4,948 matches
-
drepturilor omului - sentimentul de vulnerabilitate și nevoia de securitate. David Beetham scria că „expunerea la amenințări comune, cât și sentimentul de apartenență la umanitate, justifică În egală măsură prețentia că agenda drepturilor omului este universală”1. Prima evidență reală a vulnerabilității rasei umane a apărut odată cu folosirea bombei atomice asupra populațiilor din orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki În 1945. Ne-am dat seama rapid că umanitatea era În primejdie În cazul unui război total. Ulrich Beck scria că odată „cu poluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sfârșitul «celuilalt»”2. Astăzi, trebuie să facem față unei multitudini de probleme globale care afectează Întreaga umanitate. Soluțiile, la rândul lor, necesită un efort colectiv. Politologul Bryan Turner, de la universitatea Cambridge, a argumentat că atât noțiunile de „fragilitate umană” și „vulnerabilitate”, cât și sentimentul de compătimire care le Însoțesc, sunt singurele emoții universale pe care le Împărtășim cu toții și care ar putea să unească umanitatea și să furnizeze un fundament pentru acceptarea drepturilor omului universale 3. Turner notează că, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o condiție universală, iar salvarea eternă era oferită drept un vis care să unească umanitatea. În era modernă, natura pragmatică a omului era văzută drept o condiție universală, progresul material fiind adoptat drept vis unificator. În era globală, fragilitatea și vulnerabilitatea devin condiția universală a umanității, conștiință globală devinind visul de urmat. Asemănător, obligațiile proprietate au structurat viziunea asupra lumii bazată pe credința și salvarea eternă, iar dreptul la proprietate a dat formă erei utilitarismului și progresului material. În noua lume
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eternă, iar dreptul la proprietate a dat formă erei utilitarismului și progresului material. În noua lume, ce va să vină, drepturile umane devin norma indivizibilă pentru a promova conștiință planetară și a Încuraja o administrare sustenabilă a Terrei. Fragilitatea și vulnerabilitatea sunt, discutabil, o condiție universală. Dar asta nu Înseamnă că toată lumea va adopta În mod automat drepturile universale ale omului. Pentru ca acest lucru să se Întâmple, ființele umane vor trebui să interiorizeze un sentiment al empatiei cu același angajament pasionat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la era empatiei Liantul social care a menținut În viață visul creștin al salvării eterne a fost credința. În epoca modernă, rațiunea a devenit comportamentul dorit pentru a obține progresul material. În noua eră, empatia este răspunsul uman la o vulnerabilitate comună și cheia spre o conștiință planetară. A empatiza Înseamnă a schimba rolurile și a simți, la modul cel mai profund, Însăși ființa celuilalt - În special lupta celuilalt pentru a răzbate În viață. Cu toate că, asemenea limbajului, empatia are implicații biologice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vedere - cei care Împărtășesc aceeași religie, naționalitate sau ideologie. Astăzi, societatea cu risc global a devenit un uriaș teren de Încercare pentru extinderea domeniului empatiei. Mijloacele de comunicație și transport moderne ne oferă zilnic prilejul de a fi martorii fragilității, vulnerabilității și suferinței celorlalți oameni, precum și a celorlalte ființe vii și a planetei pe care locuim cu toții. Începem să simțim suferința ființelor din jurul nostru ca pe propria noastră suferință. De exemplu, când un părinte american urmărește un interviu televizat cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un amestec puternic care permite fiecăruia dintre noi să fie o cale spre celălalt. Constrângere pentru observarea drepturilor omului universale Amenințările la nivel planetar fac necesară adoptarea drepturilor și obligațiilor universale. În timp ce comprimarea lumii ne face să extindem noțiunea de vulnerabilitate și empatie, cum vom crea un mijloc instituțional pentru a da drepturilor omului universale același statut de constrângere de care drepturile de proprietate s-au bucurat În era statelor-națiune? Va trebui să Începem cu regândirea termenului cetățenie. În mod tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și cei excluși. Dar dacă fiecare grup are identitatea lui unică și prețentii În competiție și conflict asupra lumii, ce motivează oamenii să fie de acord ca cerințele altor oameni să fie recunoscute și incluse? Empatia: a recunoaște În fragilitatea, vulnerabilitatea și lupta celorlalți lupta personală a fiecăruia dintre noi. Dacă oamenii au viziuni diferite asupra lumii și urmează căi diferite În viață, ceea ce toți avem În comun este dorința de a fi recunoscuți. „A fi sau a nu fi”. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
individual. Cu alte cuvinte, spre deosebire de piețe, care au un caracter concurențial, rețelele sunt interdependente și cooperative. Un participant cedează o parte din autoritate grupului, nu neapărat dintr-un sentiment de bunăvoință, ci mai degrabă dintr-un sentiment al fragilității și vulnerabilității comune. Într-o lume complexă, stratificată, cu interacțiuni multiple, nimeni nu mai poate acționa singur. Ne place sau nu, toți suntem vulnerabili și expuși riscurilor. Amenințările sunt globale și nimeni nu este cu adevărat imun la consecințe. Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai mică pentru elitele politice și legislative. În Europa, intelectualii dezbat din ce În ce mai mult chestiunea marii schimbări de la o eră a asumării riscurilor la una a prevenirii riscurilor. Această dezbatere este aproape inexistentă printre intelectualii americani. Noii intelectuali europeni argumentează că vulnerabilitatea este cealaltă față a riscului. În măsura În care indivizii și societatea În general, văd oportunități sporite mai degrabă decât consecințe negative În asumarea riscurilor, ei devin cei care Își asumă riscuri. Americanii, după cum am menționat, sunt persoane care Își asumă riscuri. Europenii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la riscuri. O mare parte din perspectiva lor este condiționată de un trecut variat În care asumarea riscurilor a rezultat În consecințe negative semnificative pentru societate și posteritate. Sensibilitatea la riscuri are totuși și o parte pozitivă. Un sentiment de vulnerabilitate poate motiva oamenii să se unească pentru o cauză comună. Uniunea Europeană este mărturia angajamentului politic colectiv, care a rezultat dintr-un sentiment al riscurilor și vulnerabilității comune. Un sens al vulnerabilității poate duce de asemenea la un nivel ridicat al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și posteritate. Sensibilitatea la riscuri are totuși și o parte pozitivă. Un sentiment de vulnerabilitate poate motiva oamenii să se unească pentru o cauză comună. Uniunea Europeană este mărturia angajamentului politic colectiv, care a rezultat dintr-un sentiment al riscurilor și vulnerabilității comune. Un sens al vulnerabilității poate duce de asemenea la un nivel ridicat al empatiei, cu toate că poate genera de asemenea teama și reacția negativă față de străini, În special dacă sunt percepuți ca fiind vinovați Într-o oarecare măsură pentru circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
are totuși și o parte pozitivă. Un sentiment de vulnerabilitate poate motiva oamenii să se unească pentru o cauză comună. Uniunea Europeană este mărturia angajamentului politic colectiv, care a rezultat dintr-un sentiment al riscurilor și vulnerabilității comune. Un sens al vulnerabilității poate duce de asemenea la un nivel ridicat al empatiei, cu toate că poate genera de asemenea teama și reacția negativă față de străini, În special dacă sunt percepuți ca fiind vinovați Într-o oarecare măsură pentru circumstanțele deteriorate ale cuiva. Separarea individului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
reacția negativă față de străini, În special dacă sunt percepuți ca fiind vinovați Într-o oarecare măsură pentru circumstanțele deteriorate ale cuiva. Separarea individului de colectivitate, În era industrială modernă, a creat un nou sentiment al expunerii la risc și al vulnerabilității. Asigurările private și publice erau modalitatea de a Împărți riscurile și de a ne Îngriji unii pe alții. Asigurările au devenit mijloace de reducere a vulnerabilității Într-o lume altfel atomizată și autonomă. Cu toate că mulți americani se bucură de asigurări
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era industrială modernă, a creat un nou sentiment al expunerii la risc și al vulnerabilității. Asigurările private și publice erau modalitatea de a Împărți riscurile și de a ne Îngriji unii pe alții. Asigurările au devenit mijloace de reducere a vulnerabilității Într-o lume altfel atomizată și autonomă. Cu toate că mulți americani se bucură de asigurări private, iar guvernul furnizează asigurare sub forma fondului de securitate socială, ideea de asigurare - În special de natură publică - este mult mai dezvoltată În Europa. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi pierdut, atunci noțiunile tradiționale de estimare și Împărțire a riscurilor Își pierd semnificația. Aceasta este ceea ce În mediile academice europene se numește o „societate a riscurilor”. Americanii nu au ajuns acolo Încă. Cu toate că unii universitari vorbesc despre riscurile și vulnerabilitățile globale, iar o minoritate semnificativă a americanilor Își exprimă Îngrijorarea față de riscurile globale, de la schimbarea climei la pierderea biodiversității, sentimentul de vulnerabilitate extremă nu este atât de puternic pe malul acesta al Atlanticului. Europenii spun că avem ochelari de cal
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
numește o „societate a riscurilor”. Americanii nu au ajuns acolo Încă. Cu toate că unii universitari vorbesc despre riscurile și vulnerabilitățile globale, iar o minoritate semnificativă a americanilor Își exprimă Îngrijorarea față de riscurile globale, de la schimbarea climei la pierderea biodiversității, sentimentul de vulnerabilitate extremă nu este atât de puternic pe malul acesta al Atlanticului. Europenii spun că avem ochelari de cal. În realitate, este un pic mai complicat. Majoritatea americanilor Încă cred În pilonul central al visului american - că fiecare persoană este În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
consideră asemenea noțiuni cu mult prea pesimiste și defetiste. Indivizii pot să mute munții din loc. Majoritatea americanilor cred asta, Însă mult mai puțini europeni. Poate cineva construi În mod eficient un vis bazat pe un sentiment al riscurilor și vulnerabilităților globale comune? Elitele europene cred că da. Publicul european este mai puțin sigur, cu toate că evidența anecdotică sugerează că sunt mai inclinați decât oricare alte popoare din lume să Încerce. Totuși, aici, În America, unde 253 de milioane de indivizi au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca o abordare colectivă a prevenirii riscurilor pentru investigații științifice și tehnologice ar putea găsi o audiență receptivă este problematică. Uniunea Europeană a instituit deja un test care merge la Însăși esența diferenței care separă noua viziune europeană a riscurilor și vulnerabilităților Împărtășite de cea veche americană a oportunităților personale și curajului individual. Se numește „principiul precauției” și este piesa de bază a politicii de reglementare a Uniunii Europene În domeniul științei și tehnologiei În lumea globalizată. Atât majoritatea elitelor politice europene
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mult mai puțin inclinați să sesizeze legăturile dintre lucruri. Au tendința să privească lumea ca pe un grup de containere, fiecare izolat de Întreg și capabil să funcționeze autonom. Legăturile, pentru americani, se relaționează cu noțiunile de dependență reciprocă și vulnerabilitate, calități pe care nu le admirăm prea mult. Viziunea asupra individului și a lumii Îi fac discipoli ideali ai sistemului de referință iluminist, cu accentul pe folosirea și izolarea anumitor porțiuni din natură În scopul de a le transforma În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la scară globală, care amenință acum cu o schimbare radicălă a climatului Terrei și subminarea biosferei care susține toate ființele vii. Noua noastră Înțelegere că Pământul funcționează ca un organism viu indivizibil necesită o regândire a noțiunilor noastre cu privire la riscuri, vulnerabilitate și securitate globală. Dacă fiecare ființă umană, fiecare specie În Întregul ei și celelalte ființe vii sunt Îngemănate unele cu altele și cu geochimia planetei Într-o coreografie bogată și complexă care menține viața, atunci suntem, fiecare și toți Împreună
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
poziții, la xenofobie, la o slăbire a moralității personale și publice și la găsirea de tot felul de țapi ispășitori. Natura răspunsului uman va depinde de faptul dacă efectele sistemice dăunătoare În creștere ale activităților omului crează un sentiment al vulnerabilității și responsabilității comune pe care o Împărtășim cu toții pe Pământ sau dacă frica generată de fenomene catastrofice crează o mentalitate de asediu și un sentiment că fiecare trebuie să se apere pe sine Într-un război de supraviețuire. Ultima soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
modelul deciziei raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și deschise discuției. Strategia satisfăcătorului reprezintă o alternativă la strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.3.: Strategia satisfăcătorului constă în adoptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este asociată inevitabil cu nivelul cel mai ridicat de incertitudine. Deși toate strategiile de decizie sunt vulnerabile la incertitudine, există totuși diferențe mari între ele din acest punct de vedere. PROPOZIȚIA 2.8. Strategiile de decizie sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate specifică la incertitudine. Efectele incertitudinii asupra comportamentului sistemelor sunt mediate de strategia decizională aleasă. Modelul cibernetic, nefiind de tip decizional, este insensibil la incertitudine. El prezintă totuși o anumită vulnerabilitate din acest punct de vedere: incertitudinea presează în sensul transformării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
PROPOZIȚIA 2.8. Strategiile de decizie sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate specifică la incertitudine. Efectele incertitudinii asupra comportamentului sistemelor sunt mediate de strategia decizională aleasă. Modelul cibernetic, nefiind de tip decizional, este insensibil la incertitudine. El prezintă totuși o anumită vulnerabilitate din acest punct de vedere: incertitudinea presează în sensul transformării procesului de tip cibernetic nedecizional într-un proces decizional. Incertitudinea în legătură cu soluția practicată și întărită experimental tinde să anuleze mecanismul cibernetic, înlocuindu-l cu evaluarea cognitivă a respectivei soluții, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]