4,931 matches
-
uneori că totul e simplu, ca odata aflați pe un tărâm al bunăstării, toate porțile se deschid și că nu trebuie decât să culegi bani și să te bucuri de viață. Am înțeles că oamenii nu povestesc acasă necazurile și umilințele pe care sunt nevoiți să le suporte, că partea dark</i> a poveștii de adaptare e trecută sub tăcere. Am vrut să se știe totul, adevărul, să pun degetul pe rană. Cireșe amare v<b>orbește despre experiența dumneavoastră personal
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
reprezentați?</i> Cu siguranță. Mi-au scris multe femei care s-au regăsit în carte, femei din Germania, din Anglia, din Franța... Dramă depărtării de familie este aceeași, indiferent în ce țară pleci, iar dorul de copii este la fel de mare. Umilințele bănuiesc că sunt pretutindeni, dacă ai nenorocul să găsești oameni nepotriviți. Practic, ajungem aici un pic inocenți și nepregătiți psihic pentru ce va urma. Apoi suferim, din dor sau din batjocuri. Cred că am vrut oarecum să-i avertizez pe
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
da, prin informare. Structurile statale din orice țară ne apăra drepturile, ne ajută în caz de conflict de muncă. Suntem noi singuri vinovați oarecum de aceeasi indiferență față de politică, de legi. Cunosc, de exemplu, femei care suferă de foame, suporta umilințe și câte și mai câte, si nu știu că pot merge la centrele sindacaliste, că pot depune plângere și pot intra în șomaj. Cei care lucrează la negru, de asemenea, pot denunță patronii care-i silesc să lucreze fără drepturi
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
te duci prima oara în străinătate și n-are cine să te-ajute, e greu. Credeți-mă că mi-aș dori să nu mai existe străinătate pentru toată familia mea! Străinătatea ajunge de te face din om neom. Înduri la umilințe de numai tu știi! Și pentru banii pe care-i faci, muncești de uiți de tine! E bine că reușești să pui ceva de-o parte, dar ești rupt cu sufletul! Am doi nepoței - unul de cinci ani și unul
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
b><b>and</b> vorbesc mai mult femeile, dar în cazul multora dintre vorbitoare, apare clar conștiința unui destin comun, a cărui specificitate ține în primul rând de apartenența de gen:</p> ” Am înțeles că o femeie poate vorbi despre umilințele ei, dar un bărbat nu, unei femei îi e mai ușor să recunoască, fiindcă undeva, în adâncul ei, e pregătită pentru violență.” (p. 226) O apartenență care, în dimensiunile ei naționaliste, prestabilite și esențialiste, rămâne un puternic element de identificare
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
și romancierul Stelian Tănase, "Sfidarea memoriei". De asemeni, își cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligenței”. Racolarea sa ca informator s-a petrecut în condiții de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor. Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul "Bunul simț ca paradox". În antologia "Spiritul și litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
e altfel, ca la antimaterie. Și găsesc de cuviință să-și întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun." "Și nu le poți intra în voie. Oricât de frumos le vorbești: orice umilință, orice fățărnicie: deopotrivă de inutile. Leneși, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Și nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înșirate alături și puradeii roată; o maidanofilie
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
cu o lume ce încalcă norme logice pe care le credeau inviolabile. Vrând să deslușească această lume cu propria rațiune, ei nu fac decât să ostilizeze și mai mult forțele haosului, devenind, într-un crescendo de neoprit, obiectul batjocurii, al umilinței, violenței sau stigmatizării. Destinele lor tragice se termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cuvinte complet diferite, folosite numai în acest scop. Aceste cuvinte speciale se împart în două categorii: onorifice și umile. Primele au rolul de a îl "preamări" pe interlocutor și pe membrii grupului acestuia (companie, familie, școală, etc.), iar ultimele arată umilința vorbitorului sau a celor din grupul lui. In general nu toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare. O parte din elementele acestui nivel de politețe au pătruns în vorbirea curentă, ca de exemplu sufixarea numelor de persoane
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
aflată sub tutela statului începând cu Petru cel Mare, s-a putut întruni în sinod liber, care, în vara anului 1917, a restaurat patriarhia. În armată, "prikazul" (ordinul de zi) nr. 1 emis de către sovietul din Petrograd interzicea hărțuirile și umilințele ofițerilor și a introdus pentru soldați drepturile de adunare, petiție și presă. În cele din urmă, cea mai directă manifestare a emancipării societății civile a fost înfințarea spontană de soviete (sfaturi) de muncitori, țărani, soldați sau marinari, care acopereau în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cei 12 jurați au decis însă să-l achite pe Caion, tot scandalul fiind catalogat drept „o impertinență de copil”. Susținut puternic de Alexandru Macedonski, alergic și el la valori, Caion «descoperă» alte «două plagiate». Scârbit de umilința trăită și sătul de nedreptăți, Caragiale a decis să părăsească țara, mutându-se împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca Mumuloaia
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
trei tineri, ambiția cărora a fost șefia partidului conservator. Acești trei tineri se numeau Take Ionescu, Alexandru Marghiloman și Neculae Filipescu.<br>Pentru această șefie ei s-au zbătut, au repudiat idealuri, au jertfit convingeri, au nesocotit prietenii, au răbdat umilinți, au consimțit la întovărășiri nefirești, au făcut compromisiuni cu demnitatea și tranzacții cu morala. Au născocit, într-un cuvânt, tot ceea ce un scop atât de stăpânitor poate îndemna un suflet omenesc să întreprindă întru atingerea lui." Răscoale din 1907 au
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
adunase o avere fabuloasă în minele de alaun din Phoceea, a cucerit insula bizantină Chios în 1304. Cele două republici maritime ieșeau din război întărite; Imperiul Bizantin, care s-a lăsat atras în acest război, nu obținea decât pagube și umilințe). La 21 mai 1294 Andronic II îl asociază la domnie pe fiul său Mihail al IX-lea căruia îi acordă toate prerogativele similare împăratului principal. Evenimentele cele mai importante și cele mai grave se întâmplau în Asia Mică, unde Imperiul
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
amenințat mama cu exilul în Pomerania. În urma conflictului, coiii ei mai mici, Frederick și Sofia Albertina au fost de partea ei. Ulrika afost obligată să facă o declarație oficială în care și-a retras acuzațiile; a fost o repetare a umilințelor ei din 1756. declarația a fost semnată de toți membrii adulți ai casei regale cu excepția cuplului regal. Relația cu Gustav n-a fost reparată niciodată.
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a cerut ca întăriturile să fie dărâmate. Paleologul s-a supus poruncii suzeranului său, dar n-a suportat o asemenea umilință și, potrivit mărturiei istoricilor, a murit, din cauza șocului psihic, 16 februarie 1391.
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
depus într-o „regie” dramatică și un decor care, pentru țigani, are o semnificație și o importanță deosebită. Jurămăntul se face cu crucea într-o mână și cu o halcă de carne crudă, de porc, în cealaltă. În semn de umilință juratul trebuie să aibă picioarele vârâte într-un lighean cu apă. În plus, tânărul aspirant la funcția de Kristinitor mai trebuie, obligatoriu, să fie curat. Adică să nu fi avut probleme cu justiția oficială, pentru că el trebuie să fie un
Judecător de stabor () [Corola-website/Science/317829_a_319158]
-
fost capturat. Credulitatea să i-a adus peiorativ cognomenul de "Asina" (măgar în limba latină). Incidentul Lipara nu a pus capăt Primului Război Punic sau carierei lui Scipio Asina . La scurt timp după aceea, consulul junior, Gaius Duilius, a răzbunat umilință lui Scipio Asina câștigând bătălia de Mylae . Inspirați de succesul în lupta de Agrigentum, romanii au căutat să câștige toată Sicilia, dar era necesară o forță năvală. În scopul de a contesta deja proeminențele forțe navale cartagineze, Roma a construit
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
traduse ca „"mândrie, avariție, invidie, furie, poftă, îmbuibare și apatie spirituală/acedia"”. Fiecare din cele șapte păcate capitale își are opusul său corespunzător în cele șapte virtuți sfinte (numite uneori "virtuțiile contrarii"). În ordine respectivă, cele șapte virtuți sfinte sunt umilința, dărnicia, bunătatea, răbdarea, castitatea, moderația și hărnicia. Conform Bisericii creștine, păcatele capitale sunt în număr de 7: Lista celor șapte păcate mortale a fost revizuită de Papa Grigore I cel Mare în secolul VI și apoi a fost popularizată în
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
Shelokhonov talentul de actor. I-i parodia pe Hitler și pe naziști în fața camarazilor săi partizani. Spectacolele lui ajutau la ridicarea moralului într-un moment critic în care partizanii luptau să supraviețuiască. Această experiență a accentuat caracterul sau plin de umilință și modestie. Din cauza cicatricei de la frunte, semnul de război, o carieră actoriceasca părea un vis imposibil; dar Petr era hotărît. A creat păpuși și un ecran și a lucrat în propriul său teatru de păpuși între 1943-1945. În spectacolul sau
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
vor ajuta să înțelegeți mereu mai bine ceea ce constituie viața de frați și urmași ai sfanțului Francisc. Este de fapt o chemare și o alegere de viață, o vocație care și prin intermediul hainei religioase specifice purtate, ne face ca, in umilință și minoritate, să putem fi o prezență profetica în mijlocul oamenilor atât de însetați de adevărată iubire și împlinire a vieții lor ce nu se poate realiza pe deplin decât prin trăirea și vestirea evangheliei și cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Haină
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
Rusia devenise, mai degrabă în mod forțat decât de bună voie, aliat al Imperiului Francez iar Prusia se găsea în aceeași situație ingrată. Imperiul Austriac, învis decisiv în Războiul celei de-a Treia Coaliții, aștepta momentul oportun pentru a răzbuna umilința de la Austerlitz. Marea Britanie rămânea singurul beligerant care mai lupta împotriva Franței. Acesteia i se adăgau trupele spaniole și portugheze și gherilele acestor țări, care luptau împotriva trupelor franceze, considerate invadatoare. Ceea ce începuse printr-o serie de confruntări cu populația civilă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
a suferit un accident vascular cerebral sever care i-a paralizat piciorul stâng și l-a făcut să-și piardă capacitatea de a vorbi . Invalid, Constantin a rămas în îngrijirea soției legale care s-a putut răzbuna pe infidelitățile și umilințele din trecut. Când Constantin a murit în ianuarie 1892, Alexandra a aranjat pentru amanta soțului ei Anna să viziteze Pavlovsk și să se roage la patul lui Constantin. Alexandra a murit la 6 iulie 1911 la Sankt Petersburg și a
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]
-
la pământ, contele a încercat să fugă, dar un arcaș francez l-a recunoscut, după panașul coifului, și l-a ucis cu o lovitură de topor. a marcat „războiului de o sută de ani”; era totodată și răzbunarea francezilor pentru umilințele suferite la Crecy, Poitiers sau Azincourt. Izbucnirea „războiului celor două roze” în Anglia și pierderea supremației militare asupra francezilor, i-a împiedicat pe regii englezi să mai reclame, cu sorți de izbânda, teritoriile deținute cândva pe continent și, în afară de Calais
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
retrage; apoi izbucnește în lacrimi, rugând fierbinte pe călugăr să nu i interzică lăcașul sfânt; în sfârșit, cuprinsă de o teamă pioasă, se hotărăște să cedeze și iese din biserică. Dar bărbații de arme care o întovărășeau se indignează de umilința adusă stăpânei lor. Șeful lor, un oarecare Drimys, declară că după o asemenea insultă starețul nu merită să mai trăiască și vrea să pună mâna pe sabie. Dar atunci, o minune! Sabia rămâne lipită în teacă și, cu toate eforturile
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
semn de vreo boală mintală. În spital, fiind pacient, McMurphy are de-a face cu Sora Șefă Ratched (Louise Fletcher), o persoană aparent calmă și binevoitoare ce se dovedește a fi un adevărat tiran. Aceasta își supune pacienții la nenumărate umilințe prin terapiile de grup pe care le organizează. McMurphy află că majoritatea pacienților se tem de Sora Ratched și că încearcă mai mult să nu greșească în fața acesteia decât să se însănătoșească. McMurphy se împrietenește cu pacienții Billy Bibbit (Brad
Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-website/Science/315242_a_316571]