6,587 matches
-
carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s trei sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa de bine cu cântecul bătrânesc. Iată că în momentul când el cânta mai cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Unii zic că a murit; alții că trăiește. Eu unul cred că vreun fiu sau nepot de-al lui, împrumutându-i numele, îi continuă tradiția. Iar ceilalți doi lăutari-boieri au apucat fiecare pe drumuri diferite. Burada și-a făcut din vioară o profesiune. A fost numit profesor la Conservatorul din Iași și a dat un număr însemnat de concerte la toate centrele mari ale României libere precum și în țările vecine: Bucovina, Transilvania, Macedonia, Epirul etc., unde a cules aplauze binemeritate. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
profesor la Conservatorul din Iași și a dat un număr însemnat de concerte la toate centrele mari ale României libere precum și în țările vecine: Bucovina, Transilvania, Macedonia, Epirul etc., unde a cules aplauze binemeritate. Cel al doilea, Buiucliu, a lepădat vioara și a luat codul câștigând prin munca și talentul său o mare reputațiune ca avocat în baroul de Iași cum și ca judecător în diferitele funcțiuni ce a ocupat rânduri, rânduri în magistratură până la înalta treaptă de membru la Curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
PRINTED IN ROMANIA 1 Ostași însărcinați cu paza granițelor. 2 Tribut (arhaism); Mită. 3 Locțiitor de domn, regent. 4 Dăruiți cu ranguri. 5 Decrete. 6 Domn (greacă). 7 Domnia voastră. 8 Stăpân. 9 Șeful poliției. 10 Panouri. 11 În mijloc. 12 Viori. 13 Monedă de patruzeci de bani. 14 Toba. 15 Îndreptățesc. 16 Folositoare. 17 Ședință. 18 Semnez. 19 Sentimentul vârstei sale (franceză). 20 Strămoș. 21 Alice. 22 Păsări. 23 Recoltă. 24 Monedă turcească. 25 Primele litere din alfabetul chirilic (slavon). 26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la Găiești, mama colectivistă muncitoare la câmp iar tatăl, fost cizmar, care a murit foarte timpuriu. Mi-a povestit Nelu o amintire impresionantă legată de tatăl său. Mi-a spus că într-o zi, tatăl lui a adus acasă o vioară și i-a făcut-o lui cadou. Om simplu dar cu suflet, a încercat prin asta să-l îndemne pe fiul său către studiu, către artă, către frumos. A fost mesajul instinctiv al unui suflet simplu dar mare și asta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp la un liceu de muzică. L-a văzut taică-su cu o cutie de pantofi în mână și i s-a părut lui că parcă manevra o vioară. Nu-i plăcea deloc ceea ce face. În schimb, în liceu s-a apucat să scrie. Scria nopți întregi, fără a simți trecerea timpului. A avut atunci o criză de conștiință și a abandonat literatura, dându-și seama că destinul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
loc, fierb, se prăjesc, se ru menesc În tava de aramă și mai bine În țestul de pământ ars, sau În tingirea ghiveciului zic „măcelăresc“, printre bucățile de sfârc de piept de văcuță sau de berbec, printre momițe și mădu vioare, sau și fără astea când ghive ciului i se zice „călu găresc“ sau „grădinăresc“. Mai rămânând să dăm aci citire câtorva specialități, cum li se spune, pre cum tuslamaua, căreia nu știu de ce i-o fi zicând „regală“, din muche
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mahoanele turcești cu pânze. La cârciumile de la Zalhana mergeam, până mai acum zece ani, toamna, prin noroa iele de-o palmă, ca să mâncăm specialitățile de berbec ale locului: ciorba din gât de berbec, mușchiul, cotletul, „fuduliile de fete mari“, mădu vioarele, bumbarele, rotocoalele, păstră mu rile de oaie, ficatul negru de bivol, toate la grătar și udate cu vin nou năsprit, tot lucruri haiducești, anume pentru fălcile și stomacurile noastre Încă barbare; iar alte specialități nu le găseai la nici un birt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
00 recitalul lui Radu Lupu, așteptat cu nerăbdare. Din programul prezentat nu putem să nu remarcăm o interpretare dată de dirijorul Vladimir Spivakov Suitei nr. 3 pentru orchestra în Re Major op.27 Săteasca de George Enescu, a Poemului pentru vioară și orchestra op. 25 de E. Chausson și Introducere și Rondo Capriccioso op. 28, ambele având ca solist pe Serghei Dogadin, căruia i s-ar cuveni un comentariu mai amplu pentru tehnica impunătoare și calitatea sunetului. Dar și tălmăcirea Simfoniei
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
atenția celor care au conceput programul repertorial și mai ales a ilustrului dirijor, care a studiat cu pasiune acest opus și a tălmăcit cu tinerii artiști cum nu se putea mai frumos mesajul compozitorului român. A urmat Dublul concert pentru vioară, violoncel și orchestră în la minor op. 102, de Johannes Brahms (1833-1897). Această alegere a fost făcută, probabil, din același respect pentru Enescu, pe care compozitorul romantic german l-a atras și, într-un fel, l-a și influențat. Ambii
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
102, de Johannes Brahms (1833-1897). Această alegere a fost făcută, probabil, din același respect pentru Enescu, pe care compozitorul romantic german l-a atras și, într-un fel, l-a și influențat. Ambii soliști interpreți ai dublului concert, Pinchas Zukerman (vioară) și Amanda Forsith (violoncel) au onorat cum se cuvine prestația dirijorală a maestrului care, cu pasiune, a pus în valoare talentul tinerilor pe care i-a îndrăgit și i-a stimulat profesional. Au urmat succesiv patru creații diferite ca factură
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
creației marelui nostru compozitor. Ulterior, cunoscutul dirijor și-a demonstrat măiestria de neegalat în interpretarea celorlalte opusuri ale unor compozitori diferiți, care păstrează fiecare în parte un specific recunoscut și asimilat creației culte, cum ar fi Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră (1987) de Philip Glass, urmat de Tzigane, rapsodie pentru vioară și orchestra op. 76 de Maurice Ravel sau Ritmul primăverii, suita pentru orchestră de Igor Stravinski, redată într-o remarcabilă cunoaștere a partiturii și a specificului muzicii, aducând
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
neegalat în interpretarea celorlalte opusuri ale unor compozitori diferiți, care păstrează fiecare în parte un specific recunoscut și asimilat creației culte, cum ar fi Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră (1987) de Philip Glass, urmat de Tzigane, rapsodie pentru vioară și orchestra op. 76 de Maurice Ravel sau Ritmul primăverii, suita pentru orchestră de Igor Stravinski, redată într-o remarcabilă cunoaștere a partiturii și a specificului muzicii, aducând mari servicii creației compozitorului. Acest prim concert al dirijorului s-a constituit
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
concertul său, care s-a constituit într-o excepție prin însăși programarea, de către organizatori, la orele 20, față de celelalte concerte de la Sala Mare a Palatului. Dar interesul a sporit și prin faptul că a fost ales pentru deschidere Concertul pentru vioară și Orchestră în Re Major de Johannes Brahms, pentru care l-a ales ca solist pe Leonidas Kavakos. Acesta afirmă că “vioara este vocea violonistului”. Ce crez mai înalt poate oare avea un adevărat artist dăruit să slujească arta? Prin
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Mare a Palatului. Dar interesul a sporit și prin faptul că a fost ales pentru deschidere Concertul pentru vioară și Orchestră în Re Major de Johannes Brahms, pentru care l-a ales ca solist pe Leonidas Kavakos. Acesta afirmă că “vioara este vocea violonistului”. Ce crez mai înalt poate oare avea un adevărat artist dăruit să slujească arta? Prin urmare, este de la sine înțeles că se întrevedea succesul înregistrat în concert, fiind chemat la bis. Dar credem că opusul respectiv a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o lume de vis. La fel de plăcută s-a dovedit a fi, după numai două zile, reîntâlnirea aceluiași îndrăgit pianist, și tot la Ateneul Român, într-un recital tot din creațiile lui Schubert, alături de alți doi mari interpreți, Silvia Marcovici la vioară și Alexander Kniazev la violoncel. Am simțit alături de ei bucuria interpretării ce se degaja de pe fețele lor, care exprimau parcă și momentul unic al satisfacției că oficiază împreună un ceremonial mult așteptat. Nu putem trece cu ușurință nici peste interpretarea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
care a redat ”Intermezzi” op. 12, de George Enescu, aplaudată repetat până ce modestul dirijor a luat o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană Hilari Hahn, temperatura aplauzelor sălii s-a menținut, iar presa Festivalului a numit solista ”Zâna viorii” pentru excepționala interpretare și a următoarei piese de după pauză cu The Lark
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană Hilari Hahn, temperatura aplauzelor sălii s-a menținut, iar presa Festivalului a numit solista ”Zâna viorii” pentru excepționala interpretare și a următoarei piese de după pauză cu The Lark Ascending de Vaughan Williams. De asemenea, experimentatul dirijor a dat o interpretare inedită Simfoniei 41 în Do Major K 551 ”Jupiter” de același compozitor. Ar fi nedrept să
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o excelentă interpretare, urmată de Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major, Op. 58 de Ludvig van Beethoven, cu solistul român de excepție Radu Lupu, închiderea marii sărbători muzicale s-a făcut cu un alt opus enescian, Capriccio pentru vioară și orchestră, interpretată de către Royal Philharmonic Orchestra din Londra, dirijată de Cristian Mandeal. Vom consemna, în cele ce urmează, câteva impresii de la închiderea festivalului, precum și gânduri îndreptate către viitoarele ediții. Trebuie să mărturisim că un profund sentiment de mândrie ne-
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o serie de fapte cutremurătoare din destinul său de om și de artist. Nu se cunoaște cum, la Iași, în perioada Primului Război Mondial, refugiat fiind, împreună cu ce avea mai de valoare Țara, ridica prin acțiunile sale moralul unei întregi națiuni. Cu vioara sub braț, trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
l-a servit cu toată ființa sa. Mai este evocată uneori și prodigioasa și inegalabila sa memorie sau neobositul său spirit. Se cunoaște că se odihnea, după cum el însuși mărturisea, de muncă tot prin muncă, trecând cu ușurință de la arcușul viorii la clapele pianului și apoi la baghetă sau la pana de scris ori la îndrumarea învățăceilor. Câți dintre noi mai sunt dispuși astăzi să se sacrifice fără să aștepte recunoașteri pompoase sau mediatizări excesive? Dar pentru cei care nu i-
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
muzicale din Reghin ar putea să introducă în producție și să lanseze pe piață în timpul ediției a XXII-a a Festivalului primele exemplare ale iscusiților meșteri după tiparul Paull Kaull pe care a cântat Enescu mulți ani după ce a abandonat vioara Guarnieri. Produsul Fabricii din Reghin să poarte numele de “Vioara Enescu”. Cunoaștem că alte neamuri își prețuiesc fără rezerve valorile, chiar cu emfază și venerație. De ce nu ar încerca oare până și comerțul de stat sau particular să contribuie la
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
să lanseze pe piață în timpul ediției a XXII-a a Festivalului primele exemplare ale iscusiților meșteri după tiparul Paull Kaull pe care a cântat Enescu mulți ani după ce a abandonat vioara Guarnieri. Produsul Fabricii din Reghin să poarte numele de “Vioara Enescu”. Cunoaștem că alte neamuri își prețuiesc fără rezerve valorile, chiar cu emfază și venerație. De ce nu ar încerca oare până și comerțul de stat sau particular să contribuie la cunoașterea lui Enescu prin produse diferite cuvenite, prin reclame. Se
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
face în stradă o treabă pe care oamenii bine educați o fac pe ascuns, având grijă să nu stârnească stânjeneală ori chiar oroare în jur. Când am fost la Veneția, orașul era plin de inși care cântau. Nu cerșeau cu vioara, ci cântau singuri ori în triouri și cvartete concerte de Vivaldi, Albinoni și Mozart, iar trecătorii făceau roată și-i ascultau respectuos, cu înfiorarea pe care o simți când primești un cadou pe cât de neașteptat, pe atât de dorit. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]