48,727 matches
-
abia în anul 1995 (ediție îngrijită de Lazăr Ureche), la editura „Glasul Bucovinei” din Iași. Manuscrisele sale au fost confiscate de Securitate, unele s-au pierdut sau au fost distruse de către regimul comunist iar altele se găsesc în prezent în arhiva CNSAS.. Emil Boșca-Mălin a avut avut doi fii, Radu și Mircea. S-a stins din viață în anul 1976, fiind înmormîntat la Maieru, locul său de naștere, al cărui cetățean de onoare (post mortem) a devenit în 1995. 1945 - Lupta
Emil Boșca-Mălin () [Corola-website/Science/322006_a_323335]
-
Maramureș. Biserica a fost vizitată în 1862 de cercetătorii maghiari Imre Henszlmann, Florian Rómer și Ferencz Schulcz. Cel din urmă a surprins planul, fațada de intrare, secțiuni, portalul de intrare și detalii în trei schițe de teren, păstrate azi în arhivele budapestane. Dintre acestea doar un detaliu de stâlp a fost publicat câțiva ani mai târziu, într-un studiu despre bisericile de lemn din Ungaria de nord. Imre Henszlmann, la rândul lui, a remarcat-o în 1864 printre cele mai reprezentative
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
vizitei canonice a episcopului de Gherla, Vasile Hossu. Ultimele date despre biserică, când aceasta încă se afla în picioare, sunt culese de Atanasie Popa, în pragul demolării ei. Din ieșirile lui de teren se păstrează trei fotografii și corespondența în arhiva Comisiei Monumentelor Istorice. Materialul despre biserică, disparat în multe arhive, completat cu interviuri cu câțiva localnici, a fost adunat în două lucrări dedicate bisericilor de lemn din Maramureș în 2000 și 2004. În Berbești au fost documentate două biserici de
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
despre biserică, când aceasta încă se afla în picioare, sunt culese de Atanasie Popa, în pragul demolării ei. Din ieșirile lui de teren se păstrează trei fotografii și corespondența în arhiva Comisiei Monumentelor Istorice. Materialul despre biserică, disparat în multe arhive, completat cu interviuri cu câțiva localnici, a fost adunat în două lucrări dedicate bisericilor de lemn din Maramureș în 2000 și 2004. În Berbești au fost documentate două biserici de lemn succesive. Locuitorii din Berbești au avut statutul social de
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
, sau „biserica Vlongenilor”, s-a aflat în partea de sus a satului Moisei din județul Maramureș. Documentele de arhivă indică ridacarea ei după invazia tătară de la 1717. Biserica de lemn a fost surprinsă într-o imagine de epocă, de pe la 1880, care identifică o biserică joasă, cu un acoperiș simplu, caracteristică celor mai vechi biserici din Maramureș. În Moisei au
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
în formă de concă. Pereții interiori ai bisericii nu sunt pictați, ci doar tencuiți. Iconostasul este confecționat din lemn de tei sculptat, policromat, aurit sau argintat și a fost amplasat în biserică în anul 1779, după cum atestă documentele prezente în arhiva bisericii „Sf Dumitru” din Hârlău. Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1977 au fost efectuate o serie de lucrări de conservare-restaurare a iconostasului
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
au fost modificate sau s-a păstrat stilul original, această semnătură unică este încă vizibilă. În cele din urmă, fără a se semnala aceste probabilități există riscul să fie uitate aceste clădiri remarcabile, într-o țară în care accesul la arhive este foarte dificil și unde dezvoltarea imobiliară slab controlată a distrus urmele ale unor secole de arhitectură, mai ales după 1990. În plus, dispariția foștilor proprietari, de multe ori eliminați fizic de către comuniști, a fost însoțită în numeroase cazuri și
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
stochează cuvintele, expresiile și paragrafele care au fost traduse și ajută traducătorii umani. Memoria de traducere stochează textul sursă și traducerea corespondentă în perechi de limbi numite „unități de traducere”. Memoria de traducere se mai poate defini ca fiind o arhivă de texte multilingve care conține texte anume (segmente, aliniate), analizate și clasificate și care permite memorarea și regăsirea secvențelor multilingve aliniate conform unor criterii de căutare variate. Memoriile de traducere sunt utilizate de obicei împreună cu o unealtă de traducere asistată
Memorie de traducere () [Corola-website/Science/316384_a_317713]
-
arhitecților Iuliu Leoneanu și Grigore Hirs, alături de inginerii C.I. Flachs și Maximilian Marcus. S-a construit o nouă aripă care avea la parter o sală de conferințe și festivități și o cameră a slujitorilor de cult, iar la etaj muzeu, arhiva și biblioteca. Tot în acei ani (1932-1934), s-au construit scări suplimentare spre balcoanele de la etajul I, s-a schimbat instalația de încălzire centrală și s-au înlocuit o serie de decorații degradate. Afectat de cutremurul din 10 noiembrie 1940
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
În această eventualitate, Secțiunea de Statistici pregătise un dosar ce conținea, în principiu, patru probe „absolute” ale vinovăției căpitanului Dreyfus, însoțite de o notă explicativă. Conținutul acestui dosar secret este necunoscut până în zilele noastre, întrucât nu s-a păstrat nicio arhivă cu aceste dovezi. Cercetări recente indică existența unei numerotări ce sugerează prezența a circa zece documente. Printre acestea, scrisori cu caracter erotico-homosexual (între altele, scrisoarea Davignon) pun problema metodelor de intoxicare ale Serviciului de Statistici și a obiectului acestei alegeri
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
opere publicate pe subiect O parte importantă a acestor publicații relevă doar simple polemici și nu sunt lucrări istorice. Dar aceste opere sunt consultate în cadrul studiilor psiho-sociale ale afacerii. Marele interes al studiului afacerii Dreyfus rezidă în faptul că toate arhivele sunt disponibile cu ușurință. Deși dezbaterile curții marțiale din 1894 nu au fost stenografiate, rezumatele tuturor audiențelor publice ale numeroaselor procese ale afacerii pot fi în schimb consultate. Altfel, există un mare număr de arhive accesibile la și la Arhivele
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
rezidă în faptul că toate arhivele sunt disponibile cu ușurință. Deși dezbaterile curții marțiale din 1894 nu au fost stenografiate, rezumatele tuturor audiențelor publice ale numeroaselor procese ale afacerii pot fi în schimb consultate. Altfel, există un mare număr de arhive accesibile la și la Arhivele Militare ale Cetății Vincennes. O literatură contemporană afacerii a fost publicată și în perioada 1894&-1906, începând cu broșura lui Bernard Lazare, primul intelectual dreyfusard: în ciuda unor erori factuale, ea rămâne o mărturie a etapelor
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
arhivele sunt disponibile cu ușurință. Deși dezbaterile curții marțiale din 1894 nu au fost stenografiate, rezumatele tuturor audiențelor publice ale numeroaselor procese ale afacerii pot fi în schimb consultate. Altfel, există un mare număr de arhive accesibile la și la Arhivele Militare ale Cetății Vincennes. O literatură contemporană afacerii a fost publicată și în perioada 1894&-1906, începând cu broșura lui Bernard Lazare, primul intelectual dreyfusard: în ciuda unor erori factuale, ea rămâne o mărturie a etapelor către revizuirea sentinței. Lucrarea lui
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
fără mari dezvăluiri, un pas considerat în general insuficient în plan istoric. Marcel Thomas, arhivist , custode-șef la , a adus în 1961, prin opera sa în două volume "Affaire sans Dreyfus", o totală reînnoire a istoriei afacerii, pe baza tuturor arhivelor publice și private disponibile. Opera sa este soclul ansamblului studiilor istorice ulterioare. În același an, , cu a sa "Énigme Esterházy", pare să găsească cheia „enigmei” în existența unui al treilea om (în afară de Dreyfus și Esterházy), explicație pe care acesta a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a cărui activitate a fost de cea mai bună însemnătate în clarificarea unor aspecte mai puțin cunoscute ale trecutului nostru, în special în ceea ce priveste relațiile noastre politice, economice și juridice cu Imperiul Otoman"" . Siruni a lucrat în special la Arhivele Statului și la Biblioteca Centrală de Stat din București. El a fost secretar general al Eparhiei Armene din România (1922-1933), apoi va conduce Casa Centrală de Cultură Armeană și Uniunea de Cultură Fizică Armeană. A editat și condus revista literară
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
decembrie 1944, împreună cu un grup de intelectuali armeni, a fost arestat și trimis în URSS, fiind învinuit că ar fi colaborat cu elemente ostile Sovietelor în timpul războiului. Deși s-au trimis numeroase adrese de către mai multe instituții de cultură - Academia Română, Arhivele Statului, Institutul Balcanic - către autoritățile statului pentru ca ele să intervină pentru readucerea în țară a lui Siruni, autoritățile din RSS Armeană au cerut în decembrie 1946 ca Siruni să fie trimis acolo și astfel a ajuns la Erevan, unde a
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
poziție inferioară, pentru a-și continua cercetările istorice. I s-a refuzat încadrarea, Siruni fiind totuși invitat pentru a studia documentele armenești și turcești legate de istoria României, documente aflate la Muzeul de istorie a Bucureștiului, la Academia Română, la Direcția Arhivelor Statului. Muzeul Central Militar i-a solicitat ajutorul pentru a descifra inscripțiile de pe armele orientale. În ultimii ani de viață, a fost fondator și președinte de onoare al Societății de Orientalistică din România și a contribuit la redactarea anuarului „Studia
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
fost fondator și președinte de onoare al Societății de Orientalistică din România și a contribuit la redactarea anuarului „Studia et Acta Orientalia”. A murit la data de 7 aprilie 1973, în București. În decursul timpului, el a adunat o impresionantă arhivă de lucrări științifice pe următoarele teme: mărturii armenești despre români, izvoare turcești despre români, izvoare referitoare la armenii din România, izvoare despre istoria și cultura armeană, lucrări în limba armeană tipărite la București, periodice tipărite la București, lucrări în limba
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
pentru încetarea spionajului politic în rândul partidelor si mișcărilor politice din Israel și a reușit să-l convingă pe primul ministru David Ben Gurion. „Statul major” nr.1 (Mate 1) al Shabak care avea această misiune a fost desființat și arhivele documentare aflate în sarcina acestei unități au fost arse. După ieșirea la pensie la vârsta la 55 ani, între anii 1964-1975, Manor a fost reprezentantul în Israel (Banca Britania-Israel) al companiei de investiții a bancherului elvețian de origine ungaro-israeliană Pinhas
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
al poporului nostru, stând mărturie vie în favoarea existenței pe meleagurile noastre, a unei culturi străvechi, unitare și în continuă dezvoltare. Cu ajutorul lor, ca și cu acela al datinilor, poveștilor, muzicii și poeziei populare, care constituie cum spunea Alecu Russo, adevărate arhive populare, se poate reconstitui trecutul îndepartat, mai puțin cunoscut. Începuturile muzicii bizantine la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea creștinismului oriental pe aceste meleaguri, consemnat în multe documente arheologice și istorice, cum ar fi descoperirea unor bazilici străvechi
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
întregului ansamblu mitropolitan. S-a construit o terasă largă în fața intrării principale (de pe latura de vest) în Catedrala Mitropolitană, s-au demolat unele clădiri vechi și s-au construit trei edificii maiestuoase: Cancelaria mitropolitană (unde se află sala de festivități, arhiva și birourile cancelariei), Protopopiatul Iași (unde funcționează astăzi Biblioteca ecumenică "Dumitru Stăniloae") și Căminul preoțesc (denumit astăzi Casa Epivata). În vara anului 1963, s-au efectuat diferite lucrări de consolidare și renovare a Palatului Mitropolitan. S-a recompartimentat spațiul interior
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
al eroilor bucovineni. Ca urmare a protestului mai multor personalități locale printre care Mihai Iacobescu, președintele Societății de Istorie Suceava, Ștefan Purici, decanul Facultății de Istorie a Universității „Ștefan cel Mare”, Emil Ursu, directorul Complexului Muzeal Bucovina, Ioan Scripcariuc, directorul Arhivelor Naționale Suceava, precum și IPS Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, s-a renunțat la mutarea statuii lui Petru Mușat, noua statuie fiind înălțată la 28 mai 2009 vizavi de statuia voievodului. Ca urmare a faptului că în Piața 22 Decembrie
Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava () [Corola-website/Science/316924_a_318253]
-
bine primit la asociația culturală Junimea condusă de Maiorescu. A ținut numeroase conferințe pe teme de filologie română și germană. În perioada 1884-1890 a scris studiul "Viața cuvântului" despre evoluția limbii. În 1889 a fost numit redactor lingvist al publicației " Arhiva" din Iași. În pofida activității fructuoase, inclusiv cea de profesor de gramatică, filologie și limbă germană, latină și elină la o serie de licee din Iași (Școala comercială, liceul Alexandru cel Bun, liceul Național), situația materială i-a rămas precară, iar
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
o viață a unui om așa de învățat, așa de modest, așa de bun și cu atâta iubire față de acest popor"". Fiica sa, Gertrude, a intenționat să scrie o carte despre viața tatălui ei, dar proiectul nu a fost împlinit. Arhiva sa din România a fost donată Bibliotecii Academiei Române. Prestigioasa Universitate Humboldt, cea mai veche din Berlin, fondată în 1810 de intelectualul prusac lingvist, liberal și reformator educațional, Wilhelm von Humboldt, a influențat multe alte universități din vestul Europei.
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
1439, sub forma maghiarizată de Szkrofafalva, desigur că el este mai vechi, iar viața lui religioasă a început odată cu nașterea lui. Acest nume l-a purtat până în 1728, dată după care a devenit Stejărel. Se cunoaște din documente existente în arhiva parohială, că până în anul 1784 credincioșii din acest sat mergeau la biserică în Luncoiu de Jos, unde mergeau și cei din Luncoiu de Sus, deci din trei sate, biserica fiind așezată în locul numit și azi „Sub biserică”, situat în partea
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]