5,554 matches
-
mireasa, spuse Mișu, turnându-i un pahar de whisky. Serviți, că mă însor! - Casă de piatră și să fie într-un ceas bun. Numai ca să ciocnim, că sunt în timpul serviciului... Ocazia era formidabilă pentru Mișu: nea Ovidiu arăta suficient de vinovat, așa, plin de sânge, și s-ar fi putut face o mică cercetare în privința lipsurilor din casa de bani. Îl trase pe comisar în spatele tejghelei. - Lăsați, că aia cu răpirea a fost așa... domnul Popa a inventat-o ca să... adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ovidiu, că ți-am trimis portretul? - Am văzut, Mișule, mulțumesc. Tare-mi ține de urât Sorinel, mai vorbesc și eu cu el... Da niște whisky nu mi-ai adus? - Ba ți-am adus, nea Ovidiu, cum să nu! Simțindu-se vinovat de starea bietului om, Mișu îi adusese două sticle de whisky original. - Mulțumesc, Mișule. Acuma, că Sorinel nu mai e, ești ca și băiatul meu. - Să știi, nea Ovidiu, că după ce ajung în America, o să-ți trimit banii să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dimineață, părul zbârlit al lui Cristi abia trezit din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață. Numai unii au mai zăbovit puțin și au întors privirea spre pat, simțindu-se într un fel vinovați că nu au avut destulă răbdare cu unchiul Traian. PENTRU LEVI După masă, pe Levi nu-l mai băga nimeni în seamă; îl duceau în camera lui și îl lăsau să se joace singur. Papucii de casă ai mamei îi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că se încalcă legile Academiei. N-am să te distrug dar n-ai să mai vii pe Pămănt decăt peste un milion de ani cănd vom face bilanțul experimentului. Cosmos: Accept! Dar cu vizite scurte. Răsete generale. Robo: și eu vinovat?! Profesorul: După ce pleacă oaspeții, Robo noi trebuie să rezolvăm și atitudinea ta față de o femeie, de Ela. Ela nu-i robot, are sentimente. Robo: Eu respect și mai ales Cosmos...Veselie generală. Robo: Cosmos, cănd vii să-mi aduci cutia
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
rog, de ce mi-ai scris și mi-ai vorbit tu, în numele lui? Doar Cyrano mai trecuse prin situații sentimentale oarecum asemănătoare. Eram în grea cumpănă, nu știam ce atitudine să adopt față de această intransigentă Roxană! În definitiv, ce eram eu vinovat că Gică nu-ncercase să-și cucerească iubita prin propriile lui mijloace? Mă ispitea atâta vârtejul acesta ce se ivise pe neașteptate în calea mea, încît n-am mai ținut seama de nimic... Eram foarte tânăr și-mi era dor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Marinescu s-a retras într-un compartiment și nu ne-a mai dat nici o atenție; parcă nici n-am fi existat. N-a mai schimbat nici o vorbă cu nici unul dintre noi: nici bună, nici rea, deși nu toți se făcuseră vinovați de indisciplină. Rămânând singuri, ce ne-am zis? ― Mă, și-așa, și-așa, noi tot prost o sfârșim cu excursia asta! Barem să ne distrăm în tren, până la București, că altminteri murim de urît! Și unde-am început să-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cocota ce visează la o Argentină a tututor promisiunilor. În cele din urmă, în acest infern dominat de litera stacojie a legii, Molly și Matthew plătesc păcatul originar de a fi încercat evadarea și de a fi pedepsit pe cel vinovat de violul sordid de pe navă. Tom Browne, tamburul, con templă siluetele din spânzurătoare, ridicate de vântul largului, ca un semn al ordinii care a triumfat. Ca și în alte istorii visate de Pratt, ultima pagină este prima dintr-o carte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unora din marii autori de gen, cei care m-au influențat în cea mai mare măsură fiind, într-o ordine cronologică aproximativă: Constantin Noica, Emil Cioran, Albert Camus și Friedrich Nietzsche; pot să-i numesc maeștrii mei, fără a fi vinovați de puțina pricepere a ucenicului. În același timp consider că fragmentul este însuși modul de-a fi al gândirii noastre, sistemul fiind un construct ulterior, în bună măsură derivat dintr-o viziune metafizică. Trebuie să precizez încă că aceste rânduri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în care ne situăm la un moment dat, altfel spus de o anumită poziționare a lumii), descoperim că am făcut și ceea ce nu intenționam să facem, că unele din alegerile noastre suportă și alte perspective, făcând din noi eroi sau vinovați, victime sau agresori. Cum pe acea zonă a existenței noastre alegerea nu mai are eficiență, nu ne rămâne decât să dăm sensurile ce ne convin mai mult alegerilor trecute, să ne argumentăm că am făcut bine, că am trăit, că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
motivarea învățării capătă un loc deosebit de important, ea trebuind să fie văzută ca intervenind și în modelarea personalității. Despre șabloanele gândirii (o altă perspectivă asupra mentalității sau perpetua inocență). Suntem obișnuiți ca pentru tot ceea ce ni se întâmplă să găsim vinovați; prima reacție pe care o avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în modelarea personalității. Despre șabloanele gândirii (o altă perspectivă asupra mentalității sau perpetua inocență). Suntem obișnuiți ca pentru tot ceea ce ni se întâmplă să găsim vinovați; prima reacție pe care o avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv: să considerăm că vinovați sunt zeii mamei lui (putem spune că, în felul acesta, pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
este rolul înjurăturilor. Obișnuința de a găsi rapid vinovați (și întotdeauna pe alții, noi nefiind decât niște perpetue victime) este adânc înrădăcinată în sufletul neamului nostru, ea devenind principala metodă de abordare a istoriei naționale. Astfel, întotdeauna considerăm pe alții vinovați pentru diversele catastrofe cu care am conviețuit în decursul veacurilor. Ne ajută în acest sens tătarii, turcii, ungurii, germanii, englezii ... și lista poate continua. La limită, toți ceilalți sunt vinovați cumva (trebuie să fi făcut ei ceva, cândva, împotriva noastră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
generozitate chiar dacă născută adesea în urma indiferenței. Sau, mai curând vedem acrindu-se un bărbat căsătorit. Neavând un obiect stabil pentru hărțuiala cotidiană, pe care să-l facă vinovat de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice de tipul maicii sau sfintei, care se salvează de acreală prin faptul că înlocuiesc iubitul cu Dumnezeu. Prăbușirea bărbatului singur este evidențiată adesea prin beție (beția poate da seama și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua distanță față de ei înșiși și a se dumiri. Cei ce cred pe alții vinovați pentru viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală, așa cum e organizată, ține cont de toate simțurile: este, în afară de vizualul ce deseori de copleșește, o lume
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
libertății direct către suferință refuzăm să-l vedem atunci când căutăm continuu vinovați pentru diferitele "conținuturi" ale existenței proprii. Ca națiune, neamuri precum tătarii, turcii, nemții, rușii, au fost un opiu pentru conștiința libertății noastre deoarece în ei am găsit continuu vinovații pentru nenorocirile noastre care, într-o bună măsură, n-au fost decât consecințe ale propriilor alegeri. În sens tare a munci înseamnă a-ți orienta toate eforturile în vederea atingerii unui scop. Când eforturile sunt insuficiente și neconcordante se ivește sinonimia
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care ai renunțat cu fiecare alegere. Sufletul ne minte în privința vârstei pe care-o avem; trebuie să ne vedem colegii de școală și tovarășii de joacă pentru a realiza cât de bătrâni suntem. Ca popor suntem orientați înspre a găsi vinovați în tot ceea ce ni se întâmplă; ne-au salvat în acest sens atâtea neamuri care au trecut peste noi, prin faptul că am avut pe cine să dăm vina pentru toate neîmplinirile noastre. Rarele momente în care părem că ne-
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne permitem să ajungem îl constituie identificarea cu victima, empatie ce vine tot în sprijinul moralei. Partea slabă a poveștii (mai bine spus o altă parte slabă) o constituie obiceiul, ce ne este indus pe calea educației, de a personaliza vinovații; avem nevoie de o imagine a răului pentru a-l putea identifica, și din acest motiv îi forțăm un chip, cu riscul de a face răul tocmai prin acest gest. Ne vine extrem de greu să admitem că pentru un rău
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
rândul său este un rău, în mod paradoxal pedeapsa ne produce o stare de liniște sufletească. De fapt, orice pedeapsă se face sursă a răului în două modalități: mai întâi prin faptul că ea înseamnă a face rău cuiva (celui vinovat), și apoi pentru că de acest rău suferă de fapt cineva presupus a fi vinovat; formula folosită de instanțe este "a fost găsit vinovat", prea frecvent a găsi rostind de fapt că partea tare a vinei derivă din intenția noastră de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de acest rău suferă de fapt cineva presupus a fi vinovat; formula folosită de instanțe este "a fost găsit vinovat", prea frecvent a găsi rostind de fapt că partea tare a vinei derivă din intenția noastră de a găsi un vinovat. Am în vedere aici relativitatea (la un anumit context, adică la un sistem de valori) vinii. Dacă mă gândesc și la erorile de judecată, la cei total nevinovați (iată că am introdus în mod implicit ideea unei vinovății parțiale!), răul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lasă să se înțeleagă că a pedepsi înseamnă o sporire a răului în lume. Și o depășesc cumva prin teama că prin intermediul pedepsei facem un rău doar pentru a ne fi mai bine, liniștea noastră având la temelie suferințele unor vinovați, ale unor vinovați parțial sau (mă tem că cel mai adesea) a unor nevinovați. Cu cât am mai multe primăveri cu atât sporește atenția cu care privesc fiecare primăvară. În parte datorită experienței, în parte datorită tot mai puținelor primăveri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de-a fi cel puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot acest joc conceptul de realitate nu este decât ultimul contur la care am reușit să ajungem. În bună măsură clasificările prin intermediul cărora sistematizăm lumea sunt rodul modului nostru de gândire, ele derivând
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ascunde dorința autorului de a se "muta" și într-o altă conștiință. Critica metafizicii are în ea ceva firesc: metafizica e cea mai semnificativă prezență în gândirea occidentală; astfel încât orice încercare de afirmare (sau orice încercare de a identifica un "vinovat" pentru actuala situație) trebuie să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui "inamic" sunt date sau în ce măsură ele sunt constituite tocmai de cei ce luptă împotriva lui? Altfel spus, asistăm și aici la binecunoscuta tehnică de demonizare a adversarului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o idee bună să se confrunte cu acești oameni înainte să înțeleagă prea bine ce puteau, sau ce nu puteau face ei. "...Pe de altă parte, dacă acest corp este ucis - acela aș fi eu, dispărut pe vecie." Se simți vinovat... "Iată-ne pe noi, trupurile Gosseyn, cu marea asemănare din mințile noastre, cu memoria care merge până la identificare, și corpuri similare care se tot perpetuează - Grupul acela de corpuri de optsprezece ani, așteptând acolo, undeva... În ciuda acestei realități, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]