5,438 matches
-
în spate tăria copacului, ca pe o a doua coloană vertebrală. Și în timp ce se gândea la tânărul acela, o altă imagine i se strecură obsedant în minte: antilopa pe care o împușcase cu un an în urmă și o văzuse zăcând neînsuflețită la picioarele lui, cu limba atârnându-i în praf; și când o ridicase, era de atât de puțin timp moartă, încât i se păruse că mai simte încă sângele pulsând sub pielea caldă. Și din micul loc umed de sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
a secretelor, a descoperirilor epocale, a masoneriei, a ocultismelor de mâna stângă, dreaptă, yoga, tantra etc. Videoclipurile lui Sarah Brightman mi-au deschis pofta să reascult muzică de operă. N-o fac des. O noapte întreagă am schimbat discuri ce zăceau prăfuite în colțuri de bibliotecă. Și cu cât ascultam mai mult, cu atât mai mult coboram pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de oglindire în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
totdeauna mai rea decât tine, mai putredă... Nu vreau decât să rămân culcată alăturea, pierdută-n părul tău, în umbra ta, să ningă peste noi, să ai nasul pudrat de zahăr, să nu te uiți decât în spate, acolo unde zac ca o bestie, acolo unde mă bucur că suntem și nu sunt...
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
o întâlnesc în gară, dar era musai să susțină un examen, așa că avea să ajungă la Romexpo mai târziu. Ploua consistent pe umbrela mea înfiptă în pământul reavăn al rondului din fața Casei cu leu. Sub umbrelă, între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care animalul abia se târa, iar Babi îi răspundea invariant: „Pregetă“). Plouase și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
sardonic după aia. Dar câți ar recunoaște asta și câți și-ar da drumul? Crescând, variantelor lui Bart le crește burta, le cade părul și se transformă în variantele lui Homer, bovaricul cap de familie pentru care fericirea înseamnă să zacă pe fotoliu, la televizor, ca o focă pe banchiză. Serialul creat acum 20 de ani și-a datorat succesul „răutății“ lui, a se citi sincerității în care și-a muiat eroii. Ei sunt ca noi, mai degrabă niște antieroi, niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
totuși, Syd a fost apt să facă artă veritabilă vreme de câțiva ani. După ce s-a izolat de Pink Floyd (numele trupei fiind dat tot de elă, nu a făcut aproape nimic altceva (cu excepția grădinăritului și a picturiiă decât să zacă vreme de treizeci și cinci de ani în apartamentul mamei sale, claustrându-se de foștii prieteni (care l-au invocat în fel și chip, capodoperele Shine On You Crazy Diamond și Wish You Were Here fiindu-i dedicate în mod oficială, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
păroase". Și acest tablou, somnul ucigașului Dragomir, tatăl lui Stan: "Și, luând din vatră un tăciune aproape stins căruia suflarea lui îi reda strălucirea, o trase pe Ileana, care se împotrivea, și plimbă făclia improvizată peste grămada de paie unde zăcea bărbatul, scuturat de spasme, cu maxilarul convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unde tinerii pot experimenta arta digitală. Este singurul centru de artă și tehnologie digitală din România, spun organizatorii, iar de curând și-a deschis porțile pentru cel de-al doilea proiect. Telefonul cu povești În timp ce alte centrale termice din Sibiu zac în ruină sau sunt demolate pentru ca pe locul lor să se ridice blocuri (nu mai există niciuna funcționalăă, centrala despre care povestim este curată, proaspăt zugrăvită, iar înăuntru, întocmai ca într-un laborator, lucrează „doctorii de artă“. Trei artiști își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
1848, apoi la câteva sute, zeci de ani mai târziu. Colecțiile lor, atâtea câte ni s-au păstrat, depozitează o imensă istorie vie, însă prea puțin explorată și aproape deloc cunoscută de public. S-ar putea spune că aceste colecții zac în arhive și în biblioteci, la fel de moarte ca și cititorii pentru care au fost tipărite la vremea lor. Iată așadar, de unde ideea acestei rubrici. Numele ei preia titlul unui articol dintr-un supliment al „Albinei Românești“, apărut la data de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ne-a trimis telefonul lui Filip Florian într-o dimineață de august. Dacă nu mai știți pe unde am rătăcit firul epic, vi-l descâlcesc în două cuvinte. Cică pe o coastă de munte lângă Hațeg, într-o pensiune boierească, zăceam eu și Delia, doborâte de o înghețată caramel. Geamurile se întindeau pe trei pereți, soarele sclipea blând. Doar stomacurile întoarse pe dos ne întunecau viața. Când, brusc, activată din Munții Banatului, Nokia dădu glas lui Filip Florian, aflat cu familia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și galben de la granița Statelor Unite cu Mexicul (filmat în format 1:2,35), un bărbat pe nume Llewelyn Moss, care vâna pașnic (mă rog, cât de pașnic e să vânezi animale, nu oameni), descoperă tabloul unui carnagiu. Mașini părăsite, oameni zăcând în sânge și doar unul agonizând și cerându-i, când îl vede, apă. Llewelyn se ia după niște urme, își dă seama că la mijloc fuseseră droguri și descoperă o geantă cu bani. Ia banii, se duce acasă, la soție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Cioc" (Pamfile, 1909, p. 28); * serii paronimice: car sar var jar țar par zar rar dar bar far har /cad cat caș caz /sac sat sap /vad vas vag val van /jad /țap /pas pat pal pac paf pag pap /zac zaț /rac rad rag ram ras /dac dat /bac bag bal ban bas bat /fac fag fad fan /hac hat haz hal ham han etc.; * jocuri vocalice/consonantice: ba be bi bo bu bă bî (vocale); pa ba ca ga
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu fi deloc ușoară. El a imaginat organizarea instituției, după modelul Salvării vieneze, care A convocat la Palatul de Justiție, în calitatea sa de medic al parchetului, reprezentanții marilor cotidiene, arătându -le planurile lui, vorbindu-le despre mizeria în care zăceau accidentații de tot felul, câte vieți omenești ar putea fi salvate prin această instituție ce o preconiza. Presa a fost sensibilă la această acțiune și a început sprijinul necondiționat prin ample campanii de popularizare și chemarea populației la sprijin financiar
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Ies din cameră și merg până la recepție. Domnișoara cu acnee nu e acolo. Doar doi domni cu burți mult mai respectabile decât a mea. Domnii stau tolăniți pe o canapea mov. Îmi plimb privirea pe dulăpiorul din sticlă în care zac două săpunuri și trei paste de dinți. Pe dulăpior e un anunț important: Dacă dori-ți masaj adresațivă la camera 104. Drăguț. S-a mai așezat o stea căzătoare pe firmamentul mucegăit al șandramalei. Ia să vedem ce fel de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
l-am bătut pe umăr pe portar, i-am șoptit ceva la ureche, am primit mingea de la un fundaș de-al nostru, am prins-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu pumnii în pereți până cade la pământ răpus de oboseală. Unchiul zăcea la picioarele noastre, încălțat și cu un zâmbet ciudat pe buze. Părea mulțumit de el însuși: poate de data asta reușise mai multe lovituri. Dinspre el venea un sforăit ușor, liniștit, ca de copil. Iar eu mă gândeam, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce creșteau repede, în timp ce clădirea rămânea neschimbată, provizorie. L-am întrebat pe tata ce mai fac mama și bunica. Mi-a spus că au fost amândouă puțin bolnave, acum se simt mai bine, doar bunica merge mai greu de când a zăcut la pat vreo două luni după o căzătură zdravănă pe stradă (noroc că nu i s-a fracturat piciorul, altfel, la vârsta ei, nu mai avea scăpare). În dreptul stadionului, mi-am amintit că suntem aproape de casă. Tribunele sunt neschimbate, peluza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să-și facă focul în sobă, să meargă la magazin. Când era alunecuș se temea să nu cadă să-și rupă piciorul, maică-sa așa pățise, alunecase pe gheață în stradă, piciorul i s-a rupt din șold. După ce a zăcut o lună la pat, a murit, avea nouăzeci de ani. Până la vârsta aceea, bătrâna mai avea de trăit. Iarna, se trezea dimineața înghețată, se ridica din pat și înainte de a se spăla, aprindea focul. Până se încălzea camera, trecea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o întâmplare de-a dreptul comică. Primise ordin să-și interneze în spital soldatul de ordonanță dar, la rugamințile acestuia, i-a dat drumul în concediu. "Du-te, mon cher, la iubita ta îi va fi spus ce rost are să zaci prin spitale...". Superiorii nu au apreciat gestul, se pare. În 1937, primește douăzeci de zile de arest pentru abateri de la disciplina zborului și zece zile pentru "neexecutare de ordin și lipsă de respect față de superior", după cum se precizează într-o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la începutul anilor ’90 în echipa Pleșu la Ministerul Culturii, am urmărit cu obstinație, între altele, să facilitez apariția rapidă a Istoriei literaturii române a lui I. Negoițescu, într-un moment complet haotic, când Tipografia „Romcart“ (fostă „13 Decembrie“), unde zăcea, necules, manuscrisul, se ocupa de cu totul altceva decât de cultură. Cu ocazia tipăririi cărții, am avut câteva lungi convorbiri telefonice cu I. Negoițescu, stabilit la München. Încercam să-l conving să vină la Paris, unde, în primăvara lui ’92
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea m-am agățat de corpul superior al bufetului foarte înalt și, la o mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor m-a speriat mai mult decât căderea propriu-zisă; zăceam alb ca varul pe jos, cu bufetul deasupra peste mine, cu cioburi de farfurii și pahare răspândite în jur - și clătite bineînțeles. Însă și mai tare s-a speriat biata Virginia, înfricoșată să nu cumva să fi pățit ceva poznașul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
manichiură. Cât o știu eu, n-a ținut niciodată regim (poate doar „cură de slăbire“ - și cu ajutorul unor ciuperci japoneze), dar menopauza timpurie s-a manifestat prin oribile dureri de cap - luni și luni de zile n-a suportat lumina, zăcând la pat în întuneric, cu comprese reci pe frunte. Datorită extraordinarei ei vitalități, comparabilă ca element de bază celei a veșnic sănătosului ei soț, și-a permis chiar în pragul morții, chinuită de cancer, să mai suporte o fractură de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
n-a arătat vreodată înclinație. În război, era totuși cât pe-aci să-și lase un picior sau poate chiar viața în haosul de la Turtucaia, dacă nu l-ar fi cărat în spinare, cu riscul propriei vieți, din locul unde zăcea plin de sânge și fără cunoștință, ordonanța lui credincioasă, iar din pădurile din preajma frontului de la Mărășești nu-și amintea decât de întâlnirea întâmplătoare cu regele Ferdinand, pasionatul botanist, care culegea acolo feluri de buruieni, însoțit doar de un aghiotant. Aiudul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Stătea în gazdă, la marginea orașului, la un prelat maghiar, profesor la liceul catolic: destul de tânărul bărbat, cu o figură prematur smochinită, m-a primit cu căldură, recomandându-se ca român după mamă. Spre deosebire de K., vorbea perfect românește. Colegul meu zăcea în așternutul sclipitor de curat, destul de binedispus, deși ușor febril, încântat de vizita mea. Cum m-aș fi strecurat și eu sub așternut, lângă el! L-am părăsit cu inima împovărată de nostalgie, pradă acelor vagi, dar luminoase făgăduinți ale
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în discuție a acestei împărțiri a sarcinilor a apărut faimoasa Lege a orientării funciare din 1967 (LOF), care concretiza activitatea lui Edgar Pisani la Ministerul echipamentului: ea introducea noțiunile de "elaborare conjugată" și de "urbanism concertat". Zonele destinate amenajării concertate (ZAC) succed zonelor ZUP în numele căutării unui mod de intervenție a puterilor publice mai modern, care substituie incitarea tutelei și căutarea consensului consiliilor aflate atât de aproape de conducere. Modernizarea acțiunii publice: "a face să se facă" mai mult decât "a face
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]