5,010 matches
-
erau norocoși. Creatorul are nevoie de șansă, „de a fi la locul potrivit, la momentul potrivit”, dar și de a face în acel moment ceea ce se așteaptă de la el. Apoi, pentru a-și promova produsul creației el trebuie să se zbată și să-l impună atenției celorlalți, în primul rând judecătorilor, care au cel mai important cuvânt de spus în domeniu. Creatorul, pe lângă cunoașterea temeinică a domeniului și motivația intrinsecă, trebuie să aibă o judecată sănătoasă, să știe „direcția” în care
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că-l vede pe Nichifor călare, cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ani de zile, după ce-am terminat facultatea, m-au chemat iar... Eram deja consilier juridic... V-am spus c-am vrut să intru În avocatură, da’ nu m-au lăsat, și În magistratură nici așa... Și-atuncea m-am zbătut să-mi valorific studiile și cu greu am reușit, pentru că n-au vrut să mă primească de la cadre. Dar, În pofida acestor refuzuri, directorul Institutului de Proiectări a zis: „Io te angajez ca și jurisconsult pe propria mea răspundere”. Și m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poate nimeni n-ar mai ști că mai existăm. Ce să vă spun? Tinerii mai ales nici nu știu ce-i aia Asociația Foștilor Deținuți Politici. Bineînțeles că noi mai ieșim cu o seamă de acțiuni. Acuma facem un monument aci, ne zbatem să facem un parteneriat cu primăria, da’ suntem puțini acuma și suntem bătrâni. Facem din trei În trei luni o adunare generală cu toți din județ, care mai sunt apți să facă drumul până aicea... Dar nu ne bagă În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primăria nu mi-a dat locuință. Servici am primit cu greu... Și cum v-ați descurcat până la urmă? Greu. Greu. Drumul meu, după ce-am ieșit, a fost foarte greu. Mama a mai rămas un an, a trebuit să mă zbat singură, am lucrat zilieră... Și după zece ani s-a făcut procesul de reabilitare... Un judecător, nici nu știu cum Îl cheamă, mi-a spus că se va informa, dacă se poate, că l-am Întrebat, că așa am auzit și eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în toate cercurile. La Union-Suisse se refuzau în toate serile 3- 400 de persoane. Tot Bucureștiul alerga
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să nu simpatizez cu acei superbi naivi care se „angajează” și se lasă devorați de „exigențele” epocii lor. *My sweet home devine uneori „răscruce de vînturi”. Mi se reproșează delăsările, cedările, eșecurile, șederile prea lungi printre cărți, în timp ce „alții se zbat pentru casele și familiile lor”. Nu e uitat nici faptul că sînt născut în Zodia Racului: „poate de asta ți merg toate anapoda!” Aceste imputări au o doză de adevăr. După o scurtă ascensiune (redactor-șef adjunct, președinte al Comitetului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un pic cam lungi... Schimbări, reparații, înlocuiri, înnoiri - toate sînt clare, precise în mintea sa. Lipsa mea de memorie, în acest caz, o interpretează ca dezinteres: „Ai o indiferență de chiriaș!” De aci pînă la concluzia că, dacă nu se zbătea ea, n-am fi avut decît un morman de cărți și ziare, care să adune praf, molii și, eventual, șoareci, nu e nici măcar un pas. N-o contrazic, ca nu cumva să-mi pună întrebarea fatală: „Spune-mi un lucru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a răspuns că n-a primit decît un sfert din numărul de abonamente cerute și că ministerul a recomandat ca „abonații să fie rotiți”. Ce „recomandare” mai e și asta? Sergiu m-a sfătuit să mă las păgubaș: „Te zbați degeaba, în plus, te mai iau «ăia» la ochi. N-ai ce citi?” „Tu nu înțelegi - i-am răspuns, mai mult serios decît în glumă - că sînt cetățeanul unei țări în care «democrația a atins o dezvoltare unică în felul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care a fost una dintre figurile reprezentative ale zborului și muzicii românești ale deceniului al patrulea. Vă trimit alăturat, bineînțeles simbolic, o invitație prin care poate veți Înțelege mai ușor cum a fost organizat și ce a cuprins programul. Mă zbat acum să tipăresc, sub forma unui caiet, tot materialul citit În cenaclu, urmând a vă trimite și Dvs. un exemplar. Cel 521 puțin sub această formă să avem ocazia de a ne mai spune câte ceva, Împărtășindu-ne din ceea ce ne
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și este foarte apreciat. Vă tentează? Eu cred că da. Avem ședințe o dată pe lună, În ultima marți din lună. Acum va fi la 25 octombrie. Casa de Cultură a sectorului I a găzduit acest Cenaclu, pentru care m-am zbătut ani Îndelungați. În fine, l-am realizat! Abia aștept să ne vedem, dar o scrisoare bună din partea dv. mă va bucura. Pe curând, cu mare plăcere. Ella Istratty 534 10 București, 20 feb. 1978 Mult stimate Domnule Dimitriu, Așteptam să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lui Vasile Ciurea. Era bine primită, ca oaspete ales, și Maria Mihăescu, pictoriță de talent, În egală măsură și sculptoriță. 138 E vorba de Ion Roman, profesorul din București, prietenul lui E. Lovinescu. 139 Aluzie la faptul că m-am zbătut pe lângă forurile culturale județene, pentru a se reface mormântul lui I. Dragoslav din Cimitirul Oprișeni, căzut În paragină, după ce fusese frumos amenajat În 1928, la moartea scriitorului, sub Îndrumarea lui Virgil Tempeanu. Din fericire, ce mi-am propus, am realizat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am impresia că cei de acolo produc dificultăți celor de la Centru (București) că „chipurile” vor să fie ei cei care să facă ceva, dar dacă voiau să facă, de ce nu au făcut-o până acum?!... și au lăsat să se zbată alții!... Bucureștiul este bine intenționat. Casa este trecută la Ministerul Culturii (pentru restaurare) la poziția 34 C oll. La dorința Dr.-lui și deputatului Potolincă Vasile, i-am dat tot ce am avut despre Casa Matei Millo pentru a da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
retras un manuscris, Întrucât tov. Gafița Îl amâna sine die. Deci... D-na Ungureanu n-a luat cunoștință de lucrarea Dv. I-o voi prezenta-o, când ne va vizita. E ocupată mult: articole, 965 edituri, lecții, mama bolnavă. Se zbate și pentru „Mărturii” pe la Edituri și va trece, totuși, scrie dânsa și pe la d. Gafița ca... fost folticenean. Am Îndemnat-o să se ducă, dar, dacă va avea făgăduieli de la altă editură, s-o prefere pe aceasta din urmă, oricâte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
zestrea adunată, de cercetarea științifică ce se desfășura intens. Însuși președintele Comitetului Județean de Cultură de acolo, mi-a propus să vin la ei. Bine Înțeles, nu puteam accepta dintr-o dată. Aveam familie, era departe, o lume necunoscută. Totuși, mă zbăteam să găsesc un liman liniștit, unde să lucrez fără umilințe, amenințări și mizerii cazone, venite din partea unor... 975 masă la Hârtop, unde e și mama Lovineștilor, susțin că e prea jos pusă (...). Ați mărit-o? Puneți-o, vă rog, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
până nu se Întoarce fiica mea, care e la Mchn. Parcă se numea „Purinor”. A avut efect? Cred, că acum să ceri concediu pentru convalescență și să mai lași „Galeria” - pe care ai făcut-o... stup. Sărmana d-nă Ungureanu se zbate ca peștele În plasă. Dacă aveți Încredere În Sturzu 619, care, poate, mi-a fost elev, dacă nu el alt... Sturz, putem să-i scoatem, sub un pretext oarecare, cum ar fi de completare, manuscrisul de la marele Gafița de la Baia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-și cumpere mașină un medic, un muncitor calificat, un funcționar. Cât la sută din salariul sau din venitul real reprezintă întreținerea mașinii, pentru ca să putem face și noi o comparație, să evaluăm mai precis gradul de mizerie materială în care ne zbatem, amăgindu-ne din când în când că am realizat ceva în viață. Un creștin prigonit, București, 25 noiembrie 1979, difuzată la 8 martie 1980 Domnule director Noël Bernard, în primul rând doresc să vă mulțumesc în numele mai multor ascultători ai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poposit acolo parcă din cer, cei puternici, cei bogați. Crusta mic burgheză ce se susține pe spinarea mulțimii cu ajutorul frazeologiei de partid, pe care o exploatează cu abilitate. Aceștia, vizavi de oamenii simpli ai cartierelor masa de muncitori care se zbate ca peștele pe uscat pentru un trai mai omenesc. Asta-i, dragi tovarăși, a crescut cam multișor diferența dintre bogați și săraci, deși propovăduiți echitatea socialistă. Presa însă nu vorbește nimic despre această realitate. Despre bugetul familiei se tace mâlc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adăugăm investițiile nesăbuite făcute pentru dezvoltarea peste măsură a unor industrii care nu erau necesare la proporțiile la care au fost făcute, total lipsite de rentabilitate, avem tabloul complet al cauzelor care au generat starea de mizerie în care se zbate țara noastră. Iată deci că putem să ne exprimăm îndoiala că numai incompetența familiei Ceaușescu a creat haosul din România, credem că a fost și o acțiune deliberată în scopul menținerii unui anumit tip de relație de producție, necorespunzătoare nivelului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
difuzată la 12 februarie 1984 Domnule director, încep scrisoarea mea La poarta infernului cu o serie de aspecte reale și zvonurile care le asociază Clanului Ceaușescu, ceea ce explică situația de mizerie indescriptibilă, atât morală, cât și materială, în care se zbate poporul român, sufocat de o armată crescândă de securiști care apără prin orice mijloace clasa conducătoare, apărându-și astfel traiul îmbelșugat și propria-i viață. Prin anii 69-70 s-a permis și a luat amploare mișcarea bridgistică din România
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se judecă normal lucrurile? Dacă viețuirea noastră în această țară este o imposibiltate, de ce nu ni se îngăduie plecarea? Dacă plecarea noastră din țară este o imposibilitate, de ce nu suntem lăsați în pace să trăim în lipsurile în care ne zbatem, dar eliberați de teroarea Securității? Dacă nici să plecăm nu suntem lăsați, nici să trăim nu suntem lăsați, nu este evident ce se urmărește? Mai trebuie s-o spunem noi? Prea multe exemple tragice o spun. Suntem doi oameni care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe celelalte. Sunteți primul scriitor de la noi, de după război, care nu trunchiază perspectiva, limitând-o abuziv și absurd, și o dă ca și Întreagă. Respirați normal, respirați aerul planetei, nu al urâtei celule de Închisoare fără fereastră, În care se zbat, patetici și grotești, atâția. Respirația normală a Dumneavoastră este un fapt senzațional. Aceasta este actualitatea, aceasta este inteligența și onestitatea. Permiteți-mi, dragă Domnule Norman Manea, să vă rog să primiți, ca semn al zilei-eveniment care a fost pentru mine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dacă textul dumitale ar fi fost mai scurt, aș fi găsit poate o modalitate de integrare În acest număr. Am aterizat pe două zile În București, la jumătatea lui ianuarie. Te izbește mai cu seamă mizeria Îngrozitoare În care se zbate populația și starea generală de ofilire, degradare a orașului. N-am Îndrăznit să vorbesc despre asta În interviurile ce le-am dat acolo televiziunii și presei, ca să nu jignesc. Politic, lucrurile sunt tulburi căci comuniștii din conducere, oameni competenți, cred
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vostri nati torcano il viso da voi. Primo Levi, Se questo e un uomo Voi care locuiți În liniștea eternității, aici, pe dealul de piatră, nu mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trecerea pârâului mlăștinos, pe care ceilalți îl trecuseră cu ușurință și el o fi călcat într o groapă pe care băiatul o știa și o ocolise. Chiar așa se întâmplase. Băiatul l-a scos din mocirla din care Boroancă se zbătea să iasă și după un timp prețios înainte de a se crăpa de ziuă l-a adus în locul unde ceilalți îl așteptau. Astfel s-a ajuns cu bine în curtea lui Neagu, care i-a adăpostit în grajd, scuzându-se că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]