5,116 matches
-
pun la cale gospodarii? a întrebat Pâcu, care s-a apropiat pâș-pâș. Punem și noi de-o ploaie - a răspuns moș Dumitru, cătând cu ochii pe cerul senin. Ti s-o zbătut ochiul drept sau?...Că mie, când mi se zbate ochiul drept, sigur îi vreme bună - a răspuns Pâcu, făcând-o pe nepriceputul. Pâcule, mai bine privește colea spre Crâșma din drum și spune-mi ce vezi. Pâcu s-a prefăcut că își pune mâna streașină la ochi și privește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
S-o învârtit doftorii pe lângă ea, dar amărâta numai nu se făcea bine. Bărbatul trecea pe la spital și îi întreba pe doftori: „Se mai face bine fimeia mea sau...?” „Apoi, bade, cum se vede treaba îi slabă nădejde. Noi ne zbatem s-o facem sănătoasă și ea numai nu vrea.” „Mare-i Dumnezeu și poate s-o îndura s-o facă bine, că o așteaptă copchiii.” Si uite așa, când mai bine, când mai rău, până când odată dă fimeia ochii peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui. Se cățără pe tulpină, sprijinindu-se cu picioarele încolăcite în jurul ei. Îl ajuta la urcat și scoarța crăpată a copacului. Cuprinsese, cât putuse ajunge cu mâna stângă tulpina, iar dreapta și-o introdusese în scorbură. Pupăza nu s-a zbătut, s-a putut juca cu ea, dar fiindu-i milă de spaima pe care i-o ghicea, îi dădu drumul. Repetă joaca asta de câteva ori, până-ntr-o zi. Erau coapte cireșele și plouase puțin. Ca de obicei, era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
șterse mâinile de șorțul din pânză de casă, privind spre poartă. - Marș, mâncate-ar lupii! Nu-ți fie frică domnule, numai gura-i de el, că nu mușcă! - Mamă, dar sunt eu, Ionică! Femeia nu auzi. Legase câinele care se zbătea furios în lanț lângă cușcă, și privind spre poartă se-ntreba: “Ce-o fi vrând domnul ăsta, doar noi ne-am plătit toate dările, și a poștaș nu seamănă“. Încet s-apropie. Omul nu plecase. Pe cine căuta oare? - Mamă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
din două principale motive, care se justifică prin actul creației În sine: portretizarea cât mai completă și mai veridică a personajelor și menținerea În memoria cititorilor de toate vârstele a unui timp istoric În care destinul neamului românesc s-a zbătut Între viață și moarte, Între a mai fi și a nu mai fi. Și nu este vorba doar de acel blestemat război, justificat În ce ne privește, ci și de perioada ce a urmat și care a durat cât o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea nu te-am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el acasă? ― A fost operat azi dimineață. ― Despre ce operație vorbești, Lia? - a Întrebat Petrică, cu tremur În glas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru grijă - a răspuns directorul, gândind: „Unul din dălcăuși a căzut deja În plasă...” ― Eu nu fac altceva decât să-mi respect cuvântul dat În fața alor mei - a răspuns secretara... ― ??? ― Ei m-au făcut să Înțeleg În ce mediu ne zbatem și ce pericole ne pasc... ― De unde până unde știi aceste lucruri? ― Un prieten al soțul meu, cu care el a copilărit, este mare pe la partid și, sub mare jurământ, i-a povestit cu lux de amănunte cum stau lucrurile... Iar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbă cu tine. Și când ajungem, În sfârșit, să fim față În față, te văd copleșit de gânduri, Încât nu mai Îndrăznesc să te Întreb ceva... ― Nu-i nimic deosebit, scumpo, doar... ― Ce te supără, tati? ― Vezi tu?... Noi ne zbatem - profesional - să facem treburile cât mai bine, iar unii stau și ne așteaptă „la cotitură”, cum se spune, ca să ne facă zile negre... Eee! Da’ ce Îți spun eu ție, draga lui tati? Povestea Îi lungă... Poate om găsi vreme
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unul de altul atât cât să se poată privi cu aducere aminte... ― Dacă n-aș lua sama la mustățile aiestea cât niști hulughi și la pletele albi, aș zice - după glas - că tu ești omu’ lângă care mi s-o zbătut de multe ori inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd că am În față pe unul care tare seamănă cercetașului Toader. Toader Toaibă, cel lângă care am Înfruntat urgia... Acolo, departe, În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pronunț numele dragului... așa tam-nisam? Și nu știi cât de rău Îmi pare că nu l-am avut Între noi și pe el În astă seară. ― Da’ știți voi că Îmi plăceți? Vorbiți numai În șarade, iar mie mi se zbate inima ca la un iepure, așteptând - s-a plâns Lia râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Surveni o emoție familiară, terifiantă. Putea simți cum emoția deștepta reflexe îndepărtate ale sistemului său nervos, ca pe un început vechi al unei panici periculoase copilărești, un produs al zilelor lui oribile anterioare, când era o ființă chinuită. I se zbăteau mușchii feței. De trei ori înghiți în sec. Apoi, cu un gest rigid, salută și el. Se așeză după ce se îndreptă în grabă spre capul mesei. Clane așteptă până când se așezară și ei, apoi ceru rapoarte scurte despre trupele disponibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu'. Am bătut la tot felul de uși capitonate, fără să știu sesamul. Nu mi s-au deschis. M-am zbătut, am încercat să conving cu... argumente, dar n-am stîrnit decît un vîrtej de hîrtii. Vreo doi "activiști luminați" au recunoscut că am dreptate: am plătit tirajul, m-au retrogradat; ca pe urmă, pentru aceeași greșeală, să fiu eliminată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
N-am copii. Cu mine se încheie un șir de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mesaje de "dincolo". Cel puțin așa credea viguros-creștina mea bunică. "Ce-o să faci noapte de noapte fără mine, Iordana? Fără să mă visezi?" Adevărat, nu reușesc să-l visez. E prețul fugii de moartea lui. Plătesc că nu m-am zbătut să-l țin "dincoace": "Trăiește de dragul meu"; că am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lor, din '49 pînă-n '60. Era bine cu Brăduț (mă întreceam cu el "din carte și din nebunii"), dar copilăria mea seamănă cu un trup fracturat: o mînă și un picior în ghips părinții rămași în Moldova. Tata s-a zbătut un an sub anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului), contra "democrației populare". Nimic adevărat. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în sfîrșit, concerte, după ce, în vagoane de marfa, blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa noastră continua să rămînă nereparată și-n toamna anului '46. Era mai important să se zbată pentru un sediu. Localul clădit, cu atîta trudă, pe Lăpușneanu fusese dărîmat de nemți (dărîmaseră sala, ca să sape adăposturi antitanc), iar cele două odăi din strada "Coroi" erau de tot neîncăpătoare pentru Conservator și pentru Filarmonică. Așa s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Concertul pentru violoncel, Simfonia în sol minor de Mozart. Și fotografia cețoasă cu tata, la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu a venit din '49, cînd a fost nevoit să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea a fi sau a nu fi arestat. Dacă s-ar fi mutat în '46-'47 la Sibiu... Prietenul Achim Stoia era acolo. Dar fidela mea mamă, gospodină (cam) abrașă, s-a vrut în casa ei. Nehotărît era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frămîntat o viață întreagă" . Traian Șelmaru alias... (nu mai spun cum, aș fi acuzată de antisemitism!) avea în putință să acorde pensii de stat dacă scriitorul "colabora". Cu articole apel pentru încetarea războiului din Coreea, de exemplu. Hortensia Papadat-Bengescu se zbătea în mizerie. Murea de foame într-o casă sordidă. Partidul îi dăduse, vorba lui Croh din '60, "altă condiție socială". Și "boieroaica prozei românești" a fost nevoită să semneze un astfel de apel. Cine i l-a cerut și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu absurd, nu-mi spusese niciodată te iubesc. Atît. A dispărut. Vorbise fără să-și miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
locuri. Tremura de frig în spatele pilotului. Mi-am amintit de asta dînd peste Arii românești, înregistrarea lui Hristache Popescu. Tata îi acompania discret flautul. Discreția în acompaniament înseamnă generozitate. 1930 îl adusese la Iași, în orchestra " G. Enescu", care se zbătea din lipsă grozavă de fonduri. Banii de la Minister erau mereu insuficienți. Acordul final s-a auzit după numai un an. Se mai derulau și nesfîrșite certuri între dirijorul Ciolan și instrumentiști. Tata a recunoscut că i-a luat mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luat viața pentru că îi zburase scaunul, pentru că nu mai era "greu" în PCR. Ucigaș virus activismul. Atipic. În fine. Șeful Tineret TV n-a mai ajuns, cum visa, mîna dreaptă a lui Ceaușescu pe probleme de cultură. Și cît se zbătuse! Chiar în seara de 22 din '89 stătea pe țeavă cu o emisie specială. Odă pentru Ody. Nici eu n-am ajuns redactor în subordinea lui. Cînd am ieșit din secretariat, l-am zărit printr-un geam pe Iordan, încolăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
extirpată din organism, ca "ielement refractar". Consideră că te-am desărcinat din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-o ascunde. Romanul e o egobiografie (în terminologia lui Marcel Moreau), cu rol de katharsis. Lia se zbate într-o luptă, nu cu îngerul, ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
este. N-a putut face altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy și să plece după un mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea lui Russ cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eminent dascăl și scriitor; profesorul Traian Nicola, autorul lucrării monumentale „Valori spirituale tutovene” în șase volume, însumând peste 3500 de pagini. Înconjurat de cărți și oameni de calitate, autorul a simțit mereu că viața este frumoasă, că merită să te zbați, că „optimismul își face loc în om și-l face să treacă mai ușor peste necazuri de care nimeni nu este scutit”. Și din nou constatăm că omul „trecut prin vâltoare” trăiește din plin evenimentele majore din viața sa - venirea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]