prin casă cu o lumânare. Primul meu gând a tresărit, evocând-o pe Hartley. Pe urmă mi-am spus că e mai probabil să fie Rosina. Am luat-o înapoi pe drum și, așa cum m-am așteptat, i-am văzut oribila mașinuță roșie, ascunsă pe după stânca proeminentă, în același loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Își lăsă privirile în jos, buzele i se țuguiară și începură să-i tremure. O secundă, avu înfățișarea unui copil bosumflat, își supse buza de jos și o strânse între dinți. Apoi, cu o mișcare iute, care mă făcu să tresar, sări în picioare. M-am ridicat și eu. Ne aflam acum foarte aproape unul de celălalt. Era ceva mai înalt decât mine. Perspective uriașe de gândire se derulau acum în mintea mea. Băiatul se încruntă din nou, cu o mină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împreunat mâinile. Soarele strălucea. Era o zi frumoasă pentru nuntă. Tocmai ne apropiam de stâncile falnice care străjuiesc defileul îngust, locul pe care eu îl denumisem „Pasul Khyber“, când o piatră lovi cu o forță uimitoare parbrizul. Toată lumea din mașină tresări, smulsă brusc din transă. După care o a doua piatră și apoi o a treia loviră mașina. Peregrine opri. Orice alt șofer ar fi accelerat viteza, dar nu Perry. — Ce dracu’ se întâmplă? Cineva aruncă cu pietre în noi, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nume (pronume)-subiect - auxiliarul a fi variabil + tema de participiu a verbului (totdeauna un verb tranzitiv), realizând împreună funcția de predicat - nume (pronume)-complement de agent. „Biserica creștină, a ei catapeteazmă de-un fulger drept în două e ruptă și tresare...” (M. Eminescu) Observații: • Obiectul-pasiv al acțiunii (subiect gramatical) și autorul (agentul) acțiunii (complement de agent) pot rămâne fără expresie sintactică: „Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară-ntreagă.” (M. Eminescu) • Verbul la diateza pasivă poate fi reprezentat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
speranța, turbării răzbunarea.” (M. Eminescu) Aceste ipostaze intră în inventarul noilor unități lexico-gramaticale: adjectiv, substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura adverbială a gerunziului se manifestă în predominarea funcției de circumstanțial, la nivel sintactic: de mod, de timp, de cauză etc.: „Tresărind scânteie lacul / Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure.” (M. Eminescu) „Pe drum, având bucuria unui soare de toamnă așa de frumos, s-a răzgândit...” (M. Sadoveanu) Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Natura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmi lămurea ce drum trebuie s-apucăm, eu tot fulgeram cu ochii drumeagul Tupilaților.” (M. Sadoveanu), „...De teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează.” (O. Paler) „Biserica creștină, a ei catapeteazmă, De-un fulger drept în două e ruptă și tresare.” (M. Eminescu) dar - ca subiect interior de gradul II - și prin forme verbal-nominale cu altă funcție sintactică: „Vedea răsărind domni în haine de aur și samur...” (M. Eminescu) • „obiectul” căruia i se afirmă, sau i se neagă, prin predicat, existența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N. Labiș) Subiectul subînțelestc "Subiectul subîn]eles" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana a III-a, pentru realizarea fără echivoc a înțelesului global al enunțului, persoana verbală se prelungește, de regulă, într-o expresie sintactică: „Felix tresări. Va să zică Otilia citise scrisoarea. Fata îi ridică din nou bărbia râzând.” (G. Călinescu) Principiul economiei limbii și exigențe ale organizării stilistice a enunțului lingvistic determină limitarea la o singură exprimare lexical-sintactică a unei aceleiași realități extralingvistice. În consecință, dacă identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rug cu focul lui Prometeu sau fiindu-ne indiferentă prăpastia dintre ele.” (O. Paler, Galilei, 156) d. propozițional (circumstanțiala modală de calitate): „Mă uitam la fețele împietrite ale inchizitorilor și-mi dădeam seama că erau capabili să ucidă fără să tresară.” (O. Paler, Galilei, 108) „Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă (...) crăpa de ciudă și rodea în nurori, cum roade cariul în lemn.” (I. Creangă, 130). e. multiplu: „Cine calcă fără somn, fără zgomot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și el copleșit și luminat de duhul Cotnariului, închinându-i o admirabilă hlamidă voivodală, remarcându-se printr-o subtilă interferență între spiritul acelui pământ îmbinat cu umbre domnești și „grase” arome pământești. Pe tăvi de-amurg Din stări de veghe tresar spade Acum e vremea cea de har Ninsorile clatină noaptea Hoinărind prin sânge Cotnar. înfățișări de voievozi Și acum seamănă dor și-a fi Dospirea limbii prinsă-n teascuri Cotnariul ne-o va viscoli. Și când pe la-nceput de toamnă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ca pe un copil ambițios, ascultător, iar profesorii ca un elev silitor și disciplinat. Colegii îl consideră deștept și onest. Metodologia folosită Interviul care a fost realizat cu victima, în prezența psihologului, deoarece în urma incidentului, acesta pare nesigur pe el, tresare și intră în panică.. Nevoi identificate: 1. diminuarea impactului infracțiunii asupra lui D, în special în scopul reducerii victimizării/revictimizării; 2. sprijinirea și încurajarea acesteia atât de către părinți, cât și de către consilierul de probațiune, pe întreaga durată a procesului penal
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
și cu vocea ta blândă, cu părul tău încărunțit, cu ochii căprui, sclipitori, cu gura ta mică din care curgeau poveștile atunci când mă adormeai în poala ta fermecată. Știu că nu ți se usucă ochii niciodată de singurătate și că tresari la fiecare lătrat al lui Azor, că ieși la șosea la fiecare autobuz care trece, așteptându-mă. Te iubesc, bunico, și o să sosesc curând ! Cu drag, al tău nepot, Robert Musteață Robert FAMILIA MEA-O FAMILIE PE CINSTE Într-un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
dedicate lui Aron Pumnul sau Neamțu; poetul evocând „metalica, vibrânda a clopotelor jale” sau clamând : „Lasați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inima de fier.” Metafora antropologică revine în Mureșanu, unde „Tresare miazănoaptea în inima de aramă/A turnului de piatră.” Dar și mai frecvent arama devine la Eminescu materia harpei, instrumental răzvrătirii și al tensiunii viforoase, spre deosebire de lira „gingașă și argintie”, cu sunetul ei dulce. Se convertesc astfel sugestiile războinice între-altele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să întârzie și să se explice față de Ceilalți. Astfel, nu mă pot niciodată bucura de moment. Nu pot savura nici o carte pe îndelete. În muzică trăiesc mai ales din așteptarea notei următoare. Este ca și cum la Luvru în fața Giocondei ai tresări pentru Crivelli. Gândul e tot așa de puternic, emoția e mare și de calitate bună, dar ești ca în fața unei fotografii care ți-ar arăta că aparatul e bun, dar că n-a fost bine pus la punct.” Holban vrea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat într-o clasă de fete să țină o conferință, preocupat de impresia pe care o face adunăturii de <<jeunes filles en fleurs>>, își închipuie că <<fiecare din fete tresărea, poate cu gândul la dragostea ce trebuia să vină și luase, pentru moment, aspectul meu>>.”<footnote Al. Călinescu, op. cit., pp. 64-65 footnote> Antonia este eroina unei posibile nuvele rusești, deși se regăsește prea puțină psihologie etnică în profilul ei de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
veac” cetățile: Soroca, Tighina, Cetatea... Hotin! Eul liric al celui „născut din zbucium și urgie” se autoprezintă semeț. Tumult, temerități, vitalitatea se Înscriu Într-o monadă: „Eu n-am să mor, desigur, niciodată, Căci simt În mine toate câte sunt... Tresar În sânge câte-au fost În lume Și cele câte Înc-ar să mai fie.” Într-o altă plachetă Ereditate găsim Baladă pentru fluiere și buciume; un Psalm (cu ecouri din Cotrușă „țăran român cu bundă, cămeșă și șerpar; trecutul se
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și George Coșbuc, de la Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, de la Vasile Levițchi și Grigore Vieru, de la Adrian Păunescu și Ioan Alexandru și de la mulți, mulți alții. Scriu de obicei destul de ușor, chiar dacă scrisul nu o dată mă înlăcrimează, făcându-mă să tresar înfiorat la reverberarea gândurilor. Poezia este pentru mine și zbor, și cântec, și durere, și vis, și lumină îmbătătoare. E cea mai plăcută povară de care n-aș vrea să mă debarasez niciodată. Ca de credința în Bine, adică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]