5,224 matches
-
cu Veronica. Reușise mai ales să-și păstreze aceeași figură pe care începuse s-o construiască în august, cu părul adunat pe frunte, cu o mustață blondă, groasă acoperindu-i buza de sus. În seara când rămăseseră singuri pe terasă, Veronica își apropiase chaise longue-ul de al lui. - Acum, lămurește-mă... Dar, înainte de toate, explică-mi cum ai știut... - Am să încep de foarte departe, spuse. De-abia într-o seară, la începutul lui octombrie, înțelese. Ședeau unul lângă altul pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
explică-mi cum ai știut... - Am să încep de foarte departe, spuse. De-abia într-o seară, la începutul lui octombrie, înțelese. Ședeau unul lângă altul pe canapeaua din hall, urmărind peste balustrada terasei luminile portului. I se păru că Veronica îl privește curios. - Vrei să-mi spui ceva și nu îndrăznești. Ce e? - Mă gîndeam: văzîndu-ne tot timpul împreună, și locuind în aceeași casă, oamenii ar putea crede că ne iubim... Îi căută mâna și i-o strânse încet în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi spui ceva și nu îndrăznești. Ce e? - Mă gîndeam: văzîndu-ne tot timpul împreună, și locuind în aceeași casă, oamenii ar putea crede că ne iubim... Îi căută mâna și i-o strânse încet în mâinile lui. - Dar așa este, Veronica. Ne iubim, dormim în aceeași cameră, în același pat... - E adevărat? îl întrebă în șoaptă. Apoi suspină, își plecă fruntea pe umărul lui și închise ochii. Câteva clipe în urmă se ridică brusc și, privindu-l ca și cum nu l-ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce n-ar da lingviștii dacă le-ar putea studia acum. Dar până unde vom ajunge? Până la protolimbajele nearticulate?... Și apoi?... La jumătatea lui decembrie avu cea mai stranie experiență. Din fericire, era puțin înainte de miezul nopții, încă nu adormiseră. Veronica izbucni într-o serie de țipete guturale, preumane, care-l exasperară și-l umiliră totodată; i se părea că o asemenea regresiune în animalitate nu ar fi trebuit încercată decât cu voluntari, nu cu un subiect inconștient. Dar, după câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inconștient. Dar, după câteva clipe, au urmat grupuri de foneme clare, vocalice, de o infinită varietate, întrerupte la răstimpuri de scurte explozii labiale, așa cum nu-și închipuise că mai pot fi reproduse de un european. După o jumătate de ceas, Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își spuse închizînd magnetofonul. Apoi așteptă. Voia să fie treaz, lângă ea, când se va deștepta. Se culcă târziu, către dimineață. Când s-a deșteptat, puțin timp înainte de 8, Veronica
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își spuse închizînd magnetofonul. Apoi așteptă. Voia să fie treaz, lângă ea, când se va deștepta. Se culcă târziu, către dimineață. Când s-a deșteptat, puțin timp înainte de 8, Veronica dormea încă și nu s-a îndurat s-o trezească. A dormit până aproape de 11. Aflând că este atât de târziu, a sărit speriată din pat. - Ce s-a întîmplat cu mine? întrebă. - Nimic. Erai, probabil, foarte obosită. Și poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nimic. Erai, probabil, foarte obosită. Și poate ai visat urât... - Nu. N-am visat nimic. În orice caz, nu-mi amintesc nimic. Au hotărât să petreacă ajunul de Crăciun și noaptea de revelion într-un celebru restaurant din La Valette. Veronica rezervase masa sub numele de Monsieur et Madame Gerald Verneuil. Ea găsise numele, și tot ea alese costumele pentru revelion. - Nu cred că riscăm să fim recunoscuți, îi spuse. Chiar dacă, astă-toamnă, fotografiile noastre vor fi apărut pe prima pagină a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
multe chioșcuri și librării, nu găsi decât un singur magazin ilustrat, italian, cu trei fotografii ale Veronicăi, toate din India. - Parcă eram mai tânără și mai frumoasă atunci, acum trei luni, spuse. Puține săptămâni în urmă, își dădu seama că Veronica avea dreptate. De câtva timp, nu mai arăta atât de tânără. "Documentele pentru Arcă sunt de vină, își spuse. Extazele paramediumnice au epuizat-o." - Mă simt mereu obosită, îi mărturisise într-o dimineață, și nu înțeleg de ce. Nu fac absolut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost ales acesta: un proces de senescență galopantă." N-a îndrăznit totuși să-i spună decât în dimineața când i-a arătat părul: încărunțise peste noapte. Plângea, rezemată de perete, cu fața ascunsă în palme. A îngenuncheat lângă ea. - Veronica, a început, eu sunt de vină. Ascultă-mă, și nu mă întrerupe. Dacă voi mai rămâne alături de tine până la toamnă ai să te stingi!... Nu pot să-ți spun mai mult, nu am dreptul, dar te asigur că, în realitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămâne alături de tine până la toamnă ai să te stingi!... Nu pot să-ți spun mai mult, nu am dreptul, dar te asigur că, în realitate, n-ai îmbătrinit! Îndată ce voi dispărea din viața ta, îți vei regăsi tinerețea și frumusețea... Veronica îi căută speriată mâna, o prinse între mâinile ei, începu să i-o sărute. - Nu mă părăsi, șopti. - Ascultă-mă! Te implor, ascultă-mă încă două, trei minute. Am fost ursit să pierd tot ce iubesc. Dar prefer să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă întorc. Te rog doar atît: așteaptă trei, patru luni departe de mine... A doua zi, într-o lungă scrisoare, i-a explicat de ce nu mai avea dreptul să rămână lângă ea îndată ce-și va regăsi tinerețea. Și pentru că Veronica părea că începuse să se lase convinsă să încerce această experiență, au hotărât să părăsească vila. Ea va petrece primele săptămâni într-o casă de odihnă a călugărițelor, și el va lua avionul spre Geneva. După trei luni primi telegrama
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încerce această experiență, au hotărât să părăsească vila. Ea va petrece primele săptămâni într-o casă de odihnă a călugărițelor, și el va lua avionul spre Geneva. După trei luni primi telegrama: "Ai avut dreptate. Te voi iubi toată viața. Veronica." "Ai să fii fericită. Adio." În aceeași săptămână plecă în Irlanda. Fără mustața blondă și fără acel breton care îl făcea să semene cu anumiți poeți din amurgul romantismului, nu-i era teamă că va fi recunoscut de cineva. De
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai prețioase documente (bănuiesc: fonograme și fotografii după rapoartele Profesorului și caietele 1938-1939)." La 3 iunie 1967 notează: "În India a reînceput polemica Rupini-Veronica. Un număr din ce în ce mai mare de savanți pun la îndoială autenticitatea înregistrărilor efectuate la clinică. Argument decisiv: Veronica și însoțitorul ei au dispărut fără urmă puțin timp după întoarcerea expediției la Delhi. Acum, când au trecut aproape 12 ani, scrie un mare filozof materialist, orice confruntare a martorilor a devenit imposibilă." În 12 octombrie: "Linda a obținut premiul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au trecut aproape 12 ani, scrie un mare filozof materialist, orice confruntare a martorilor a devenit imposibilă." În 12 octombrie: "Linda a obținut premiul" Pulitzer " pentru noua ei carte: O biografie. A cui o fi?" Apoi, la 12 iunie 1968: "Veronica. Din fericire, nu m-a văzut." După câteva clipe, adăugă: "în gară la Montreux, cu doi copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu fac nici un rău, întrerupse, zâmbind, Iconaru. Au și ei rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului. Și de zărit, sunt sigur că n-a zărit pe nici unul din ei, deși se tot învîrteau pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să creez?... Recunosc, nu era nimeni. În podul casei noastre nu mai e nimeni. Nu se aude decât vântul prin lucarnă. Dar spune, Maestro, n-ar fi fost frumos să fi crezut ca auzim pe moș Vasile Chelaru și pe Veronica? Să fi înghețat de frică, să fi cunoscut, atât de tânăr - iar el, Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să spună repede ce avea de spus, în prag, și apoi dispărea, își continua plimbarea lui leneșă, melancolică, din încăpere în încăpere, prin toată casa. - Iar am visat-o pe Veronica, îi spusese în ziua aceea. Ascultă-mă pe mine: n-o mai duc mult. Îmi vine și mie rândul. Curând, curând o să rămâneți numai voi doi, singuri pe lume. Și atunci, mă tot întreb: ce-o să vă faceți fără mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spun că poetul a gândit această poezie stând în foișorul fostului „Han din Bucium”, la poarta căruia ne aflăm. În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate, Or să cadă flori de tei...” Iar la baza bustului Veronicăi Micle de pe o aleie din Copou scrie: “Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața-mi fără tine?... Tu, Veronica mea muză inspiratoare te-ai coborât pe pământ , învăluind totul cu raze albe și strălucitoare”. -Asta o spunea poetul pe când era fericit alături de iubita lui. Ascultă cum sună însă versul lui atnci când se simțea nefericit: “Unde-i teiul cu-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
braț de fân proaspăt cosit, acolo și-a Încărcat sufletul cu tot ce spune În <Sara pe deală” - gândea Gruia. „Cu ce ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a atacat gândul de veghe. „O urma pe Veronica, al cărei soț, Ștefan Micle, era prieten și coleg cu profesorul universitar C.V. Ionescu, proprietarul hanului”. „Asta ar Însemna că, În cerdacul Bojdeucii lui Creangă, Eminescu a pus doar poezia pe hârtie și nu a creat-o atunci” - a concluzionat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Se pregăteau pentru aceeași moarte civilă (după numărul din decembrie '44) și naționaliștii Pamfil Șeicanu, D. Murărașu, Vasile Militaru. Ultimul a murit la Ocnele Mari, în '59. Deși avertizat, Păstorel nu se astîmpăra. În '55, România intrase în ONU și Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii". A doua zi, tot "Scînteia" publica poluția nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cer proletar, mult mai senin decît posacul cer burghez. Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe poeți,/ Ca să nu fie ca istoricii". M. Sadoveanu, Divanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-am văzut-o decît o singură dată, intrînd cu Iordan în magazinul Eva. Am spionat-o din cabina de probă vecină. Avea burtica ușor bombată, semănînd cu un geam de ceas și-un coc din bucle spiralate, à la Veronica Micle. O fi iubit-o? Mă îndoiesc. Mai degrabă cred că a vrut să construiască un zid între noi. Încă doare momentul de sfîrșit de vară '79. Știam așa de bine, așa de trist că vrea să fugă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]