5,306 matches
-
căpitanul Petru Ilaș, comisul Groza, comisul Ilea Huru, spătarul Albu și spătarul Mihail. În jurul lor veghea o gardă de o sută de Apărători, În vreme ce alții se aflau la adăpostul pădurii, așteptând ordinele. Departe, pe șleahul Tecucilor, se vedea deja avangarda turcească avansând cu prudență. Păreau a fi peste cincizeci de mii de achingii și spahii. În urma lor soseau primele regimente de ieniceri, Înaintând rar, În ritmul tobelor. Din câte spuneau iscoadele, armata sultanului se Întindea de la Dunăre (unde abia acum trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deja să lupte cu brațul stâng. Doar vederea nu părea să se Îndrepte spre vindecare. De aceea Îi lăsase În continuare lui Pietro cinstea de a comanda Apărătorii, dar participa la fiecare decizie pe care o lua Ștefan În fața năvalei turcești. „Ochii mei sunt Erina” spunea mereu, iar cei din jur Înțelegeau și bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
năzuind să ajungă la Suceava. Dacă soția voievodului cade În mâinile hanului Mengli Ghirai, războiul s-a sfârșit Înainte de a Începe. Dacă Suceava e prea bine apărată, hanul va lăsa acolo o armată de asediu, care va aștepta sosirea trupelor turcești. Iar rezultatul va fi același. - Ce propui, căpitane? - Avem o singură soluție, care nu ne aduce victoria, dar amână Înfrângerea. Un atac-fulger asupra tătarilor, pe care nu-i putem Învinge, căci sunt peste cincizeci de mii, dar Îi putem devia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hotărârea lui stârni uimire, Ștefan avea cel puțin două motive Întemeiate. Primul era acela că voia să-i dea prietenului său ocazia de a intra În acțiune, căci aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi exploatată strategic doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce grosul urdiei. Țara de Jos e sub stăpânire turcească. Astăzi am reușit să oprim Înaintarea sultanului În apropiere de Răcătău. Dar oastea Semilunei e atât de mare Încât nici acum nu s-a terminat trecerea ei pe cele cinci poduri de la Dunăre. E limpede că sultanul Își joacă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am retras pe Valea Bistriței, puțin mai sus de locul În care Bistrița se varsă În Siret. O parte a oștirii a rămas pe malul drept al râului, cealaltă a trecut pe malul stâng. Oamenii noștri au ucis toate iscoadele turcești. Ai Înțeles că ne pregătim pentru o confruntare cu toate forțele pe care le avem și că am schimbat strategia. Până acum erau pretutindeni, acum nu mai suntem nicăieri. Vei continua hărțuirea rămășițelor armatei lui Eminek până la Nistru. Dacă Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi sfârșit, stăpânul meu va fi acolo unde i s-a poruncit și va face ceea ce i s-a poruncit. - Cine Îi poate porunci stăpânului tău și ce poate el face ca să ajute acea plajă de nisip acoperită de valurile turcești? - Doar fratele lui, Andà. Doar Andà are o putere ce depășește puterile omenești ale stăpânului meu. Doar el are darul de a prevedea Întâmplări care nu se petrec Încă. - Are acel om astfel de puteri? - Da. Fiindcă le-a moștenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă. Indiferent câți războinici cădeau sub săgețile, sub săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi altele, Într-un ritm năucitor, până când valea fusese literalmente acoperită de trupele turcești, iar moldovenii fuseseră Împinși Înapoi, spre nord, În adâncurile codrilor. Puținii moldoveni care mai rămăseseră, căci oastea lui Ștefan căzuse aproape În Întregime. Nimeni nu se retrăsese, nimeni nu fugise din calea valurilor de ieniceri și spahii. Oștenii lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privi În jurul lui. Apărătorii erau nerași de o săptămână, obosiți, asudați, tăcuți. Îi evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau nici o scăpare. Singura victorie a acelei veri toride și Însângerate fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până la Murgeni. Întrebi oamenii. - Nu, spuse Gâlcă. Nu așa. Nu ne strecurăm printre turci. Suntem turci. Spahii. Căutăm doi prizonieri, cu semnalmentele căpitanului și ale Erinei. Trebuie să-i ducem În fața sultanului. Nu trebuie decât să găsim cincizeci de uniforme turcești. - Pe care le câștigi cu sabia, atacând una din patrulele de spahii care acum Îl caută pe voievod! Iată că Împreună facem aproape cât căpitanul Oană... zâmbi Pietro. La deșteptăciune, că la spadă mai va. Și acum, mai departe. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era cuvântul care le dădea puteri. Erau de eliberat satele, cetățile, livezile, pădurile, drumurile, oamenii, sufletele. Era de eliberat totul, de la sfințenia Putnei până la curgerea majestuoasă a Dunării. Iar În acea noapte totul Începea. 7 august 1476, miezul nopții, tabăra turcească din jurul Sucevei Erina adormise, cu mâinile legate la spate. Nu spusese aproape nimic de o săptămână. Parcă nimic din tot ceea ce vedea nu i se Întâmpla ei. Oană rămăsese treaz. Cei doi fuseseră mutați Într-un cort din apropierea sultanului. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva clipe, crezând că salvatorul lor va sosi. Dar nu se auzi nici un zgomot și nu se văzu nici o siluetă apropiindu-se. Oană se gândi că, poate, locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut că aud zgomotele unei lupte la sabie. Nu le puteam auzi, firește... Câmpia e prea departe... Dacă am visat, atunci am visat că o unitate de elită a atacat din spate trupele turcești și le-a masacrat fără nici o altă armă decât sabia. Dar o asemenea unitate nu există. Am Înnebunit cu ceața asta... Și cu focurile de adineaori... - Nu e un vis, Cosmin. Ai spus că acum eu sunt privirea ta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care aceștia se apărau cu mare greutate. În primele rânduri pusese oameni ai locului, care cunoșteau toate cărările și care luptau pentru casele lor. Din nou, ca la Vaslui și ca la Valea Albă, țăranii țineau În piepturile lor armata turcească. La Vaslui pâna la atacul victorios al cavaleriei, la Valea Albă până la moarte. Acum, Însă, totul era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de nebuni care Își imaginau că ar putea ajunge la sultan. Apărătorii izbiră flancul stâng al ienicerilor cu o putere de nestăvilit. Caii călcau În copite trupuri, săbiile retezau capete. Vârful de lance condus de Oană pătrundea adânc În dispozitivul turcesc, căutând celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strategii și murmură: - Ce nebunie... Riscă să fie Încercuiți, dar lovesc exact În inima lui Mahomed... Pornim atacul pedestrimii! Înaintare la pas, pe tot frontul! Trebuie să sprijinim cavaleria! * Cavaleria Moldovei pornise pe urmele căpitanului Oană și adâncea debandada trupelor turcești. Ștefan privea totul și Înțelese că se apropia de o nesperată victorie. După atâtea bătălii, știa când dușmanul Începe să cedeze. Îi simțea teama. Îl avea În față, din nou, după masacrul de la Valea Albă, pe Mahomed. Și Mahomed se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată otoman. Ariergarda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Mahomed, măturată În nici două ceasuri de Vlad, care a condus atacul În stilul lui sălbatic, Însetat de sânge. Prizonierii luați au mărturisit că sultanul aleargă spre Dunăre, dar că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata turcească depășește cu mult dimensiunile armatelor conduse de Ștefan și Vlad. 20 august. Cetatea Hârlăului eliberată. Oameni ieșind pe porți și căzând În genunchi În fața voievodului. Durere și speranță. Tulnicele vuiesc, pe culmile munților. 22 august. Coborâm pe malul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În ciuda aerului de „magie” pe care ele le Îmbracă În romanul de față. Cele două mari flote mongole s-au scufundat În anii 1274 și 1281, din cauza unor furtuni pe cât de necruțătoare, pe atât de inexplicabile. La rândul ei, flota turcească pornită În august 1476 spre Moldova s-a scufundat și ea, fără nici un supraviețuitor. Momentul este descris astfel de Nicolae Iorga: „Pe marea albastră așteptau corăbiile cu pânze, luntrile ca să treacă Înapoi pe Împăratul neînvins, sau cercetau porturile muntene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
regina fainei. Fabrica Razu! Un număr frumos de milioane și una din fetele cele mai snob din dancingurile la modă. Au putut fi văzuți mereu împreună, plimbîndu-se într-un panier 57 superb, condus de Maxențiu. Ea brună, expirîndă, cu ochi turcești și rochii excentrice; el, același galben Cezar Borgia, bolnav probabil de ficat. Pe ea o cunosc din școală. Eram într-o clasă cu ea și cu Elena. Coincidență! I-am întîlnit deunăzi în ușa lui "Capsa". Amândoi mă iau cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trecerii sub tăcere a acestui aspect, de altfel important în economia personajului, ca și faptul că nu a mai făcut duș de trei zile sau că ultimul aliment ingerat e conținutul doldora de E-uri al unui pachet de sticksuri turcești). David e singur. David e singur cuc. David nu-și mai ia vitaminele. David nu a mai dat pe la serviciu de trei zile (exact de când nu a mai făcut duș). David caută. Răspunsuri? Pe Alex? Pe sine? De fapt, un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de secol VIII (opt, și nu nouă) al unui medic arab anonim care nu era, de fapt, un medic, ci o prințesă creștină crescută de un prinț arab, pentru viața căreia Leovigildo plătește cu capul și eu, eu între pernele turcești, pe podeaua bibliotecii, băteam drumul de la Ishbiliya la Damasc și mă prăbușeam, asemeni lui Musa, sub durerea pierderii unicului meu fiu și ceream să fiu ucis asemeni lui, pentru că nu, lumea mea nu mai exista și din nou poza mamei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]